1,450 matches
-
discreditare masivă în fața proprietăresei care îl ținuse gratis în ultima săptămână în gazdă și-i oferise și câte două felii de pâine cu unt dimineața și seara. Alteori e în pragul nebuniei, și face sforțări teribile să nu alunece în hău. Abia dacă se poate smulge de pe această muchie de cuțit. Conștiința de sine, ascuțită și necruțătoare, este cea care aprinde spaima că ar putea înnebuni. Alunecările în toropeală sunt alungate prin gesturi disperate cum ar fi mușcarea până la sânge a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
alt peisaj. Ceea ce părea să fie o simplă antinomie a exteriorității, așa cum ni se înfățișează în poemul Munte pur10 - unde între "șesuri adânci" și cer nu există legătură, căci "nimic nu-mi crește-n luminile nalte" decât imaginea stinsă "în hăul înălțării" ("o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu e prezentul ci trecerea spre viitor, în raport cu care el e deja trecut, încolțirea nevăzută în câmpul posibilului. Un "ogor de dinainte de cuvânt", "acest de- mai-nainte-a-fi" al său care "crește cumplit în tot ce se va spune/ ca-ntunecimea unui hău/ într-o genune"42. În golul de ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că Europa ar fi o civilizație a zidurilor despărțitoare și compartimentărilor, spre deosebire de India, unde absolutul ar fi, chipurile, într-o perenă ospeție; numai cineva lipsit de simț arhitectural putea scrie astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prefăcu pansivă ironia. Precis că Strasbourgul abia așteaptă să finanțeze construcția ultimului castel medieval european," mai adăugă cel interpelat. "Cu tot cu șanț de apărare împotriva realității," veni de alături o sugestie, ce atrase imediat în completare și specificațiile pseudo-tehnice "adânc cât hăul și plin cu șampanie." "Și de ce n-ar face-o, dacă e vorba să protejeze minoritățile amenințate? O protecție monumentală pe măsura fricii de-a fi minimalizat," replică pretins apologetic o voce cu veleități oratorice. "Vă rog, în numele spiritului peterpaneuropean
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor venea în contact; acolo, învârtită de neastâmpărul static al atingerii, o morișcă robace îi măcina lui contururile imaginii de sine și nervii. Orice mișcare antrenează imperceptibil altele, chiar prin intermediul unor angrenaje știrbe și lălâi, cu joc între piese cât hăul. În mintea băiatului începu iar să se depene melodia tânguitoare, compusă de el pentru el, ce-i punea ordonator pe note sufletul din împrăștierea-i cea de toate zilele: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u fă-ă-ă/ portofele să șutesc/ viața să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips/ În cimitirul nopții sărbătoresc funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi, Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
spiritului începe. Coma a fost o construcție de tip romanesc, doar că personajele și evenimentele fuseseră filmate simultan. Imaginile clare și nete, de o uimitoare intensitate, păstraseră o slabă legătură cu realitatea de-a lungul acestui vis propulsat continuu, peste hăurile negre, pe o aceeași direcție; noi episoade veniseră să se adauge scenariului, izvorând dintr-o revoltă permanentă împotriva constrângerii reale, care era boala, și sub presiunea unei amenințări insesizabile, dar mereu prezentă. La foc mic boala lucrează diferit. Ea încearcă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
paradoxal... Dar să nu crezi că ești mai vinovat ca noi toți... IV Locotenentul, care patrulase cu o noapte înainte, se deșteptă tocmai când se lăsa întunericul. Aprinse lumina. Zăpada aureola ferestrele lăsând în mijloc o gaură neagră, ca un hău. Stinse lumina. Geamurile deveniră transparente. Zăpada cădea deasă, cu fulgi mici. Își aduse aminte de alte ninsori, cernându-se dincolo de ferestrele salonului bine încălzit, atunci când noaptea se strecura prin colțurile odăii și bunica îl învăța să cânte la pian Tartina
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cum se știe, poți comunica cu Platon, Homer și Aristotel, cu Heraclit și presocraticii, dar și cu Dante, Petrarca, Goethe, Hugo, Eminescu, Blaga, cu Esenin, Huxley, Stănescu și Ivănescu. O spaimă de neant ne-ar cuprinde, vânturi intempestive, pustiuri și hăuri ne-ar atrage ființele noastre întru pierzanie. Episoadele tragice s-ar ține lanț și atunci omului nu i-ar rămâne decât așteptarea în gol, o existență doar cu mici suspansuri, brodate cu narațiuni erotice și picanterii de doi bani, înscriindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un dezastru. A sta cu ochii pironiți permanent pe tavanul imaculat, țintind mereu același punct fix constatând mereu primordialul sens de imaculat, devine sensul fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de viciile istorice ori recent adoptate. O viață invadată de cai-verzi-pe pereți ce-ți tropăie obsesiv prin urechi și te lovesc cu copitele direct în lumina ochilor. Bucuria e a paraziților
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
se apropie de cavaler și-i șopti ceva la ureche. Se Înfiripă o discuție destul de Însuflețită, În urma căreia slujitorii fură trimiși să cerceteze pădurea. Fiecare colțișor fu răscolit cu atenție. Oamenii se apropiară de marginea prăpastiei și priviră jos, În hăul tulbure. Dar nici un semn, nici un strigăt care să fi anunțat că s-a des coperit ceva deosebit nu se auzi. După un timp, Hugo se apropie și spuse: — Stăpâne, oamenii n-au găsit nimic. — știu ce-ar fi trebuit să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prezentată de autorul Pavilionului canceroșilor seamănă întocmai celei din România de astăzi, și va fi cumplit să trăim într-o astfel de Țară! Tot mai slab se aude glasul victimelor comunismului, ca un ecou tot mai îndepărtat, ca dintr-un hău al uitării, asiduu cultivat de cei interesați. Valurile Lethei par a acoperi urechile și ochii celor care prin lege sînt chemați să îndrepte și condamne fărădelegea, crimele fără de sfîrșit ale comunismului. Așa cum crimele nazismului n-au fost niciodată, nicăieri prescrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deveni cu adevărat, dacă nu scopul, atunci oricum centrul acelei demonstrații gigantice de materie și mișcare: prin simpla, consecventa mea spiritualitate, ea Însăși un alt firmament, răsfrânt Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru?! Nu știu. Nu știu, dar... oricum, dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem egali cu zeii, cei creatori și desfidând minimalele noastre legități de spațiu, și timp, vizibil și invizibil. Și chiar dacă nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde dispăreau băieții. Nu neverland ci neverneverland. Scriitorul îmi spuse să-l tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe ecran apărea fotografia digitală a lui Maer Cohen acompaniată de o scrisoare lungă ce începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de noi înșine chiar și atunci când cenușa ne curge în sânge, urmărindu-l pe băiatul îmbufnat care a fugit de-acasă, fiul care a descoperit cine ești și eram cu toții prea tineri ca să înțelegem că viața noastră imploda în propriul hău - era atât de prostuț și de duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de oameni sunt din ce în ce mai rari. Acum, idealul e America: sportul și știința." Cultura nouă pune totul pe același plan. Fie ca Dumnezeu să nu-l audă. Oricum, în acest melting-pot multicultural, care să fie punctul de convergență, care să fie hăul fondator dacă nu sacrul ancestral? Poate cineva fi evreu așa cum alții sunt englezi, italieni sau ruși? La întrebarea dacă există o identitate evreiască în afara religiei care a fost și marea speranță sionistă faptele par a răspunde nu. Situația nu-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
posibil atunci când tabăra care pierde este asigurată, în cazul în care pierde alegerile, că nu își pierde și viața, casa, pământurile și banii din bancă. Vouă ce vă pasă, vă lansați fără griji în aventură. Nu riscați nimic. Noi avem hăul sub picioare. Înaintea democrației e pacea. Nu puteți înțelege. V-ați apăra țara cu arma în mână? Dacă acest regim, care nu vă place, și aveți motivele voastre să nu vă placă, s-ar prăbuși, ați avea o Sirie împărțită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după o asemenea experiență nu mă mai înspăimântă nimic, am câștigat imunitate în fața necunoscutului. Din durere îmi trag și inspirația. -... Și mai departe. Ai scris o carte tulburătoare, dramatică, "Viață mahmură și neagră", în care "povestești" experiența ta în apropierea "hăului", a bolii amenințătoare. Ce ți-a spus ție Moartea la ureche, cu ce te-a momit Viața ca să depășești acele momente? M-a obișnuit cu frica, iar când te obișnuiești cu ceva, fie chiar și un lucru cumplit, precum e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acuzau că nu-mi țin orele. Ș.a.m.d. Tipul acesta de tracaserii le era recomandat, cum arată limpede "Cartea albă a Securității", de Miliția Gândirii, prin ofițerii responsabili cu bunul mers al Instituției Universitare: colonelul Wolf, colonelul Rotaru, maiorul Hău, căpitanul Gavrilă et alții eiusdem farinae putrescibilis. Scaraoțchi să-i cheptene pe toți... cu ragila. Ei apăsau pe pedala rectorală numită Viorel Barbu, pe cea decanală numită Al. Andriescu, pe pârghia catedrală a Madamei Agrigoroaie. Râsul gurului: întrețineam relații excelente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știm Ispitele te țin... Altă cale Îți arată Decât cea adevărată Cu tot felul de plăceri Cu lumini de fel și fel Muzică amețitoare Și jocuri atrăgătoare Cu o mare destrăbălare! Acolo joacă duhul rău Și ne duce tot În hău... Departe de Dumnezeu! Săptămână Patimilor 14.04.2006 Luni se aude prin Cetate De Iisus Cel cu dreptate Cu toții I-au ieșit În cale Cu urări și osanale! Chiar și hainele pe jos Le-așterneau, pentru Hristos! Osana! Osana! Mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
actele de obediență, excesul pus câteodată în conformism, lucruri care ne indispuneau, ne dureau chiar, dar și înțelegeam că din prețul acesta, plătit de ei, noi trăgeam un folos. Simplul fapt că existau public arunca punți peste o prăpastie, peste hăul creat de comunism între noi și spiritul vechii lumi dispărute. Erau câteodată convocați să participe la cine știe ce „acțiune culturală“, de care aflând ne înființam îndată acolo, doritori să-i auzim despre indiferent ce subiecte. Le simțeam uneori timorarea în ce
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de surplusul de energie fixată, dar nu degeaba, ci dându-i mereu de lucru primului. Cu alte cuvinte, biocenoza realizează un circuit Închis de substanță, ce asigură un flux de energie dinspre sursa primară, cum ar fi Soarele, spre un hău degradat, dar punând În mișcare acel mecanism sublim, Viața. Am arătat nu demult că, În circuit Închis chiar, biocenoza degradează substratul pe carel populează, cu toate că ambele componente ale biocenozei, autotrofă și heterotrofă, sunt reprezentate de entități vii, negentropice; și aici
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]