6,083 matches
-
Garner. Continuară să meargă. Drumul o coti către dealuri. Caii trăgeau tot mai greu, așa că băieții coborâră și o luară pe jos. Drumul era nisipos. Ajunși În vârful dealului, Nick se uită-n spate. Văzu luminile din Petoskey și, dincolo de golful Little Traverse, luminile din Harbour Springs. Se urcară Înapoi În căruță. — Ar trebui să presare și ei niște pietriș pe drumu’ ăsta, spuse Joe Garner. Căruța merse mai departe, prin pădure. Joe și cu doamna Garner stăteau pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era chiar lângă portul din Havana când a Început uraganul și n-au putut acosta sau n-au primit permisiunea. Căpitanu’ ar fi Încercat să-l bage În port. Așa că am mers mai departe și noaptea, când Încercau să străbată golful dintre Rebecca și Tortugas, s-au Împotmolit În nispurile mișcătoare. Poate că li se rupsese cârma. Sau poate că nici n-au Încercat să se ferească. Oricum, n-aveau de unde să știe că au dat peste nispuri mișcătoare, așa că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câte o sută cinci zeci de kilograme. Mai mergem câteodată acolo să pescuim. De unde e Îngropat pachebotul se poate vedea acum farul din Rebecca. Au pus și o geamandură deasupra vasului. Stă chiar unde se sfârșesc nisipurile mișcătoare și Începe golful. Dacă mai făcea vreo sută de metri scăpa. Dar pe Întuneric, În mijlocul furtunii, l-au ratat pur și simplu. N-aveau cum să vadă farul pe ploaia aia. Și-n plus, nici nu-s obișnuiți cu chestii de genu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și cică pun un fel de compas și nava se pilotează aproape singură. Probabil că nu știau unde sunt când s-au izbit, dar mai aveau puțin și scăpau. Poate că și-au pierdut cârma totuși. Oricum, dacă ajungeau În golf nu mai aveau de ce să se lovească până-n Mexic. Da’ tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu’ și ploaia aia și căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni n-ar fi putut să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Uite-o pe sor-ta, Dorothy, spunea taică-su. Ea l-a ridicat și acum se duce spre docuri. Nick privea peste lac și vedea pădurea Întinsă de la mal, copacii mai Înalți din spatele ei, chioșcul În care se făcea paza golfului, ferma de pe dealurile golașe, căsuța lor albă printre copaci, plaja albă și malul ondulat, dar nu vedea nici un steag și nici un stâlp și nici un doc. — Vezi oile alea de pe deal? — Da. Se vedeau ca o pată alburie pe verdele-gri al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mărunți, care legau odinioară Munții Apuseni cu lanțul Rodnei. Dar ploile, vânturile și râurile i-au ros cu totul. Afară de aceste două regiuni, care cuprind miezul Ardealului, mai sunt de jur împrejur câteva petece de podiș acolo unde marea făcea golfuri între munți. Cel mai însemnat colț al podișului ardelean e șesul Bârsei. La drept vorbind łinutul Bârsei e podiș numai prin înălțimea sa față de Marea Neagră, altfel ca înfățișare, e neted, întocmai ca și cea mai netedă câmpie.” (Simion Mehedinți) „Ardealul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Început să găsească motive pentru care ea și Harry ar trebui să alterneze casele. Ea avea o curte mare Împrejmuită cu gard tocmai bună pentru căței, sublinia ea, și o panoramă a orașului aproape la fel de frumoasă ca priveliștea lui spre Golf. Plus că era mai spațioasă, cu suficient loc pentru ca fiecare să aibă biroul lui, precum și o viitoare cameră media. El i-a răspuns că sună divin. Numai de nu ar fi fost programul lui așa de solicitant și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un nivel separat și era foarte intim. Ea avea acum treisprezece ani. O fată are nevoie de intimitate. Camera avea un pat construit sub formă de alcov cu ferestre rotunde pe trei părți, și, când se uita spre apele din golf, Își imagina că se află Într-o barcă zburătoare. Exista de asemenea o ușă scundă care dădea spre un balcon Închis cu sticlă cu vedere spre insula Alcatraz. Noaptea auzea leii de mare de pe pontonul 31 lătrând până nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta.“ Mie nu mi-a lăsat impresia aceasta. Mi s-a părut un om rece și introvertit. Nu-i place să meargă la o băută cu prietenii sau să facă excursii în grup. Pentru că lucrează aici, trebuie să meargă la golf. Se duce pe terenul de golf, deschide geanta ponosită și își întreabă colegii: „Așa de multe crose! Păi, cu care dintre ele să lovesc?“ Cam ăsta e nivelul lui. „Într-o societate ca a noastră, în care toată lumea aleargă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
impresia aceasta. Mi s-a părut un om rece și introvertit. Nu-i place să meargă la o băută cu prietenii sau să facă excursii în grup. Pentru că lucrează aici, trebuie să meargă la golf. Se duce pe terenul de golf, deschide geanta ponosită și își întreabă colegii: „Așa de multe crose! Păi, cu care dintre ele să lovesc?“ Cam ăsta e nivelul lui. „Într-o societate ca a noastră, în care toată lumea aleargă după bani, îi înțeleg pe tinerii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
inimii este un potențial pericol. Unii se afundă în problemele de la serviciu, alții beau din ce în ce mai mult. Au nevoie de ceva care să le distragă atenția. Însă durerea nu dispare. Unul dintre pacienții mei a văzut un documentar despre Războiul din Golf. Dintr-odată, imaginile respective au scos la iveală suferințele din timpul Războiului Sino-Japonez. O poveste de acum 50 de ani. Atunci a omorât un chinez cu o baionetă. Imaginea aceasta „trăia“ în capul lui. Nu a mai putut să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
respectam cu strictețe, fără să întârzii la serviciu. Mă urcam întotdeauna la al treilea vagon din față. Așa am făcut și în ziua aia. De acolo văd cel mai bine stația Yotsuya. Stația nu e acoperită, se vede terenul de golf al Universității Jyōchi (Universitatea Sofia). Te simți bine și respiri aer curat. Atunci metroul era foarte gol. Niciodată nu se întâmplă așa ceva. Pe la Yotsuya e mereu îngrămădeală și nu ai unde să stai jos. Poate la următoarele stații să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un dosar special, pentru a-și argumenta răspunsurile. Am fost pur și simplu copleșit. Probabil că e la fel de ordonat și la serviciu. Și în casa lui toate sunt puse la punct. Îi place să joace go. Sportul său preferat este golful. De când s-a mutat la compania actuală, e atât de ocupat, încât nu poate să meargă să joace golf decât de vreo cinci ori pe an. Nu are probleme de sănătate, pănă acum nu a fost niciodată bolnav, din cauza intoxicației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și la serviciu. Și în casa lui toate sunt puse la punct. Îi place să joace go. Sportul său preferat este golful. De când s-a mutat la compania actuală, e atât de ocupat, încât nu poate să meargă să joace golf decât de vreo cinci ori pe an. Nu are probleme de sănătate, pănă acum nu a fost niciodată bolnav, din cauza intoxicației cu gaz sarin s-a internat pentru prima oară în viața lui. „Acolo m-am odihnit și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă mai urc a doua oară în al treilea vagon. La șaizeci de ani ies la pensie și apoi vreau să devin voluntar într-un loc în care se folosește engleza. Vreau să continui să schiez, să joc tenis și golf. Să învăț mai multe despre calculatoare. Mi-ar plăcea să am o slujbă în care să folosesc software pentru contabilitate și să învăț oamenii. Aș vrea să învăț caligrafie; să fac împreună cu soția mea excursii în diverse locuri. Sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sau nu, oricum, cu toate că e trecut de patruzeci de ani, chipul lui are încă vioiciunea chipului unui tânăr. Dacă nu ar fi devenit victima atacului cu sarin de la metrou, ar fi dus aceeași viață destinsă și rafinată de burlac. Joacă golf cu prietenii care locuiesc în apropiere. Se relaxează împreună cu ei la un pahar. Din cauza simptomelor cauzate de sarin, viața domnului Matsumoto s-a schimbat radical. Cel mai greu pentru el este faptul că: „Nu mă mai motivează nimic.“ Înainte parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Îi las pe cei tineri. Cum se face 18.30, plec acasă. Cu toate că lucrăm în domeniul vânzărilor, nu avem foarte mulți cumpărători. Avem un departament special de industrie. Oamenii obișnuiți nici măcar nu știu asta. Clienții sunt stabiliți. Pasiunea mea e golful. Joc o dată, de două ori pe lună cu vecinii mei. Ne-am cunoscut la un bar din Matsubara. Eu le cam am cu băutura. Nu beau în Tokio, ca apoi să mă întorc în Matsubara, ci pe undeva, prin apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Matsubara, ci pe undeva, prin apropiere. Prietenii mei sunt cam de aceeași vârstă cu mine sau cu zece-cincisprezece ani mai în vârstă. De când m-am mutat aici, numărul lor a crescut simțitor. Vara ne strângem cam douăzeci și mergem la golf. Nu sunt chiar atât de bun la jocul ăsta. Abia dacă fac o sută de puncte. Mai e și destul de scump. Nu cheltui prea mulți bani pe crose, dar oricum, când mă duc să joc în zilele libere mă costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cuvânt alopatie. «Ar fi mai bine să cumperi singur bufferin.» Probabil că nici ei nu știau ce să facă. De aceea nu-mi mai venea să mă duc la spital. După o săptămână de la atac m-am dus să joc golf. Mi s-a făcut rău și nu mai știam ce se întâmplă cu mine. Am renunțat să mai joc. Le-am spus tuturor: «Nu mă simt bine. Nu mai joc.» Starea aceasta de extenuare durează de un an și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Totuși, în lunile mai și iunie, din cauza instabilității vremii, nu m-am simțit bine deloc. E o povară. La sfârșitul săptămânii sunt așa de obosit, că nu-mi mai vine să merg nicăieri. Prietenii mă invită să mergem să jucăm golf. Altfel aș sta în casă și n-aș face nimic, atât de epuizat sunt. O vreme n-am mai băut alcool. Dacă beam, mă simțeam rău. După un pahar de bere, inima îmi bătea cu putere. Am început să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
e din pricina unei răceli sau nu. Nici cei de la spital nu mă pot lămuri. Dacă vă spun că organismul meu este ca al unui om cu zece ani mai învîrstă decât mine, cred că vă puteți face o idee. Joc golf, da. De aceea discut cu persoane mai în vârstă cu zece, cincisprezece ani. Obosim cam în același timp. Înainte, când prietenii îmi spuneau că au obosit, mă ofeream să conduc la întoarcere, însă acum obosesc rău de tot și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zece, cincisprezece ani. Obosim cam în același timp. Înainte, când prietenii îmi spuneau că au obosit, mă ofeream să conduc la întoarcere, însă acum obosesc rău de tot și nu mai pot deloc să conduc. În tinerețe, puteam să joc golf și trei-patru zile la rând. Acum, dacă joc două zile, sunt extenuat și sunt nevoit să mă întorc acasă. Mai e ceva, nu mai pot mânca macrou. Îmi plăcea foarte mult. După ce mi s-a întâmplat asta, fac urticarie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu-mi intră nimic în cap. Îmi fug literele din fața ochilor. Înainte citeam destul de multe cărți, însă acum înaintez destul de încet cu lectura. Am devenit uituc. Dacă nu îmi iau notițe imediat, uit. Asta poate fi și din cauza vârstei. La golf obosesc foarte repede. Mă plimb un pic pe acolo și îmi vine să mă așez imediat. Și colegii de la muncă au început să râdă de mine. Îmi spun că am îmbătrânit. Îmi plăcea să fac sport. Efortul fizic mă îndârjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
însă pare mai tânăr și e energic. Pentru orice lucru pe care îl face dă tot ce-i mai bun din el și se străduiește din răsputeri. Are multe pasiuni. Cel mai bun scor pe care l-a avut la golf a fost 77. Mi-a zis: „Până acum n-am dat greș niciodată nici la serviciu“, dar am sesizat în tonul lui un soi de mândrie. De multe ori se gândește că din cauza atacului cu gaz sarin a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând pe lângă o clădire abandonată, o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]