22,470 matches
-
, Tudor (23.III.1945, Valea Ursului (Tâmna), j. Mehedinți), istoric literar și editor. Este fiul Elenei (n. Tipan) și al lui Iancu Nedelcea, grefier. Învață mai întâi în satul natal, frecventează cursurile Liceului „Traian” din Turnu Severin (1959-1963), iar la București face studii de biblioteconomie în cadrul Institutului Pedagogic (1964-1967), apoi urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității (1967-1971), unde își susține, în
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
, Emilia Șt. (6.IV.1908, Bechet, j. Dolj - 6.VI.1990, București), istoric literar și editor. Este fiica Marioarei (n. Stoian) și a lui Paul Sadoveanu, grefier. Urmează școala primară la Bechet și liceul la Craiova, făcând studii superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1926-1929). Funcționează ca profesor secundar de limba și literatura română la Târgu Jiu, Turnu Severin și București (1930-1955
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
, Paul (13.VI.1926, Giulești, j. Suceava), poet, prozator, dramaturg, eseist și editor. Este fiul Elenei (n. Danielescu) și al lui Vasile Miron, prim-grefier la Curtea de Apel din Iași. Își începe studiile la Fălticeni, oraș care îi va inspira monografia sentimentală Fălticeni - mon amour (1996), semnată împreună cu Grigore Ilisei. Ulterior urmează cursurile Liceului Militar din Iași. După război face studii filologice la universitățile
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
ca visul unei Academii de excelență să devină realitate înainte ca o mulțime de „doctori” în teologie să fie retrogradați la statutul de plagiatori și recitatori de manuale. Unii dintre ei n-ar putea fi, în cazul fericit, decât simpli grefieri. Se va petrece însă această revizuire? Dacă ratăm dialogul competitiv cu școlile de teologie, filozofie sau istoriografie care impun agenda internațională, la capitolul gastronomic ne întrec foarte puțini. Ecumenismul în domeniul solemnităților și al bucatelor n-are opreliște la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care dintre acuzați îi cunoaște, după care a explicat judecătorului că nici un agresor nu l-a bătut, în calitate de deținut, pe motive personale, ci toți au acționat în calitate de securiști, pentru motive politice și religioase. Subtil, Petrescu i-a făcut semn grefierului să nu noteze. Fiindu-i refuzat accesul la consemnarea grefierului, Maxim a refuzat să mai răspundă la întrebări. Dumitru Neagu a refuzat și el să declare ceva, iar Obreja a tăcut, dar a observat că grefierul scria totuși. Vaman și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
judecătorului că nici un agresor nu l-a bătut, în calitate de deținut, pe motive personale, ci toți au acționat în calitate de securiști, pentru motive politice și religioase. Subtil, Petrescu i-a făcut semn grefierului să nu noteze. Fiindu-i refuzat accesul la consemnarea grefierului, Maxim a refuzat să mai răspundă la întrebări. Dumitru Neagu a refuzat și el să declare ceva, iar Obreja a tăcut, dar a observat că grefierul scria totuși. Vaman și următorul martor nu au mai fost chemați 1. Octavian Voinea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
i-a făcut semn grefierului să nu noteze. Fiindu-i refuzat accesul la consemnarea grefierului, Maxim a refuzat să mai răspundă la întrebări. Dumitru Neagu a refuzat și el să declare ceva, iar Obreja a tăcut, dar a observat că grefierul scria totuși. Vaman și următorul martor nu au mai fost chemați 1. Octavian Voinea își amintește că a fost transportat la Malmaison pe 5 noiembrie 1954 și, după două, trei zile, a fost bărbierit, îmbrăcat într-un costum nou și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
să îl sensibilizeze, amintindu-i că l-a cruțat în torturi. Înainte de procesul din toamna lui 1954 a fost dus la Văcărești, unde s-a încercat influențarea sa. Maxim a refuzat să facă declarații în timpul procesului pentru că a observat că grefierul nu le consemna. A mai trecut prin închisoarea din Aiud, unde s-a împrietenit cu un alt fost „piteștean”, Justin Ștefan Paven, iar după o grevă a foamei din cauza condițiilor proaste impuse de comandantul Gheorghe Crăciun, a fost transferat disciplinar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de primele serii de torturi fiind dus pentru cercetări la Securitatea din București, pe 30 decembrie 1949. Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august 1951, a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
compensații financiare în cazul imposibilității de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor. (5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor este asigurat de unul sau mai mulți grefieri, desemnați de președintele tribunalului. Art. 29. - (1) Cererea de compensație financiară trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele, cetățenia, data și locul nașterii, domiciliul sau reședința victimei; b) data, locul și împrejurările săvârșirii infracțiunii care a cauzat prejudiciul; c) categoriile de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
înființează o judecătorie comunală compusă din primar și, dacă părțile o cer, și de duoi consilieri, câte unul desemnat de fie-care parte, din sânul consiliului comunal, pentru fie-care prigonire"1524. Același articol prevedea faptul că "notarul comunei va servi ca grefier" în cadrul judecătoriei comunale 1525. Articolul 2 stabilea competențele judecătoriilor comunale. Astfel, conform prevederilor sale, "căderea judecătoriei comunale este de a împăca prigonirile de ori-ce natură și de ori-ce valoare, cari s-ar ivi între locuitorii acelei comune"1526. Titlul II
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
referea la organizarea și competențele judecătoriilor județene din Dobrogea. Conform prevederilor articolului 31 al legii, "se institue în orașele Tulcea și Constanța câte un tribunal de județ, compus de un președinte, un judecător, un suplininte, un procuror, un substitut, un grefier, un ajutor de grefă și duoi sau mai mulți copiști, dupe trebuință"1531. Articolul 32 stabilea faptul că "aceste tribunale vor avea aceeași competință cu tribunalele de județ din țară și vor funcționa și ca judecătorii de ocole în ocolele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost stabilit în orașul Tulcea. Astfel, conform prevederilor articolului 45, "pentru totă Dobrogea se înființează în Tulcea o curte de apel, care va fi, în același timp, și o curte criminală, compusă dintr-un președinte, doi consilieri, un supleant, un grefier cu un ajutor de grefă și copiștii necesari"1534. Articolul 60 al legii privind organizarea judecătorească a Dobrogei statua că "atribuțiunile primarului în privința actelor stărei civile se vor îndeplini, în cât privesce pe mahometani, de către fie-care cadiu sau hoge din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
2005 UITAȚI CALEA CARE DUCE La cripta mea fiți cel mult trei Și unul să rostească Doar Tatăl nostru - sfinte chei Spre gloria cerească. Nu vreau preot spre odihnă. E convingere de fier; Cer să trec dincolo-n tihnă, Fără falsul grefier. Nu-mi dați jertfe. Inutile-s, N-au nimic din ce e sfânt; Toate sunt de neânțeles, Practici în ciudat avânt. De vreau așa, nu sunt păgân; Nu-mi judecați dorința. Eu știu ce spun, căci sunt stăpân Pe cuget
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de tribunal apăruse, lipit de cu noapte, un afiș imens cu fotografia lui Stalin, dedesubtul căreia trona adagiul: „Trăiască genialul conducător de popoare, generalissimul Iosif Visarionovici Stalin”, iar mult în dreapta, vopsit în alb, îndemnul; „Votați Soarele”. În jurul orelor 11, primul grefier veni și-mi spuse că prefectul județului îi comunicase telefonic că mă invită la biroul său și că-l roagă să-mi aducă asta la cunoștință. Rugămintea era insolită, și insolentă totodată, deoarece la vremea aceea un judecător nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
exista și el. Și tot amestecând gândurile, se văzu din nou în anul 1928, tânăr, elegant, cu papion la gulerul cămășii scrobit, alb, impecabil, și adormi, în sfârșit, încântat. 9. Mă aflam în tribunal, la biroul meu, când unul dintre grefieri, tânăr, înalt, bătu la ușă (politețe ce se va uita cu timpul), o deschise și îmi spuse (avea ceva desuet-ceremonios în voce, ba chiar în alcătuirea frazelor, nu numai că respect față de cel cu care vorbea, dar mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unei persoane bolnave, de obicei pe patul de moarte. Un avocat întocmea testamentul, ce avea apoi să fie citit persoanei respective de către judecător, care o întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se par foarte simple; cu atât mai puțin să împărți dreptatea în numele lor. Dar oamenii aceia treceau mai departe prin fața mea, mă priveau cu interes, agățați de mine ca de-o salvare, iar eu gândeam la plajele dintâi ale lumii. Grefierul, înalt, tânăr, blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou în biroul meu (era ora unsprezece) anunțându-mă că a venit momentul să plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strâns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea în anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mâna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii înfundați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă-mi creșteau rădăcini în podea. Vroiam să-i cer fotografia. Dar cum? și mai ales - în fața avocatului și a grefierului. Ce să-i spun? Nu mai rămânea nimeni care să aibă nevoie de ea, pentru mine era esențial. Plecarăm. Nu mai eram om. Semnai la tribunal niște acte, apoi am rătăcit pe străzi, uitând de toate. Eram din nou elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ascunsă a eliberării la care sperau acum mai mult ca oricând. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele; dar cuconul Gheorghieș nu vroia să știe de fleacurile acestea: după ce-și bea cafeaua, adormea în jâlț gândindu-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat în plata Domnului. Dar o piatră îl ajunse, apoi alta. Din urmă veneau mânioși și cuconul Gheorghieș Horga, și grefierul Gavrilescu, și Mărculescu, și Lascarache, și toți locuitorii și slugile străzii, învârtind arme ucigașe. Cuconul Vasile se opri o țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca într-o cușcă, își făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care intrau sfioși în grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii de masă, apoi își țintea ochii asupra grefierului, care se răsturna pe speteaza scaunului, cu mânile în buzunări, cu țigara în gură, și întreba de sus, cu nepăsare: — Ce vrei, bade?... Omul începea o tânguire încâlcită, și „băieții“ își puneau penele după urechi și ascultau. Apoi începeau dăscălirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]