5,896 matches
-
casă și ne-au așteptat să vadă cum ne descurcăm. Uzi până la piele și marcați de teama înecului, le-am mulțumit pentru ajutor și cu toții am ridicat ambarcațiunea pe nisip, pentru ca niciun val să n-o mai poată lua. Am golit apa din barcă și acum exista problema cum să ajungem acasă cu atât bagaj, care mustea tot de apă. L-am lăsat pe nea Nicu să aibă grijă de lucruri și în douăzeci de minute de mers pe jos pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
simți. - Păi nu e cam cald? Dacă te înmoi și nu mai ai chef de muncă ? - N-ai frică, am motorul pe injecție directă.Adu o ceașcă și-n două ore suntem gata. Aduc ceașca și dintr-o înghițitură o golește. - Bună țuică ai ! Tare ca piatra asta pe care trebuie s-o sap eu. Începe în sfârșit activitatea. Răsuflă greu la fiecare tîrnăcop de parc-ar sparge stânca de pe munte. Pe la al cincilea se oprește ca să se șteargă de sudoare
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
care mâncau toți, stând în jurul mesei pe scăunele cu trei picioare sau pe butuci de brad. Ceva mai încolo, într-un colț al cuniei, adică - bucătărie, eu aginam, doar-doar m-or chema și pe mine la masă. Când castronul se golea mai mult de jumătate, lea Florica se mi¬los-tivea de mine și mă chema să gust și eu din ce mâncaseră ei: - Marinică mamă, hai, ia șî tu o țâră de mâncă!... Eu atâta așteptam: mai apucam două-trei linguri de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
tot ducând cu el caline / vise cu culori de soare“, de singurătăți și tristeți ce-i dau, totuși, șansa să rescrie din „doruri triste alte stanțe“, de sondaje în adâncul ființei și de întrebările chinuitoare, de căutările și agonia sufletului „golit de izvor“, de încercări, speranțe și iluminări, de patimi i iubiri rebele, de sensuri și nonsensuri și de tot amalgamul existențial, pe care, ca un Sisif, îl urcă din greu, pentru a se răstigni, aidoma lui Hristos, pe „crucea dăltuirilor
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
de aceea eu îndrum adeptul/cititorul, să nu pășească „în mine” sau exact pe urmele mele, pentru că mi-este frică că nu va găsi nimic folositor pentru el. Mi-e teamă că, în loc să-i fiu de folos, îl dezamăgesc, îl golesc de propria lui valoare. Mihai Rădulescu și prietenul lui Boris David au înțeles acest lucru și eu le sunt recunoscător pentru asta. Emilia ȚUȚUIANU: Nu l-am cunoscut pe Mihai Rădulescu, dar m-a fascinat personalitatea lui. Discuții lungi, profunde
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
s-a apropiat de Doru, s-a lăsat prinsă de brațele lui nerăbdătoare și, numai după câteva mișcări în ritmul melodiei, i-a scos cămașa pentru a-i măsura în voie pieptul cu limba și buzele. După fiecare dans se golea câte un rând de pahare și, foarte curând, sutienele erau aruncate neglijent pe un fotoliu, iar fustele și pantalonii lunecau pe unde se nimerea să fie dezbrăcate. Când Doru și blonda ce-o purta pe brațe au anunțat că sunt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
întrerupt de întrebarea prietenului său, Doru: - Da’ cum a fost cu țigăncușa aia minoră? De ce nu povestești, amice? Mișu a amuțit subit. S-a încruntat, a dat-o jos pe fată de pe genunchi, a turnat vin în ulcea și a golit-o cu înghițituri mari. După ce a trântit ulcelele pe masa încărcată cu mâncare, sticle și pahare, i-a țintuit cu privirea, îngustată de pleoapele strânse, pe fiecare în parte și a decretat: - Băi, despre aia am povestit băieților cum a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
fără cuvinte răzbat spre noi din tăcere - câmpia ninsă cu gânduri line unde săniile imaginației zboară nestingherite și clopoțelul râde cu lacrimi... deșert insolit ce-mi încinge ființa cu nisipuri fierbinți curgând din clepsidră ca dintr-un trup ce se golește de viață... tăcerea, dulcele vis în care tu și eu cântăm pe trupurile noastre sonata dragostei într-un duet căpătând amplitudine simfonică în fiecare nerv - instrument din orchestră și fiecare celulă cu propria-i rezonanță în iubirea nestinsă prin venele-strune
TĂCEREA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366671_a_368000]
-
Biserică, deci fără Euharistie (căci Euharistia face Biserica), sau că pot participa la Liturghie (Euharistie) ca simpli spectatori, fără pregătirea necesară pentru a se apropia de Sf. Taine. Viața creștină se reduce, după o astfel de abordare, la un pietism golit de conținut și un individualism ucigător al comuniunii reale și vii a tu �turor credincioșilor cu Dumnezeu - Treimea, care se realizează numai prin „Unul din Treime”: Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, prezent în Euharistie și împărtășit tuturor spre unirea
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
Te-au lăsat fară un ban Rob le-ai fost și i-ai slujit Te-au ,,citit” că ești cinstit Portofel de vieți mărunte Zilele ți-s tare scurte Și dac-ai îmbătrânit Boală grea te-a mai lovit Portofel golit de vise Ți-au rămas doar două fise Una dă-o de pomană Că ești singur și ți-e toamnă Una sa o ai la tine Pentru iarna care-ți vine Că ți se va cere seama Și să ai
PORTOFEL DE OM SĂRAC de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366749_a_368078]
-
casă și ne-au așteptat să vadă cum ne descurcăm. Uzi până la piele și marcați de teama înecului, le-am mulțumit pentru ajutor și cu toții am ridicat ambarcațiunea pe nisip, pentru ca niciun val să n-o mai poată lua. Am golit apa din barcă și acum exista problema cum să ajungem acasă cu atât bagaj, care mustea tot de apă. L-am lăsat pe nea Nicu să aibă grijă de lucruri și în douăzeci de minute de mers pe jos pe
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
aflat că în anul 1956, la expirarea pedepsei sale, în loc să fie liber, a fost trimis cu miliția la domiciliu obligatoriu în comuna Răchitoasa, în Ialomița, lângă lagărul de muncă Luciu-Georgieni, comună înființată de deportații bănățeni în anul 1951 și aproape golită în anul 1955, când li s-a permis să se întoarcă în casele lor din Banat. Părintele a avut o viață exemplară, a muncit cu cinste și a trăit în simplitate și smerenie, supravegheat întotdeauna de vigilenta instituție a Securității
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
anume stadiu, la Theodor Răpan „strigătul liric” taie respirația cititorului. Dezvoltarea comparației Patrie-femeie, compasiunea uneori delicată, alteori tumultuoasă, acuratețea lirică etc. sunt puncte forte ale poemului răpanian. Nu mai vorbim de curajul rostirii crudei realități într-o invocație a cerului „golit”, sodomizat. Tonul când liric, când violent, când sonor, vine în deplină consonanță cu mesajul poetic! Alt caz: Rumi e un poet persan, altceva decât Khayyam sau Tagore, poet indian, deosebit pentru cum cântă iubirea! Nu întâmplător A.E. Baconsky îl
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi, grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
cu absolutul: “Există undeva o lume de poveste,/ Cu stânci aride, greu de trecut,/ Pe care o străbatem împreună;/ Iarba înverzește în rime,/ Văzduhul e ritm/ Sub norii ca tropi prevestitori/ De frumoasă furtună...// Acolo, departe de forfota pământeană/ Și golite de hainele lor/ Maculate,/ Mi-am trimis gândurile,/ Spre a deveni flori de lotus/ Adevărate...(Furtună). Setea de absolut în iubire o trăiește poeta și acum, când se apropie de anii mai târzii ai vieții. O nuntă împărătească, ce i-
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
cabotinul, care, într-o conjuctură prielnică poate amăgi o clipă spiritele credule, devenind pârghia unor subtile mașinațiuni politice. El era „actor până în măduva oaselor”, în confruntările publice își „concentra toată ființa neroniană pentru primele minute”, după care era „cu totul golit”, continuîndu-și jocul din rutină, fără însuflețirea și „magia” dintâi, de fapt, fiind un „înveliș fără conținut, fără personalitate, denumit „maimuța lui Nero”, aspirând cu toată arta sa de actor, cu întreaga-i sminteală la „aerul de maiestate”. Dacă mă gândesc
FĂŢĂRNICIA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366133_a_367462]
-
nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cântec de toamnă Autor Urfet Șachir Toamnă, toamnă iar învii Vechile-mi melancolii, Când alerg pe străzi pustii Să-mplinesc „vise târzii”. Frunzele de pe alei Scârțâie sub talpa grea, S-a golit bătrânul tei, Vezi prin el inima mea. Aș mângâia soarele, Doar să pot să mai întorc Din drum călătoarele, Din cer roua s-o mai storc. Toamnă, toamnă iar învii Dorințe-n suflet duios, Șăgalnic, din timp revii C-un
CÂNTEC DE TOAMNĂ de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366153_a_367482]
-
fi uimit de câte știe! Este locul care cunoaște cel mai bine viața tuturor generațiilor de oameni ce au trăit într-o bătătura.”(...) “În cunie, la vatră focului, am stat de multe ori de vorbă cu mama și mi-am golit sufletul de griji, de necazuri, de doruri. În alt loc n-aș fi fost în stare să vorbesc despre tainele mele.” Românul pe care l-a publicat anul acesta-”Cireșul spovedaniei”- arată clar că autoarea nu se dezminte: ne introduce
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
de întorsătura lucrurilor, el se duse la rege și îl rugă să îl ajute. După ce discutară, se întoarse spre mulțime și ținu un discurs, în care îi anunța că nu și-au mai plătit dările și visteria începe să se golească. Oamenii începură să strige: - De unde și până unde dări, dacă se dorește o țară în care să domnească veselia și bucuria? - Bine! Dar trebuie să și muncim! Cine a zis că nu se va munci? întrebă tânărul. O să împart locuitorii
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
la dialog, adică creație a lui Dumnezeu și lume a oamenilor . Întâlnirea cu un altul adică dialogul, la începutul acestui mileniu al III - lea, constituie un dinamism concret, ce deschide omul spre o transcendență, speranță și sens. Lumea de astăzi, golită de sens în secolul trecut, are nevoie, la început de nou secol, deopotrivă de conștiința religioasă ca de o frână, adică de cunoașterea propriilor limite și de acceptarea lor responsabilă cât și de speranța că nu este părăsită de Dumnezeu
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
a spațiului defrișat de copaci se întindea pădurea deasă de conifere printre care își arăta măreția stejarii sau fagii. La baza pădurii pe ambele părți muntele începea să coboare. Acest platou în coborâre era de fapt o creastă de munte golită de copaci. Pe ea se făcea și alimentarea cu cele necesare cabanei Gârbova, alimente sau alte lucruri de trebuință traiului pe munte. Mergând agale, Tudor o abordă pe partenera sa de coborâre: - Ana, nu te supăra, dar mi-ar plăcea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
Taie! Oricum inima aceasta nu mai e bună . Nu mai e bună de nimic... de nimic...de nimic.. Bolnavă, prea bolnavă de sentimente... Mult prea bolnavă... - Taie! Penseta...Așa... Catgut!... Ieri, inima mea mai pulsa între pietrele ascuțite ale munților goliți de dor... ieri...azi...mâine... inimă... Inima mea. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul „Lâng-o margine de lume” Referință Bibliografică: operație de cord / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 369, Anul II, 04 ianuarie 2012. Drepturi de
OPERAŢIE DE CORD de LEONID IACOB în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361683_a_363012]
-
mugurii ce se deschid de la verde închis la tonurile în d e grad é fără îndoială, să alegi cînd apune soarele este fapta unui original sau a unui nebun perseverent al absolutului în al treilea pătrar uitîndu-și trupul și spiritul golit de gînduri într-o singură zi după criteriile noastre obișnuite, cînd totul pare să capete forma unui zid sau mai bine, pauza unei tăceri și de ce nu, a unei morți anunțate Iată timpul desfrunzirii, cînd trebuie să trăiești infinitul din
DESTRĂMAREA LUCRURILOR ÎNAINTE DE GIOTTO de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361710_a_363039]
-
mătase în culori transparente de frez, violet, galben sau roșu. Vampirii sunt îmbrăcați în fracuri negre, peste care cad pelerine roșii care în timpul valsului se desfășoară ca niște evantaie. În timp ce perechi de vampiri valsează, altele pe marginea ringului de dans golesc pocale cu sânge proaspăt ce le curge din gură pe buze, apoi se sărută. Contele și Contesa plutesc ca nimeni alții de parcă n-ar atinge podeaua. Prințesa și Paloș valsează alături luându-se la întrecere cu perechea stăpânilor. Într-un
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
lăsăm singuri în astfel de misiune! BOIER CIOCOIU:(cu sinceritate)Căpitane, ți-o spun din proprie experiență că aurul are tentații mari! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul)Atunci să bem și să pornim la drum! Fiecare își ridică pocalul și-l golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]