5,849 matches
-
poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când alergi sprinten după vreun animal mic și simți un chef puternic de viață. Primăvara își anunță încă prezența pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stomacului, odată cu fierea sau vreun lichid gastric. — Tu nu ești genul invidios pe alții, nu-i așa? — Așa ceva n-am cum să-mi dau seama de unul singur, am spus. Îmi pare rău, dar pic de somn. Mai avem o groază de filmări. Și tu ar fi mai bine să te Întorci la tine În cameră, nu crezi? — Da, știu că deranjez. Monkey recunoscu pe față, cu privirile În pământ. Nu pretind că am puteri supranaturale, dar am avut senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri, dar și cu ușurarea că măcar până dimineața următoare aveau unde să-și odihnească oasele. Îmi imaginam că ușurarea aceasta o simțeau pe măsură ce se obișnuiau cu condițiile de captivitate. Bineînțeles că erau folosite din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mele se scurgeau În ritmul acesta. În scurt timp rănile de pe penis mi se cicatrizau, iar când crusta subțire se decojea, deja așteptam cu nerăbdare următorul telefon de la Keiko Kataoka. Îmi omoram timpul uitându-mă la filme de duzină, de groază sau de acțiune, și mâncând supă ramen instant. Ritualul se repeta ciclic În fiecare săptămână până-ntr-o zi când am primit din nou un bilet de avion: New York-Paris-Tokyo. Știi ce ai de făcut, mi-a zis Keiko Kataoka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea să spun o grămadă de povești ca asta, i-am spus pe un ton amenințător. Genu’ de povești pe care polițiștii le spun fiicelor lor. Povești oribile, care inspiră groază și care le dau fetelor genul de coșmaruri de care se pot bucura tații lor. Încetează, râse ea nervos, mă sperii. Sigură acum că lucrurile nu mergeau conform planului, se întinse cu disperare după chiloți, dar i-am tras brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează, și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul e infinit - în caz contrar, unde ar ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-a rămas acolo și ăia câștigă o groază de bani cu el, se duce lumea ca la urs să-l vadă, că e declarat monument al naturii. — Dar n-ați luat contact cu nimeni până acum, să întrebați, să vă interesați, poate l-a văzut cineva? întrebă Getta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe copii să se obișnuiască în cosmos. Felix S 23 păru că se gândește puțin. — E gratis sau cu taxe? făcu el. — Cu taxe, răspunse Dromiket. Taxe mari. Dar se zice că e ultimul răcnet. Au o utilare ceva de groază, nu le lipsește nimic, plus cei mai buni meditatori din galaxie. — Mă gândeam - continuă Felix S 23 - c-am fi putut să-l lăsăm o vreme pe Benga aici. Dar dacă e cu taxe... — Nu-i nimic - interveni Getta 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Somnul (Nastratin Hogea la Isarlîk, Domnișoara Hus, Cântec de rușine). Sondagiile astea în structura nevăzută a experienței salvează poate cele ce scriam pe-atunci, desolidarizîndu-le în destin de literatura de pitoresc și de pastișul folcloric (lucruri de cari mi-e groază - ori, literatura noastră e aproape toată numai asta. Conchide...) Pentru aceste motive și altele încă, te rog, zi-i acestui ciclu, care a avut încurajarea d-tale pe-atunci, tot ciclu balcanic. Linia liricei mele o faci să treacă prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
valul cel negru își flutură praporii prin odăi preoții peșterilor cântă bucuriei prohodul mă eliberez din cosciugul de ceară al minciunii uimesc încă o dată cortegiul funerar o iau la fugă prietenii întunericului crucile sorții trosnesc și se rup sub vocile groazei cetatea Ierihonului cade Referință Bibliografica: Cetatea Ierihonului cade / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări și atunci în vis știi, cunoști o groază de amănunte, fără să te fi gândit special la ele și fără să ți le fi spus cineva. Am tras de mine să mă trezesc, m-am smuls din starea aceea inexplicabilă și m-am uitat la ceas: unsprezece noaptea
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
legi - tu taci, eu poate strig în gura mare eu sunt mai slab, to poate ești mai tare; eu nu-nțeleg, tu poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
a ajutat să adune lucrurile. Pentru că și așa mergeau în aceeași direcție, l-a ajutat să care unele din lucruri. A aflat că pe băiat îl chema Bill, că-i plăceau jocurile electronice, baseball-ul și istoria, că avea o groază de necazuri cu celelalte materii și, că tocmai atunci rupsese prietenia cu o fată. Au ajuns la Bill acasă și Mark a fost invitat să între să bea un Coca-Cola și să se uite puțin la televizor. După-masă aceea a
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
te lași cu putere pe spate, mă dărâmi și pe mine cu putere și astfel cădem amândoi, tu peste mine..ori la așa zdruncinătura, basca că ai tras și mai multe crengi în cădere, cade în urmă ta și o groaza de zăpadă, dar îmi cade numai pe față..Hmm, te prăpădeai de râs și tacticos ușor dădeai parcă zăpadă, dar ușor ca să nu-mi atingi nasul înghețat și să-l frângi.. Așteptăm, însă nu puteam de bucurie, la modul cum
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
de un ciricliu pe numele lui Homer, despre care acum nu mai știa nimeni. Operele erau exclusiv orale, deoarece un vechi decret imperial scosese scrisul de pe nomenclatorul de servicii onorabile. Oribilul război continua de câteva luni ... Într-o dimineață, spre groaza și uimirea tuturor, în șanț căzu un obiect sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă și aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări și atunci în vis știi, cunoști o groază de amănunte, fără să te fi gândit special la ele și fără să ți le fi spus cineva. Am tras de mine să mă trezesc, m-am smuls din starea aceea inexplicabilă și m-am uitat la ceas: unsprezece noaptea
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
fiecare o speranță, Dar și speranța, astăzi, e de piață, Se dă doar cu dobândă, și chitanță, Și se înghite cu un pumn de greață - V-aș da ceva, câte-un nimic, din mine, Atunci constat cu silă, și cu groază, C ă tot ce am avut în mine, bine, E cancer național, în metastază - Și-atunci, vă cânt: trăiască Raiul nostru! Este aici, în noi, la îndemână - În ce vă doare, și în traiul vostru, Rostit atât de sincer, în
NONE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361310_a_362639]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PANTALONII LUI ARVINTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ascult Norma îmi fac norma peste tot o groază de cuvinte pe care nimeni nu le mai ține minte lumea, stresul uniforma pantalonii lui Arvinte Noi nu dialogăm cu nici un chip fiecare om poartă o mască statuile de carne flască fiecare se crede un vip și cere guvernului să
PANTALONII LUI ARVINTE de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361360_a_362689]
-
adevăratelea: era o zi ploiasă, tristă, cu nori negri și amenințători care îi intraseră în inimă de cum se trezise; ceva plutea în aer...o teamă care o durea, localizată în capul pieptului...coșmarul încă persista pe retină cu imginile de groază ale revoltei naturii împotriva omului: revolta cerului albastru. Mama Ilonei venise la patul ei să-i aducă ceaiul și firul de floare de ''nu-mă -uita''...Avea ochii înroșiți și umflați de plâns, iar trăsătirile feței , blânde și fine erau
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
Mulțumesc, Mark!... Tu ești primul care ai crezut în proiectul meu!... * Ca după orice succes, urmează muncă și mai multă. Pentru pregătirea expediției Katy avea foarte mult de lucru. Trebuiau calculate și planificate toate datele, trebuiau puse la punct o groază de detalii. Trebuiau rezolvate și unele probleme legate de componența echipei. Trebuiau elaborate, pe larg, toate etapele de trezire la viață a unei planete fără viață, dar pe care viața ar fi fost posibilă. Avea nevoie și de sprijinul Divinității
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
și mulți ani. Atâta doar că-n aste vremuri schimbară plac-ai noști faliți, încât urez printre îndemnuri: Voi iar țărani și-n bani să fiți! DESTUL ! Destul ne-am chinuit și-am plâns când cizmele la uși băteau, iar groaza nefiind de-ajuns, ai nopții oameni scotoceau pe sub podele și saltele, cu-n animalic zel nestins. Și-apoi în dube azvârleau de-a valma trupuri și boccele și prea puțin se sinchiseau c-acei baloți sunt ei sau ele, când
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
ochii, mai apucă să vadă bucăți de carne omenească zburând în aer și picături de sânge îi stropiră obrazul. Hayim! Hayim Jakob! Trebuie să rămân în viață... pentru el... se adunară în pripă vorbele ultimului ei gând, apoi urletele de groază se stinseră încet. O liniște cosmică o învălui, ca o îmbrățișare de praf stelar. ------------------------------------------------------------------------------ *Fragment din romanul Magdalenei Brătescu, Chipul, Editura Revista Familiei, Rishon Letzion, 2013 Magdalena BRĂTESCU ianuarie 2014 Rehovat, Israel Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - CHIPUL - ANTENTATUL / Magdalena Brătescu
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame să parcurgem contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră să ne salveze. Cu amenda aplicată vedeam noi ce făceam
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei biblioteci negre, cu geamurile acoperite de pânze roșii, și care „susține” atât de
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]