2,243 matches
-
obicei pe puștii pe role ca pe niște huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de foame pe care o putea potoli doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu unt. Așa, își dădu seama uimită se simțeau probabil femeile însărcinate. V-ați gândit la o dată pentru nuntă? Camilla își strânse picioarele lungi și grațioase sub ea, pe canapeaua acoperită cu creton, și scoase la iveală, de undeva din adâncurile acesteia, o agendă. — Vreau să spun că suntem deja în iunie și bănuiesc că nu vreți să faceți nunta la iarnă? E cumva prea deprimant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de Ralph și Ben, care încercau să joace Monopoly, o alegere riscantă cu Ralph, dat fiind că întotdeauna își uita proprietățile, Jack simți că i se rupe inima. Un pahar de vin? îi propuse Carrie, a cărei siluetă mignonă și grațioasă era înveșmântată într-o ținută neagră de la Gap, cu totul neadecvată vieții la țară, pe care totuși, o purta cu atâta încredere de sine, încât părea că toți ceilalți erau cei îmbrăcați necorespunzător. Vinul era unul scump, australian, nu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei o scarmănă. Eu atâta vă arăt, Parcă n-aș avea cuvinte: Ca să meargă înainte, Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-a... născut un ou, Face mare tărăboi Și coboară din cuibar, După care prinde iar Să tot scurme prin gunoi Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de versuri, Hamlet, dar într-un alt manuscris, datat 1915, putem citi deja — negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diferențierile individuale dintre vorbitorii și, mai ales, scriitorii din interiorul aceleiași limbi naționale; în nr. 65, pornind de la asemănările tipologice dintre pamfletele în proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așa cum umbra volumului Bucoliques (1896) prezidează Plăcerile cîmpului. Nu „personalitatea” este cea care lipsește însă (cum credea G. Călinescu); discreția, finețea „intelectualistă”, în fine livrescul, alexandrinismul lor extrem au fost cele care le-au împins în „minoratul” receptării critice („vignete grațioase, realizate cu migală și artă”, cf. Perpessicius). Lăsînd la o parte experimentele tipografice „lettriste” (bazate pe împerecheri grafice constructiviste sau futuriste, „liste” abracadabrante, caligrame muzicale năstrușnice ș.a.) din „Wifego/Popice“, alternanța cacofonic-dadaistă de „solo” și „cor” din nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul, Corb-Alb, scriitor „idealist” dornic de a o seduce pe Mona, „se închidea nopți întregi în latrina special amenajată pentru scris. Acolo, Corb-Alb invoca pe sfîntul Duh al poeziei, și pentru operele concepute acolo, Mona cea grațioasă îl iubea și se svîrcolea noaptea în pat, într-o crispare de dorință feciorească și posesie feminină” și sfîrșește, în consecință, urmare a încercării (eșuate) de a o iubi „numai cu capul”. Eșecul similar (mult mai puțin burlesc însă) al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își dezvăluie, în finalul comentariului, fondul clasicizant: „impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și sistematică la unitatea generatoare, ci, dimpotrivă, urmărirea grațioasă și fără insistență a amănuntelor”. Ea evidențiază, de fapt, „nepotrivirea de caracter” între impresionismul „dogmatic” al lui Lovinescu - discipol raționalist, ideologizant și sociologizant al lui Emile Faguet - și impresionismul „pur” al lui Perpessicius, mai apropiat de estetismul idealist subiectiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Don Quijotte (ibid., pp. 62-65): „Ceea ce apropie pe dl Jacques G. Costin de nefericitul său înaintaș este doar un principiu de poezie și vervă imaginativă, derivat la Urmuz în fantast și satiră, la dl Jacques G. Costin în ireverență grațioasă și în comentarii la adresa academicului, mai exact a didacticului. Dacă și la unul, și la altul avem de a face cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care-l trezesc în sufletul lectorului este diferit: grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care tocmai începuse să înverzească, răsfoiau niște reviste. Câteva fete jucau volei, fiecare aruncare a mingii fiind însoțită de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele care pluteau grațios pe apă, în timp ce el își smulgea firele de păr din nări. — A fost extraordinar! Leii au fost măreți. Mai întâi, Ōshita a scos mingea la țanc. Îhî... — Cel care a servit-o a intrat puțin în panică și, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din spatele digului în care se spărgeau valurile asemenea căscatului unui uriaș, se auzi sirena unui vapor. — Vine! Vasul de transport francez, de cincisprezece mii de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oare nu s-o fi întors Gaston la Tokyo? Poate-l găsim acasă când ajungem. Takamori zâmbi trist. O să-l înțeleagă ea vreodată pe Gaston cu-adevărat? — Uite egreta! O egretă singuratică zbura peste plantația de orez, urcând încet și grațios spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu făcuse nouă ani. Copila m-a uluit și mai mult decât mama. Semăna cu Gisulf, moștenindu-i statura și noblețea fățișă a trăsăturilor, îmblânzite însă de moliciunea trăsăturilor materne. Avea șaisprezece ani, și frumusețea chipului era egalată de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de in alb; cingătoarea, de piele roșie, avea găicile și capătul metalic de aur. Vălul țesut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceva de furcă, vrând s-o oprească să tot sară în sus de bucurie împreună cu verișoarele. În schimb eu, Rodoald și Grimoald a trebuit să ne dăm osteniți din senin, ca să scăpăm de expunerile lui Rotari despre cât de frumoasă, grațioasă și nobilă era Gaila. În vremea acestor întâmplări am fost de mai multe ori convocat de Romilde, mai abitir decât dacă aș și fost fratele mai mare al lui Rotari, ca să chibzuiesc logodna și căsătoria. Gisulf s-a ocupat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și la petele pergamentului, creând din ele figuri fabuloase. Privirea îmi era dincolo de Vibana și, trezindu-mă din visare, mi-a alunecat pe chipul ei. Am rămas uluit. Era fin și delicat și, absorbită cum era de lucru, își reliefa grațios în afară brațele întredeschise. Am observat-o îndelung; ea și-a dat seama și s-a întors spre mine surâzând. Nu-mi dădusem seama cu adevărat de frumusețea ei, fiindcă Vibana era una dintre acele femei care nu au nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
expresie de nemulțumire pe chip. Urâtă, o femeie urâtă cu desăvârșire, căci Maja Își angaja personalul pe baza trăsăturilor fizice: inconștientă frică de rivalitate. Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile, căci avocatul Fioravanti Își iubea tânăra soție, cândva atât de grațioasă, Încât Îi părea că ar fi reîncarnarea prințesei din Vacanță la Roma, și nu ar fi coborât nici măcar o privire asupra unei bone, născută și plătită, doar pentru a se ocupa de fetița lui. Camilla dormea chircită, În poziție fetală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de serviciu o anunță că telefonul Îi sună În geantă. Doamna Fioravanti dorea să răspundă? Maja Întoarse capul, resemnată să nu aibă liniște nici măcar la coafor, În unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unei femei - când tânărul frizer, grațios și delicat ca un balerin, Îi masa tâmplele și-i pieptăna părul ud cu o asemenea gingășie, Încât ea simțea cum o descărcare electrică, scandaloasă și fără Îndoială erotică, Îi străbătea trupul de prea mult timp dezobișnuit de un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un alt fotoliu, iar magul Michael Îi scoase turbanul. Șuvițele negre, fine-fine, Îi căzură din nou peste urechi. În oglindă, Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu stric eterna liniște. Vroiam să aduc soarele înapoi. Nu vroiam să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strici povestea așa cum Yvonne a stricat-o pe a noastră. Am să-i duc departe de aici dacă e nevoie. - Și cum ai de gînd s-o faci? Întrebă ea frecîndu-și degetul mare de arătător pentru a evoca În mod grațios banii pe care el nu-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atelierul de dezvoltare personală, Regulile lui da-da. — A, da, la da-da e super! spuse cu entuziasm elvețianca și se ridică la rândul ei. — Mersi pentru acest schimb de idei..., spuse catolica Întorcând capul spre el, cu un surâs grațios. E drept, se descurcase binișor. „Să discuți cu bășinoasele astea, se gândea Bruno traversând din nou campingul, e ca și cum te-ai pișa Într-un pisoar plin cu mucuri de țigări; sau ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]