10,331 matches
-
i-a succedat marelui poet-filosof. Se încheagă astfel o melodie rarefiat dolorică, ce se răspîndește într-un cadru silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău, / Se cere să ai în suflet lumină - / Clipa de har să se plimbe în voie prin tine / Asemenea astrului matinal prin pădure.(...) Marele Taciturn pășește agale prin rouă,/ Pătrunde unde-i rană deschisă, fierbinte,/ Dar mai ales acolo unde / Inima nu contenește să cînte" (Distinguo). Modelul e însă simplificat, împins
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
complet viziunea; la o examinare atentă, ne miră cît de puțin a oferit această țară, poetic vorbind, autorului român. Numeroasele lecturi din Leopardi, Carducci ori Pascoli trec fără să lase urme sensibile, cu toate că Zamfirescu a tradus, cu efort și fără har, din poeții italieni. Chiar dacă în ultimii ani ai secolului al XlX-lea literatura italiană începe să fie citită de Duiliu Zamfirescu în original, ea îi rămîne în bagajul mintal pasiv; doar cîteva aluzii italice sunt plasate pentru sugerarea unei lumi
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
Eugene Ysaye, dedicată lui George Enescu, și Sonata în fa major pentru vioară și pian de Beethoven, lucrări al căror protagonist a fost violonistul Gabriel Croitoru; este un entuziasmant performer al unei comunicări specific violonistice, un artist care dispune de harul adresării cordiale, convingătoare, în baza acelei irezistibile voințe de acțiune, cea care stăpânește fiecare articulație a lucrării prezentate. Dispune, în plus, de un inestimabil avantaj, anume acela de a cânta pe una dintre viorile care i-au aparținut lui George
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
cele mai subtile sunt cele despre neființă, identic și altceva la Platon. Eminamente tehnică, cartea are o ariditate filologică pe care numai inteligența lui Andrei Cornea o mai îmblînzește. E foarte greu să vorbești simplu despre lucruri abstracte, autorul avînd harul de a coborî conturul vaporos al generalităților în lumea intuitivă a exemplelor. De aceea, volumul are virtuți cu precădere didactice, fiind o apariție utilă pentru cititorii preocupați de filosofia greacă, în ipostaza ei „meontică“.
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
socializare. "Felicitări tuturor finaliștilor și mai ales ales celor care au reușit să convingă cei mai mulți români să îi voteze: Brio Sonores! Și acest sezon a fost o aventură minunată, cu toții am fost martorii unor spectacole speciale, am cunoscut oameni cu har, dar și oameni extrem de muncitori. Și eu, ca și voi, aștept cu nerăbdare următoarele preselecții. Cred că mai avem multe talente de descoperit!", a scris Andra pe Facebook.
Românii au talent. Andra și-a spus părerea sinceră despre Brio Sonores by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62231_a_63556]
-
născînd apetență pentru esențe, iar subtilitatea dînd putința de a le exprima concis. S-ar putea crede că cine are acces la esențe le va exprima spontan în forma cea mai nimerită, că așadar omul profund e automat înzestrat cu harul expresiei, cînd de fapt drama filozofilor de aici vine: din neputința de a poseda simultan amîndouă însușirile. Norocul generației mele este că, avînd în Gabriel Liiceanu un exemplu de îmbinare a lor, am putut înțelege de timpuriu prăpastia dintre impotența
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
continuitate. Aerul dislocat între elementele acestui nume nu le desparte, menține, dimpotrivă, în perpetuu echilibru, premise cu încărcătură expansivă. E ceea ce ni se impune tot mai evident, atunci cînd, după dispariția sculptorului, încercăm a gîndi viitorul și trecutul pe care harul său le-a atras laolaltă, indestructibil. Actualitatea lui se înfățișează peste precare diviziuni de cronologie, căci îl simțim mereu alături, știm că există ca o majoră zestre morală, și dincolo de pragul pe care ni l-a smuls, la 12 decembrie
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
talie tot mai exiguă, de luat în mînă fără de sforțare, se introduc în atelier, cordial, nu pentru o creșăpitorească, asemenea acelora din Provence la vremea Crăciunului, ci pentru a rosti un regn care e dincolo de duioșii animaliere, străbătut de un har ce se lipsește de însemne stilistice anume căutate. Așa vor fi venit sub penelul lui Giotto oițele care ne mișcă irezistibil, de atîtea secole, naive fără mièvrerie, pentru că purced dintr-o salutară, pregnantă economie a rostirii! Esențialul nu mai are
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
ale prezentatorilor, promovarea informațiilor perfect inutile, pescuite din publicații de înaltă elevație culturală gen „Click" și „Cancan" - am văzut cu ochii mei, așa că nu pot fi contrazis!), ele au ajuns un fel de remorcă în care inși complet lipsiți de har populează un univers inodor, incolor și insipid. De la emisiunile de știri, în care trăsăturile înghețate, privirea sumbră și vocea cavernoasă a câte unei „spicherițe" e menită să bage groaza în tine, la cele de dezbateri în care nu se dezbate
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
oficial că refuzi să ai aripi. Te condamni la sterilitate înainte de a deschide gura. De aceea, Onfray face parte din categoria dramatică a talentelor care au căzut victimă epocii în care a avut nenorocul să se nască. În alte vremuri, harul lui ar fi putut da naștere unei melodii înălțătoare, așa însă avem de-a face cu o deplorabilă complacere într-o viziune plată. Să ne închipuim un helmint tîrîndu-se pe sol și susținînd superioritatea de principiu a senzațiilor în raport cu găunoșenia
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
Grigore Ghica Voievod și a urgiei abătute asupra Bucovinei. Receptacul misterios al încercărilor inicve, locurile actualizînd deopotrivă pregnanța unei legitime reparații istorice nu se cantonează în dichotomii pauperizante. Ceea ce arată inteligent C. Flondor, - înțelesurile vast legendare pot dărui impuls și har tehnicilor moderne. Fotografie, film, ca și desen și pictură, - peste distincții de instrumentar artizanal -, se împărtășesc din aceeași emulație, care țintește viitorul chiar și atunci cînd pare a invoca o regresiune. Dacă la Nürnberg, la Bienala Constructivistă din 1969, C.
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
care caută și se caută, care nu așteaptă mereu ceva de la cineva, ca și cum asta i s-ar cuveni sau ar fi de la sine înțeles. Știu sigur că teatru nu se poate face fără regizor. Și asta știe orice actor cu har. Dar, pentru o întîlnire, este nevoie de acei pași unii spre ceilalți. Un actor care caută este întotdeauna pregătit pentru o întîlnire, pentru repetiții, pentru un spectacol. Un spectacol-lectură, așa, simplu, consistent, aproape alb aș spune, este un exercițiu teribil
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
nu Ion Mitilineu, directorul solicitând să i se atragă atenția diplomatului. Iată cum, la câteva luni de la instalare, poetul publică în „Glos Prawdy": Poezia românească actuală - Octavian Goga, Tudor Arghezi, G. Bacovia și cei mai tineri. Un text scris cu har de exeget, cu aprecieri subtile pe care timpul le-a susținut cu convingere în fața străinătății. (cf. AMAE, fond 71, Polonia, 19201944, vol. 9, f. 48). Pus în pagină, textul se prezintă, în limba română, după cum urmează: LUCIAN BLAGA - Fotografia - cu
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
ei cu sensurile, cu capcanele textului, cu uimirea și cu ridicolul, cu jocul minimalist, esențializat, calculat și dozat. Impresionant. Mircea Constantinescu, Antoaneta Zaharia, Ionel Mihăilescu, Gelu Nițu, Oana Ștefănescu, Dorina Lazăr, Pavel Bartoș. Siluete în alb și negru. Experiență. Performanță. Har. TEATRU. Rîd în hohote și tac și aplaud împreună cu o sală întreagă. Văd, parcă, ochii mari ai lui Ionesco. Căldura chipului său, expresia înțelesurilor de dincolo de cuvinte, de șoapte. Văd lumina unei inteligențe remarcabile. Și surîsul șugubăț. „Ionesco - Cinci piese
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
desinență „ificarea" are ca efect chiar rădăcina lui. Prin urmare „verificarea" unui sfînt în vederea „sanctificării" cere drept condiție mistificarea de sine însuși prin chemare de sus. Atîta doar că sfîntul nu se mistifică cu de la sine putere, ci numai prin harul care îl umple, de aceea a fi sfînt nu e un merit, ci o vocație înspăimîntătoare. Iată motivul pentru care noi ne uităm la el cu groază și el se uită la noi cu milă. Repulsia comuniștilor față de mistică și
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
captive pe cele patru personaje, dincolo de praf, de sordid, de tenta apocaliptică a peisajului, dincolo de cinism și dezamăgire există dorința de a mai privi în tine și în ceilalți. Această echipă de artiști mari aduce pe scenă vulnerabilitatea și forța harului. Aduce tensiunea fiecărui eu, tensiunea experiențelor, tensiunea energiilor acumulate din pasiunea viețuirii pe scenă. În teatrul de cameră este aproape imposibil să minți. Creatorul este expus, din punctul acesta de vedere, este mai singur în fața tuturor, el și arta lui
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
Ioan Gură de Aur și Grigore de Nazianz. Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură-de-Aur sunt sărbătoriți împreună, pe 30 ianuarie, sub numele comun de Sfinții Trei Ierarhi. Această sărbătorire în comun a fost aleasă tocmai pentru a evidenția harul dumnezeiesc, cu totul deosebit, al acestora, chiar dacă numele fiecăruia în parte mai este pomenit în cursul aceleiași luni: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie) și Sfântul Ioan Gură-de-Aur (27 ianuarie). Teologia creștină este îndatorată enorm
Sfinții Trei Ierarhi. Ce este interzis să faci pe 30 ianuarie () [Corola-journal/Journalistic/62650_a_63975]
-
stare a da viață unor proiecte durabile. Dovadă Colocviul Internațional „Emil Cioran", găzduit de Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu și avîndu-l drept animator principal pe profesorul Eugène Van Itterbeek, un belgian pe cît de inimos pe atît de înzestrat cu har organizatoric. Revista anuală „Cahiers Emil Cioran. Approches critiques" (director Eugène Van Itterbeek, secretar de redacție Mihaela-Gențiana Stănișor), care conține exegezele, eseurile și prelegerile ținute de participanți în cadrul colocviului, a ajuns la numărul XI. Cronicarul a reținut textul plin de vervă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6267_a_7592]
-
am să încerc. Citindu-l, aveam senzația unui déjà vu, déjà vécu. Vinovată că ne-a făcut cunoștința a fost chiar mama, țărancă isteață cu cinci clase primare, care mi-l povestea cu intenții adormitoare și o făcea cu atâta har că m-a trezit din pruncie. Rezumatele și comentariile ei, cu o intonație fără pereche, cu detalii și adăugiri care făceau din textele cunoscute aproape niște variante, m-au pregătit pentru o întâlnire cu Ion Creangă. Știu și când s-
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
etapă, cazul este preluat de către o comisie de teologi, care își va prezenta concluziile în fața Comisiei episcopilor și cardinalilor a Congregației pentru Cauzele Sfinților. După beatificare, următoarea treaptă este canonizarea, pentru care mai este nevoie și de alte dovezi ale harului celui plecat la Ceruri, scrie Amfms.ro.
Un medic din România, considerat SFÂNT de către VATICAN by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62891_a_64216]
-
se bucure de acest avantaj, profesorii au încercat să împartă banii cu librarii. E categoria acrită a indivizilor pentru care această meserie nu e și o misiune, ci un mijloc ca oricare altul de a mulge bugetul. Lipsiți și de har, și de informație, ei intră în clasă trântind brutal catalogul, doar-doar vor compensa prin teroare primitivă lipsa de consistență profesională. Nu e vorba de câteva exemple întâmplătoare, ci de un fenomen. Spre învățământ se îndreaptă, de ani buni, doar absolvenții
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
în icoană fanteziile proprii poate da naștere unor aberații votive. Iconarul nu pictează ce-și închipuie, ci ceea ce i se insuflă, tocmai de aceea iconarii autentici sunt rari. Riguros vorbind, iconarul nu trebuie să aibă talent, adică virtuozitate plastică, ci har, adică energie venită de dincolo. Dintre fenomenele actuale de desfigurare iconică, cele mai întîlnite sunt excesul raționalist și umoarea pietistă. In primul caz, icoana e privită ca un suport a cărui menire e să reprezinte pasiv niște simboluri sau niște
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
o gesticulație cvasi liturgică, desfășurată însă întrun loc din care valorile spiritului par să fi dispărut. E o lume a unui Dumnezeu care a devenit înțelept tocmai pentru că a știut să renunțe la mândria de a fi atotputernic și la harul de a schimba destinul indivizilor umili. E un demiurg postmodern, pentru care indiferența e o formă de exprimare a ironiei divine. Primul cântec, Going Home, fixează tonul și intensitatea întregului album. Intim, asemeni unui dialog cu glas stins, el stabilește
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
mulțime de personaje care i-au umplut memorialistei viața cotidiană, sunt de urmărit reușitele ei cele mai mari. Mediile prin care a trecut, cum este cel artistic, cel muzical îndeosebi, dar și cel al literaților i-au fost familiare. Are har epic, știe să pună în scenă, să introducă replici, să dea viață unor prezențe umane și în primul rând sieși care, cu toată discreția de sine, este marele personaj-conștiință al cărții. Dar sunt și personaje cu identitate publică pe care
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
a mân/ Show me the place/ Where the suffering began.” Coborârea la originile râului nu are însă semnificația vindecării și a mântuirii. Dimpotrivă, există ceva intens maladiv, demoniac în acceptarea identității de sclav, de individ definitiv învins, după ce a pierdut harul de a se exprima prin Cuvânt. Minimalismul orchestrației, simplitatea liniei melodice, numărul restrâns al instrumentelor folosite accentuează senzația de disperare și urgență a confesiunii. Grav, funerar, implacabil, dialogul dintre violoncel și orgă pune o presiune aproape insuportabila pe vocile celor
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]