2,606 matches
-
În ochii omului. Dar capacitățile vieții sunt chiar și acum inimaginabil de diverse. La ce posibilități n-a făcut față? Cine știe ce-ar mai scoate la iveală adâncurile mării? Creaturi, poate chiar una la o singură specie. Un individ grotesc ce și-a găsit echilibrul sub douăzeci de mile de apă. Nici nu e de mirare, spunea Govinda, că ființele umane pun atâta accent pe următoarele posibilități realizabile și sunt atât de nerăbdătoare să salte de pe suprafața pământului. Imaginația este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca bezmeticii unii într-alții sau în biblioteca universității. Cum să se autodeposedeze de o experiență personală „extraordinară”? Ce mai pun înapoi, în golul care rămâne în interiorul lor, dacă recunosc că au participat pe post de papagali la o manipulare grotescă? Despre ce o să mai vorbească ei, când vine vorba, pe la chefuri cu amante sau pe la reuniuni televizate? Bașca faptul că mai trebuie să justifice un certificat de „luptător” sau de „revoluționar”. A doua categorie, cei care au pus la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apariție, schița a stârnit o nouă polemică între H. Sanielevici și G. Ibrăileanu. Primul a acuzat din nou schița de imoralitate. Între Sadoveanu și G. Ibrăileanu se va lega, în timp, o mare prietenie. „Prin cruzimea detaliului și prin viziunea grotescă, schița amintește de Grand Hôtel «Victoria Română», a lui Caragiale“, spune Nicolae Manolescu, cel care consideră că, dintre scriitorii români, cei care l-au influențat cel mai mult pe Sadoveanu au fost Caragiale și Vlahuță. La moartea lui Caragiale, Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine, ca și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb deasupra copacilor îl făcu să tresară. Continuă să meargă; ocoli cu grijă o stâncă mare, acoperită de mușchi. Atunci auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldații vitellieni care împânzeau orașul? Privi nisipul, pe care câteva dansatoare presărau petale de trandafiri și unde, peste puțină vreme, el, secutor-ul Valerius, avea să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii întinși din cauza așteptării, nu a fricii. Câteva ajutoare așezau buchete de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
organizase o vizită? Maimuțele, când veniseră prima dată, îl priviseră pe Sampath, ciudatul membru sedentar al altei specii, pe care îl zăriseră pe domeniul lor obișnuit, cu o oarecare neliniște și păstraseră o distanță prevenitoare, rânjindu-și dinții decolorați și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de organizare general. Cabaretul Voltaire, denumit cu o vădită notă ironică și subversivă, funcționează simultan ca galerie, scenă de teatru, pub și club al artiștilor. Muzica zgomotoasă, poeme recitate simultan de 4 pana la 7 voci, dansuri bizare în măști grotești și costume fantastice, întrerupte de sunete nemaiauzite sau incantații din textele misticului Jacob Böhme puteau fi auzite în fiecare seară la cabaret. Pe pereți fuseseră aduse tablouri de pictori necunoscuți până acum ca: Hans Arp, Paolo Buzzi, Marcel Iancu, Marinetti
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Cine privește cu atenție franjurile împietrite ale unei catedrale gotice descoperă cu uimire, printre chipurile luminoase de sfinți și de martiri, stranii apariții grotești, înfiorătoare imagini demonice. Păsări fantastice, agățate pe streșinile catedralei Notre-Dame, își desfășoară aripile amenințător deasupra vechilor clădiri ale orașului. Pliscurile lor deschise se conturează strident într-un țipăt ascuțit, lipsit de sunet exterior, dar cu atât mai înfiorător prin tăcerea
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
pește. În baptisteriul din Parma, lângă Pomul Vieții străjuiesc balauri, la fel pe un basorelief în muzeul catedralei din Ferrara. Care le este rostul pe catedralele creștine? Ce înțeles poate avea această înfruntare între frumos și urât, între hieratic și grotesc? Legenda spune că un dragon teribil trăia într-o peșteră, în apropierea Senei. Această reptilă cu gât lung, denumită Gargui, împărțea cu dărnicie groaza printre oamenii din împrejurimi, făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii din Rouen
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
al Ordonării. Jocul depășește cu mult simpla rearanjare a literelor din cuvinte. Vastele puteri mentale ale gorfilor le permit să-și schimbe, prin intermediul anagramelor, mediul și chiar înfățișarea fizică - în ultimul caz doar în limitele severe impuse de materialul oarecum grotesc pe care-l au la dispoziție. Regulile Jocului sunt cunoscute drept anagramatică, iar cea mai mare dorință a oricărui gorf în viață era să dețină titlul de Magister Anagrammari. „în viață“ este o formulare problematică, pentru că gorfii nu sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era Napoleon. Un Napoleon irlandez era ceva atât de grotesc, încât nu putea să sfârșească decât ca O’Toole. O’Toole făcea whisky de cartofi într-o odaie din spate și încerca să seducă orice femeie care intra în Elbaroom. Făcea în mod regulat jurăminte și își încălca promisiunile fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am descurcat mai bine decât tine. — Eu am ceva împotriva certitudinilor, spuse Virgil Jones. îți limitează orizonturile. îndoiala e o modalitate de a le lărgi. Vultur-în-Zbor părăsi încăperea fără ajutorul lui Gilles Priape, care era, după părerea lui, un coșmar grotesc al propriului său trecut... și, făcând astfel, îndeplini gestul cel mai potrivit cu spiritul orașului K de până acum. Se hotărî să-și zăvorască mintea în fața trecutului său, s-o zăvorască în fața oricărei vini sau umilințe, s-o zăvorască în fața oricăror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta nu pentru că ar fi fost grotești, fiindcă și grotescul, măiestrit lucrat, devine frumos. Nu pentru că subiectele lor ar fi fost hidoase - chiar și capetele urâte pot fi emoționante atunci când sunt lucrate cum trebuie. Sculpturile erau pur și simplu - și fără urmă de îndoială - extrem de urâte, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei și Îi cumpără copilului un costum de marinar. La vremea aceea, Francisco Javier Împlinise deja șaptesprezece ani, iar costumul acela albastru, cu pantaloni scurți și aflat, În mod limpede, În acord cu rafinata sensibilitate a doñei Yvonne, Îi venea grotesc și umilitor. Presat de maică-sa, Francisco Javier acceptă și Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fiul pînă la poarta casei familiei Aldaya. Voia să simtă mirosul de regalitate și să aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul să-și Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî să-l dreagă În pripă. Întîrziară. Între timp, profitînd de forfota petrecerii și de absența lui don Ricardo, care, cu siguranță, În clipa aceea savura crema rasei slave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru a le întipări mai exact dimensiunile reale de „lume absurdă”, „de lume răsturnată”. Această viziune a fost denumită „viziune carnavelească”, ce impune imaginea unei lumi grotești. Lumea lui Jupân Dumitrache, cu Ipingescu și Venturiano, e angajată în grave dezbateri de politică, iar cea a lui Trahanache, Tipătescu, Farfuridi, Cațavencu, Zoe, Dandanache e lansată întro cursă spre deputăție. Conu Leonida și Nae Girimea trăiesc în parodia conștientă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
important în producerea comicului, întrucât acestea au capacitatea de a parodia, “prin lipsa de măsură subiectivă, urâțenia întâmplării nefaste și a arbitrarului său. Întâmplătorul și arbitrarul se înalță de la urât la trasfigurarea comică prin bizar și baroc, prin burlesc și grotesc”. Fiecare dintre aceste forme păstrează o proporție considerabilă de urâțenie, dar fiecare are capacitatea de a se transforma în comic. De altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de mare ar putea fi o caricatură; dar dacă mărimea nasului este exagerată până la punctul în care impresia generală este că restul feței este în întregime subordonat și controlat de nas, atunci vom avea de-a face cu o caricatură grotescă. Nu numai că raportul normal dintre față și nas a fost inversat, dar nasul a căpătat o calitate aproape autonomă, asumându-și o existență separată. Cu alte cuvinte, există o “regulă” pentru exagerarea caricaturală - o regulă a anormalității. Atunci când această
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cel mai potrivit pentru a demonstra originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-un consens al râsului, resimțit de <<comunitatea râsului>> ca
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-un consens al râsului, resimțit de <<comunitatea râsului>> ca eliberare a senzualității și ca triumf asupra angoaselor și coercițiilor normative de tot
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
distanță, iar pe de altă parte, printr-un context ce anulează distanța. Satisfacția produsă de eroul comic presupune condiția invulnerabilității spectatorului și a sesizării “disoluției oricăror predispoziții eroice”. Acesta este râsul detașării, râsul de ... (“comique significatif” după Baudelaire), în contrast cu râsul grotesc, participativ, care se manifestă ca râs alături de personaj (“comique absolu”), anulând opoziția și distanța dintre spectator și erou. Kayser vorbește despre un contrast comic/grotesc. Astfel, pe când comicul efectuează anihilarea spaimei, plasându-ne la un nivel securizant al realității, grotescul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Adept al acestei ultime idei, criticul Mihail Bahtin consideră că urâtul și grotescul sunt categorii esențial fizice, referindu-se mereu la corp și la excesele acestuia și sărbătorindu-le într-o manieră neinhibată și veselă. Originar, termenii de urât și grotesc s-au aplicat artelor vizuale atunci este logic să vorbim despre natura lor accentuat fizică. Deși extensia lor la artele verbale a apărut de timpuriu, totuși cele două categorii au fost mai curând relaționate cu vizualul decât cu verbalul pur
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sau valoarea repetiției părților, “symetria”proporționarea părților și întregului, sunt noțiuni pur estetice Prin observațiile lui Vitruvius, antichitatea a adus în discuție unele din antinomiile artei, precum: raționalul și iraționalul, frumosul și urâtul, finitul și nonfinitul, forma și culoarea. Succesul “groteștilor”, care au substituit, prin îngroșări exagerate, imaginația și fantezia imaginilor imitate, a suscitat protestele unor personalități marcante ale artei. Iată protestul lui Vitruvius împotriva iraționalului: “Cum este posibil ca trestiile să poată realmente suporta un acoperiș, sau ca niște candelabre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]