4,147 matches
-
sfert ardeleni după cea de-a treia mamă... căci primele două cu siguranță au fost două zeițe barbare, exotice și ireductibile, venite din cer, pline de senzualitate de bogăție și mister... Da, da, așa să știți că nu-I de glumit cu noi, romanii, căci mai înainte de greci am fost hyperboreeni din stirpea lui Apollon Hiperboreeanul și din stirpea lui Pelasgos și al Larisei; o știți pe Larisa al lui Pelasgos, cică a fost fiica și soție în același timp al
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMIC ŞI ALŢI MORŢI ELECTRICI, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355294_a_356623]
-
nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”. Petreceau împreună zilele și nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
este vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extravertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite ... ” M-am regăsit în filele cărții dar și în versurile: Dintre sute de catarge Care lasa malurile, Cate oare
UN LICEU LA MALUL MĂRII DE AUREL AVRAM STĂNESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355497_a_356826]
-
identitate ale acestui individ reținut de noi, Breazu Gabriel. - Breazu? Ăsta al nostru, bre? Cum dracului are documentele la Borș dacă le‑am văzut noi aseară, aici? Au dispărut de la poliție? Ha, ha, ha! a început magistratul să râdă. Domnule, glumești cu mine ori n‑am fost atent și îmi scapă ceva? Spune, domnule comisar! - Domnule procuror, dacă m‑ați fi lăsat de la început, dar.. mă rog! În noaptea asta s‑a prezentat la punctul de trecere frontieră Borș, județul Bihor
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
a coordonat activitățile de urmărire penală. Totuși, să‑mi fac datoria și să‑l atenționez din nou cu privire la avocat. Să fiu cu conștiința împăcată. Altfel risc să mă ia IGP‑ul la întrebări. Păi, da! Cu Olaru nu‑i de glumit în chestii procedurale”, a hotărât polițistul, dregându‑și vocea pentru a fi calm. - Sunt probleme peste tot, domnule procuror. E multă muncă și stresul ne omoară pe zi ce trece. Insistați, vă rog, pe problema apărătorului. Știți, timpul trece repede
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
bubuia în creier și le spăla mințile de toate îngrijorările, nu prea aveau bani, era sărăcie mare, dar țuica era ieftină, două mii păhărelul, se amețeau repede, ce să facă altceva?! și discutau despre toate alea, răgneau, ca să se facă auziți, glumeau și rîdeau, of, viața mea! de ce să ne pierdem speranța, încă sîntem puternici și muncim, ce să facem, fără muncă nu se poate ... De la ultima bețivăneală Vascodagama o dăduse pe lapte, considerînd că răspunderile lui au crescut, de cînd aflase
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
o adică, și titlurile, dacă ar fi fost să se întîmple să uite vreodată versurile pe scenă, dar asta ar fi aproape imposibil, pentru că artistele adevărate se prefac la voce, dar dau din lămîie cu adevărat, aici nu se mai glumește, pentru că li s-ar pune talentul la îndoială și care artistă și-ar dori una ca asta? Bine înțeles că, atunci cînd va afla de succesul lor, madam Marea Marmara va turba de ciudă, pentru că nici unul dintre visurile ei nu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
răspuns cu grație: da! Poveștile de dragoste fiind semănătoare de emoții, cititorul va deduce că pe ogorul fertil va crește un nufăr de zăpadă, ce se va topi la flacăra pasunii. Musset avea dreptate: 61 “CU DRAGOSTEA NU-I DE GLUMIT” “Vreau să vorbesc despre iubirea prihănită” - scria Jorge Amado - “cînd încă nu se ridicaseră altare închinate virtuții.” Ce minunată poate fi viața, dincolo de acestă barieră ridicată de experții în fariseism, care vindeau indulgențe pentru iertarea păcatelor în tîrgurile publice. După ce
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
care construia idei, și l-a potolit, bine, bine, mămicuțo! și în gura lui, de bărbat asprit de viață, această dulcegărie a sunat umilă și profundă și recunoscătoare, pentru că ea avea dreptate, erau la o petrecere, mai bine să fi glumit și să se fi bucurat de prezența prietenilor, că aceste momente sînt rare și, cine n-are prieteni, n-are nimic ... Prieteni pe ce?! a sărit Cezar Dunăreanu și Roua, vag absentă, a luat cu furculița o bucată de friptură
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
într-un restaurant, ba dimpotrivă, era chiar mulțumit că nu stătea la mila celor mai înstăriți sau a bisericilor la care alții mergeau cu mâna-ntinsă. Când cei care-l cunoșteau îl îndemnau să-nvețe o meserie, Mitică le spunea glumind: „Cu meseria mea n-o să rămân vreodată fără lucru!” Și în acest context mi-a povestit o altă întâmplare de care-și amintise: cunoscuse o franțuzoaică cu care se împrietenise. Tatăl fetei s-a oferit să-l învețe meseria de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
leneș fumul cald. În opinci aleargă pruncii Trăgând sănii spre vâlcele, Moșii scot din fundul pungii Tutun pentru clipe grele. Veselie și visare, Și copil și om bătrân Privind înspre larga zare Fermecați pe loc rămân. Iarna Baba iarna nu glumește, Frigul zilnic întețește asprul ger, necruțător, Îngheață fulgii din zbor. Vrăbiile se zburlesc, Cotlon cald abia găsesc, Umblă prin omat desculțe Tot mai greu găsesc grăunțe. Dar copiii mititei Stau pe lângă moș Andrei Cu mânuțe hărnicuțe Case fac, la vrăbiuțe
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
ne sperii bre deloc, Ba chiar te poftim la joc! Ca să-i facă în necaz Găștele ce sunt la iaz Nu țin cont că e zăpadă Dimpotrivă, chiar se scaldă ! Gerul iar s-a întețit. Cu el nu e de glumit ! Dar cum și seara se lasă Alergăm veseli spre casă. Referință Bibliografică: Suflet de copil / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
am ajuns aici. Nu mai face pe deșteptul și spune-mi, ce se întâmplă! Nu-mi amintesc nimic. Băiatul se apropie de urechea ei și îi șopti conspirativ: - Ești în pădurea vrăjită a lui Peter Pan. Îl privi cu neîncredere: - Glumești? Băiatul se încruntă: - Eu, sunt Peter Pan! Ochii fetei se măriră și se uită în jur. O cabană modestă strălucea de curățenie, vopsită în culori vesele! Se apropie de oglinda din perete. Imposibil! Reflexia era a unei fete cu codițe
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
interviu. -Nu dorește și altceva? ripostai eu. -Doar suntem oameni... serioși. Nu are rost să mă încurc cu o puștoaica. Dacă nu am facut-o până acum, ce rost mai are la vârsta noastră. -Niciodată nu-i pre târziu! Completă glumind Țină. -Gata cu glumă! Intra, te rog, draga Constantine, să ne delectam cu câteva poezii de-ale tale. După ce și-a pus haină în cuierul de pe hol, am intrat toți trei în sufragerie. Ne-am așezat fiecare pe fotoli. -De
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
22..., apoi 25...deci, vreo 35-36 de ani... Oare ce impresie i-am făcut acum, după atâția ani? Va trebui să înțeleagă... La vârsta mea, timpul este mai rapid, transformă fără milă și desenează vârsta pe figură și trup. Nu glumește cu omul.” - Așa emoții am avut!! Nu te-am zărit pe peron... - Așa se întâmplă de obicei. Să mergem acasă! - Tot acolo stai? Știu drumul dacă mă... - Nu, nu știi drumul. M-am mutat. Am un apartament de trei camere
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
Toate Articolele Autorului H A Z D E N E C A Z Dragii mei, din nou e Toamnă!.. Trudim de atâta vreme la stăpân, Voi știți ce-nseamnă, Dar românul, nu se teme!. . . Neamul nost” de când se știe, A glumit când e mai greu, Viața lui i-o bucurie, Asta-ncerc aici și eu. Muncesc zilnic,fac de toate, Gândurile-acasă-mi zboară, Și mai rabd de se mai poate, Măcar pân-la primăvară. De când tu te-ai dus în țară, Maricica mea
HAZ DE NECAZ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355063_a_356392]
-
biserică și ea îmi spunea că mă ajută ea să ies, dar să dorm liniștită. Dimineața, m-a întrebat ce am visat, că am plâns în somn. După ce i-am spus, mi-a explicat că am visat așa pentru că am glumit cu lucrurile sfinte, când am repetat cădelniță și anafură, că l-am hulit pe Dumnezeu și m-a sfătuit să nu mai iau în deșert lucrurile sfinte că e mare păcat. Atunci, s-a sădit în sufletul meu un grăunte
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
furcă a făcut ca Anca să renunțe a-și lua rămas bun. A rămas mai multe minute cu receptorul în mână, gânditoare. Am vorbit rar cu omul ăsta la telefon, dar niciodată nu a fost atât de reținut. Obișnuia să glumească și să povestească despre ei... Și nu a întrebat niciodată de Fănel în mod special. De ce nu mi-a spus mie ce ar vrea să-i comunice? Nu am avut secrete... Ciudat, foarte ciudat", medita Anca în timp ce lăsa telefonul în
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
a se șterge cu el pe picioare. - Ei! Io-s mai bleg, mă Bebe! M-aș duce și la o întâlnire cu nevastă-ta, pe orice vreme, veni promptă replica celui vizat. - Procuroruleee!... mârâi amenințător Bebe. - Hai bă, c-am glumit! Mai bine să vă spun povestea, continuă Procuroru'. I-auzi întrebare și la tine, băi Bebe: „la întâlnire pe o vreme ca asta?” Păi era vorba de prima întâlnire, fraților! La prima întâlnire, te urci și pe Everest, cu-n
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
sufragerie că vin și eu după ce aranjez aici să nu se răcească mâncarea asta ... Au rămas aproape vreo jumătate de oră în fața televizorului, fără să urmărească vreo emisiune. Au vorbit de una, de alta, au făcut niște socoteli, au mai glumit un pic, până când Tudor, ușor iritat, s‑a ridicat de pe scaun și s‑a uitat lung la femeia de alături înainte de a‑i vorbi: - Măi, femeie, eu te cunosc pe tine destul de bine ... Nu prea ești liniștită ... - N‑am nimic
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Jandarmeriei Române - 163 de ani. Ați fost și dumneavoastră contributori la aniversarea Jandarmeriei Române. Nu cred să fi uitat, în acest momnet, pe cineva, iar dacă am uitat, îmi cer scuze, cu promisiunea că voi reveni cu o ,,erată”. (n.a. glumind!). G.D.: - Foarte frumoase cuvinte! Mă bucur că ai avut o asemenea susținere. Oameni de elită - harnici ostenitori, fiecare în parte, pe tărâmul literaturii și literelor. Curajos ați fost, domnule plutonier adjutant Aurel Bele, să vă ,,aventurați” în acest demers. Repet
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]
-
și dai ora ezactă.” „Exactă, bre, nu ezactă” „ Urecheatule, da' nu te mai ustură urechile, altă treabă n-ai, decât să mă înveți pe mine să vorbesc. Ia uite, domnule, cine se dă citit! Țigane, dă ceasu' că n-am glumit.” „Na, bre, ia-l!” „Da', de unde-l ai?” „Din târg.” „Bun, dacă era de la taică-tu sau de la mă-ta, nu făceam asta, așa, îți iau altu' după ce ieșim de-aici.” L-a pus jos, a luat târnăcopu' și i-
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
următoarea lecție, ploua tare și din comoditate am rămas acasă. Am primit un telefon plin de reproșuri: „Pot să știu ce te-a adus la mine și te-a făcut să renunți?”. „Ploaia! Sunt o răsfățată!”, a fost răspunsul meu, glumind desigur. Lucrul în colectiv, atmosfera, cunoștiințele lui Yehuda Yatsiv, pe care ni le punea cu mult suflet la dispoziție, vizitele făcute la muzeele din țară, vizite la care și soțul meu se alătura cu plăcere, au constituit la o perioadă
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
cunoaște, ne batem pe burtă, ne spunem pe nume, ne purtăm de parcă am fi oameni de rang egal, dar tu ești un mare scriitor, cel mai mare din generația noastră. Cu totul extraordinar”. A crezut că-mi bat joc, că glumesc, a zis că: „Fugi de-aici și nu-ți mai bate joc de mine, eu sunt un dilentat” - sigur, cum era el, l-ai cunoscut foarte bine, avea niște excese, de-alea chinezești, de reculuri și de ipocrită umilință. „Eu
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
ce hal este, se duc și-l culcă în camera lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală și se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriță tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se știe dacă a mai baut și apă) și se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]