7,948 matches
-
O'Brien, de pildă în The Things They Carried (1990), sau în romanul lui Norman Mailer, The Naked and the Dead (1948) despre războiul din Pacific împotriva japonezilor. La un moment dat, poți vedea vibrația unei explozii filmată cu încetinitorul cu grația în desfășurare a unui spectacol de balet, pământul se ridică ca un val de granule vibrând în ascensiune de pe tabla ruginită a unei mașini abandonate ca de pe pielea de capră a unei tobe, un cartuș face tumbe spectaculoase în cădere
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
crucilor de la Săpânța, iar, la coada paradei, un grup de cântăreți din Maramureș. Parada se scurge pe străzi preț de câteva minute, apoi se oprește. Fie urmează, din nou, dansuri irlandeze, fie se cântă la cimpoi. Dansurile sunt acceptabile, deși grația nu este punctul forte al dansatorilor. Muzica de cimpoi sună îngrozitor, ca un animal care-și dă ultima suflare. Bine că nu se aude așa tare! Parada se urnește. Oamenii merg pe lângă paradă asemeni înmormântării de la sat. Pe drum se
Cum au sărbătorit românii Ziua Națională a Irlandei - FOTO by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64749_a_66074]
-
evenimente sau a unor discuții. Nicăieri în volum nu există acte existențiale pure, căci în prim plan se află discursul (o artă, pe care Truman Capote o stăpânește strălucitor) și nu seria de evenimente propriu-zise, private de neutralitate, de „primitivitate", grație privirii perspectivice a autorului ce privilegiază anumite elemente sau alege să pună punct relatării după bunul plac. Deși textele nu abundă în speculații, considerații moralizatoare, problematizări autoscopice sau explicații redundante care să diminueze efectele stilistice și să întrerupă povestirea, semnificațiile
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
prinț străin care-și amintește numele ei și care i-a trimis în dar diamante, pe care ea nu le-a purtat niciodată. A primit o mulțime de cadouri de la toți cei care-și permiteau luxul să-i intre în grații; și fiecare „tânăr poleit cu aur" avea ambiția să trăiască măcar o singură asemenea zi. Cu toate astea, ea n-a permis nimănui să-și imagineze că era favoritul și n-a acceptat nici un fel de promisiuni de dragoste eternă
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
Angelo Mitchievici În ciuda aparenței de frivolitate care se transformă în grație și invers, în ciuda unei povești cu deznodământ predicti-bil, „prima (mare) iubire, prima (mare) dezamăgire", filmul lui Lone Scherfig ascunde o întrebare tulburătoare la care adolescența ajunge în urma unui proces de decantare pe filiera tensiunii inerente vârstei între sense și sensibility
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
de strălucire. O Gală cu o scenografie superbă semnată de un artist ca Gheorghe Rasovszky! O Gală umbrită de orgolii, acoperite perfect de norii de cenușă ai unui vulcan dintr-o țară de pe pămînt, din secolul douăzeci și unu, din anul de grație 2010. Să tragem aer în piept, să nu ne lăsăm copleșiți de degradarea din societate, din teatru, din noi, să privim înainte, atenți, însă, să nu pierdem din ce s-a strîns valoros și important pentru breaslă în acești douăzeci
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
eforturi proprii, dosarul celei de a doua cauze, cu Primăria, din care am aflat de anularea donației pe motivul stupid că ar fi fost făcută „sub amenințarea armelor". În realitate, Lascăr Catargiu era, în 1948, ca și M. Sadoveanu, în grația regimului și a sovieticilor, dovadă funcțiile deținute la ARLUS și primirea ambilor de către însuși Stalin la Moscova. În plus, Elena Catargiu a locuit până la moarte în Casa Monteoru, beneficiind, conform actului de donație, de o pensie viageră și de hrană
Situația Casei Monteoru by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6399_a_7724]
-
o convertire se sprijină pe o răsturnare de optică, adică pe o ruptură sufletească, caz în care credința, ca să apară, trebuie să fie precedată de o zdruncinare. Cu alte cuvinte, nu există convertiri blînde, adică alunecări duioase în starea de grație a degustării divine. Fără o răscolire de esență traumatică, fără o exasperare sau o suferință în urma căreia să simți cum, sub unghi lăuntric, viața nu mai poate fi ca înainte, fără o astfel de clătinare, solzii de pe ochi nu cad
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
care au dărâmat-o. Fiindcă nerăbdarea lor n-are nimic revoluționar, dimpotrivă. Degeaba aria din Bellini, Suoni la trompa e intrepido, cu al său, foarte romantic, patria, vittoria e onor! Pură retorică, exersată prin camere de serviciu, încercând să câștige grațiile vreunei bucătărese. Și nu vorbele contează, cât meșteșugul lor, dovadă portretul pe care i-l face Rîmătorian iubitei Rezi, unde nici un epitet nu stă lângă regentul său. Acest vice-versa stilistic îl va moșteni, întocmai, Rică Venturiano, încurcat în declarații, ca
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
prizei la realitate. Așteptate sunt scenele legate de băutură excesivă, cu femei frumoase și cam ușoare pentru care a venit „agentul de talente", așa că mai degrabă scene periferice reușesc, cum este întâlnirea cu o fetiță, o scenă sensibilă, de o grație spontană, care creează o breșă în poveste. Mai slab construit decât Nunta mută (2008) al lui Horațiu Mălăele, spectacol de teatru filmat, filmul ar fi putut câștiga pe linia verismului cu care ne-a obișnuit Noul Val românesc, mizând pe
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
comic și profund, în care protagonista - în vârstă, dar fără vârstă - Mathea Martinsen, încearcă să lase pe această lume un semn al trecerii ei. Autoarea reușește să-i spună cititorului o poveste de iubire excentrică și excepțională, fermecându-l cu grația stranie a sentimentalismului nordic. Prestigioasa revistă germană Der Spiegel caracterizează acest roman scurt și cât se poate de elocvent: „O poveste de iubire cum nu se poate mai frumoasă.”
Autobiografia lui Marin Moraru, evenimentul Târgului Gaudeamus by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61165_a_62490]
-
ca un monstru clasic fără nimic spectaculos. În feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant cum este cazul cu Regina Albă (Anne Hathaway), atât de artificial și ireliabil că sare în ochi. Mai mult decât atât, Regina Albă face una dintre acele remarce care i se potrivește
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
reluat cu poftă textul muzical, l-am mai cântat o dată și încă o dată, aveam senzația că o fac din ce în ce mai bine, că mă apropii de intențiile generoase ale lui Bamby. Pe la ferestre începuseră să apară femei în neglijeuri, dădeau deoparte cu grație perdelele și aplaudau frenetic, căzusem într-un soi de extaz narcotic, când m-am trezit că sunt bruscat de patru bădărani în uniformă, habar n-aveam de unde apăruseră, țipau ca niște fiare, mi-au smuls trompeta și au călcat-o
Stilistica eschivei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6419_a_7744]
-
care fără să o avem în față o putem bănui din reacția explozivă a tânărului. Față în față, mamă și fiu se înfruntă, explozia de ură a fiului atinge o intensitate delirantă, nu urletul sau imprecațiile sale dau lovitura de grație mamei, ci privirea în care tot ceea ce a fost dragoste rănită s-a transformat în țipăt. Aceeași situație între el și deținutul care-l umilește nu prin superioritate fizică, ci știind că poate să o facă, că de buna sa
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
iubite. Abia se convinsese însă că trăiește alături de ea un nou început și că va putea s-o determine să devină și mamă, când Pegreen l-a părăsit pentru a-și relua vechiul mod de viață. A fost lovitura de grație. Philip Roth descrie conștiincios - anost de conștiincios - gimnastica sexuală simplă, la aparate (cu ajutorul unor accesorii ca de bâlci), în doi sau în trei (adică folosind și o tânără pescuită în stare de ebrietate dintr-un bar) practicată de dezasortatul cuplu
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
făcut ca eu să fiu printre primii traducători ai lui Kjell Espmark în reviste ca 22, Apostrof și într-un număr al revistei Secolul 20, număr dedicat Suediei și realizat de mine împreună cu poeta și prietena Ioana Ieronim și prin grația domnului Dan Hăulică. Ideea și mijloacele realizării au aparținut excelentului ambasador al Suediei, Ragnar Angeby, și asistentei Marina Sandu, care lucra atunci la Ambasada Suediei. Eu le datorez întoarcerea mea în țară după douăzeci de ani de absență, pentru a
Unica necesitate by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/6444_a_7769]
-
florin, Florin Pupăză Balerinele sunt de obicei asociate cu frumusețe, grație, forme elegante. În acest clip video intitulat „Pe vârfuri”, artisul Javier Perez a reușit să păstreze toate aceste elemente, dar a adăuat și o parte întunecată și chiar violență, prezentate într-un mod artistic inedit. „Pe vârfuri” este un spectacol
Nu o să îți vină să crezi cu ce dansează în picioare această balerină by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63482_a_64807]
-
aceste elemente, dar a adăuat și o parte întunecată și chiar violență, prezentate într-un mod artistic inedit. „Pe vârfuri” este un spectacol în care actrița Amelie Segarra dansează deasupra unor cuțite mari de bucătărie într-o sală goală. Păstrează grația pe care o așteptăm de obicei de la o baleronă, în timp ce cuțitele se mișcă din ce în ce mai violent. Se citește frustrarea.
Nu o să îți vină să crezi cu ce dansează în picioare această balerină by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63482_a_64807]
-
de cei care le chinuiesc și în care nu se poate spune cu certitudine dacă persecutorii sunt oameni ca toți oamenii, suboameni (bețivi, nebuni) sau duhuri rele. Macabrul, sordidul, monstruosul sunt prezențe dominante, dar și ele și puținele clipe de grație, de înălțare, de fugară speranță își găsesc expresie și justificare în circumstanțe pe cât de banale pe atât de implacabile. Nici măcar în realitatea secundară construită de Ludmila Petrușevskaia nu se pot evita tarele realității propriu zise: mercantilismul doctorilor, brutalitatea bandelor de
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
a doua-i mai atrăgătoare. Acesteia, îi place. Cu ea, clientul nu-și satisface o nevoie, ci se simte bine. La fel e și cu jurnaliștii. De aceea, îmi cade greu să-l văd pe Y, care se prostituează cu grație, în aceeași emisiune cu o căzătură, cum e X. Eu, care mă învârt prin casă întrebându-mă ce să mai citesc, pe înțelesul meu, ce să mai fac cu vremea, dau peste o carte, cel ce se pedepsește singur, a lui
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
viața așa cum este ea mai mult decât sensul ei? Alioșa nu șovăie o clipă, fiindcă pentru el, nu se știe cum, lucrurile au o limpezime originară; e ca și când ar vedea totul printr-un ochean accesibil celorlalți exclusiv în momente de grație; angelicul Alioșa, cel viteaz și singur, pare a fi creat din resorturile eroice ale retortei iisusiacilor. Viața trebuie iubită în afara logicii, căci ea - de la istericul subteranist vizionar citire - nu are nimic comun cu logica, nici cu prea lăudata cumințenie; „Doar
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
de turn pe care „o maree de rahat îl izbește necontenit ca să-l doboare”. Scrie Leys: „În afara domeniului care îi este propriu, democrația este sinonimă cu moartea: căci adevărul nu este democratic, nici inteligența, nici frumosul, nici iubirea - și nici grația divină”. Primejdia cea mai mare care pândește universitatea este utilitarismul. Universitatea nu e o școală profesională, ea nu produce tehnicieni, ci oameni de cultură, conform devizei lui Erasmus: homo fit, non nascitur. Nu te naști om, devii om. Universitatea nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
care vor genera imprevizibile imortalizări, evoluând din aproape în aproape spre chipul uman, aflat în somn ca într-o glaciațiune pură, ca într-o finitudine nesfârșită. Deși neglorioase, lucrările din Muzeul de Artă din Rm. Vâlcea punctează o stare de grație, pe care te poți așeza atunci când vrei să faci un raccourci în memorie, și pot îmblânzi, ele singure, spațiul de locuire, măcar ca iluzie a unei poeticități ce trece dincolo de obișnuințele vieții domestice. Și, totuși, parcă n-aș încheia aici
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
fotografii, pe cât de expresive prin simplitate, pe atât de cuminți. Nudurile, la rândul lor, au început prin a fi timide, ca să devină apoi provocatoare. Cea care „decidea” tonul era actrița însăși, nicidecum fotograful, care trăgea clișeu după clișeu, uluit de grația cu care modelul lui își juca rolurile cele mai diferite pe scenă. Între două serii de clișee, Marilyn Monroe bea șampanie, în care agentul ei îi turna câțiva stropi de votcă. Într-un rând, după ce s-a lăsat fotografiată întinsă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
o poveste de Creangă, Capra cu trei iezi, ca să nu fiu tâmpit să zic Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, lucruri pe care numai scriitorii le pot face, alonja maximă este a scriitorilor adevărați” (p. 240). Alt moment de grație îl are ca protagonist pe Traian T. Coșovei. Care anulează superb, în numai câteva propoziții, fetișismul poeziei esențialiste: „Mulți comentatori au remarcat «ușurința» cu care scriu versuri. Păi, să le dau eu vreo trei luni de «ușurință» din viața mea
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]