2,384 matches
-
un italian bețiv și sentimental pripășit la un han din Târgoviște, iar În carantină relatează peripeții ale unor călători opriți la Predeal. În roman s-ar fi putut crede că Z. a debutat cu ghinion. În fața vieții le va stârni hazul lui B. Delavrancea și lui Al. Vlahuță, colegi de redacție la „România liberă”; ofensat, autorul rupe relațiile cu ei și părăsește ziarul. Viitorul prieten D. C. Ollănescu-Ascanio lansează chiar, fără temei, acuzația de plagiat. Analizând scrierea din punct de vedere
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
asemenea lui Gherasim Luca, explicit cu aceasta: „Noi - îi zice poetul câinelui părtaș la foame - suntem frați și regi/ între nebunii de jos”, iar altă dată se întreabă: „Când o să mă întorc/ La câinele meu Stelaru?”. „Geniul” hoinar face, uneori, haz de necaz în stilul lui Jean Richepin: „Era un flăcău, hai, hai -/ Azi cerne în vatră mălai”; „La ora patru dinspre zori,/ Trei pești zburători/ Din nu se știe ce ocean/ Rămaseră fără un ban./ O-la-la”. Câteodată e fantast în
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
îl cunoaște, pe care urma să-l descrie ca un om de tip nou. Ne-am frământat ceva și până la urmă am inventat o persoană căreia i-am atribuit tot ce se aștepta de la ea. Un alt moment plin de haz a fost când am primit o înștiințare dacă fiul meu ar putea scrie ceva la rubrica „Când cataloagele surâd”, căreia îmi amintesc că nu i-am dat nici o importanță. Cine nu-și amintește de teroarea borcanelor și a sticlelor sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și călătorii, de episoade curioase, dramatice, semnificative ori pur și simplu amuzante din existența zilnică a autorului, a mediilor universitare ieșene, a obștii scriitoricești, a satului natal etc., colportând uneori, pur și simplu, bârfe, înnobilate prin scânteierea stilistică și prin hazul mizanscenei, și mai ales prin divagațiile hermeneutice pe care le prilejuiesc, ori trasând portrete ale unor contemporani. Filonul intimist - de altfel depistabil mai pretutindeni - nu predomină totuși, iar prim-planul este ocupat de comentariile și glosările pe teme și subiecte
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
injustițiile”, erorile criticului (între ele, aceea etern citată despre Camil Baltazar) și îi minimalizează monografia despre Titu Maiorescu. Nu se poate susține că talentul lui E. Lovinescu se reduce în Memorii la faptul că este „capabil [...] de a nara cu haz anecdote auzite sau trăite”. Înainte de toate, E. Lovinescu este în Memorii un moralist de prim ordin. Procedeul de a scoate la lumină injustițiile critice nu mai funcționează însă în capitolele rezervate lui G. Călinescu sau lui G. Ibrăileanu. Nicolae Labiș
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri dure, arestări. Din această răsturnare a perspectivei, la care se adaugă și hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip de umor oarecum inedit. Lăsându-și fantezia să spargă contururile firești ale realului, exagerând până la absurd sau grotesc desfășurarea întâmplărilor, autorul pune în fața oamenilor o oglindă deformatoare, realizând șarje funambulești
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
care își bat joc de norod („Ptiuuuu! trăsni-i-ar Cel-de-sus!”). Altfel, cârtitorul nu-și acoperă privirea când ceva îi atrage atenția. Stă și cercetează „cu de-amănuntul”, mormăind mulțumit: „Bun, tată, bun de tot!”. Fără să vrea, are și haz. Văzând „bustul lui Duca”, îl căinează că e cu ochii scoși; Heliade cel de bronz i se pare că e gata-gata să-l otânjească pe careva („când te-oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin pana, uneori inspirată, a lui Iulian Grozescu, satira capătă un sens mai general. Schițele, anecdotele, versurile satirice critică politicianismul, parvenitismul. Hazul nu lipsește, deși referirile frecvente la evenimente nesemnificative, cu răsunet local, fac astăzi textele mai greu de înțeles. R.Z.
PRICULICIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]
-
Ioan Slavici (abordat din perspectivă psihanalitică). Micromonografia Introducere în opera lui Ion Creangă (1976) uzează de conceptul „natură sintetizatoare”, folosit în cazul lui Eminescu (și apoi și al celorlalți mari clasici). „Nucleul emblematic” al sintezei înfăptuite de Creangă stă în hazul de necaz și în istețime, în competiție homerică cu prostia. Alte contribuții exegetice se referă la cultura și filosofia povestitorului, la aspectul de bildungsroman al unor narațiuni, la metafora (centrală) a drumului și la motivul lumii ca spectacol, la lirism
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
de la meditații despre neant la povestiri fără perdea despre viața studentului oltean ajuns la Berlin, unde spiritul pandur face ravagii în rândurile populației feminine teutone. Numai Ion Barbu a mai povestit, în scrisorile către Tudor Vianu, cu atâta râvnă și haz isprăvile lui erotice în lumea germană. Când le evocă, P. are alt ideal de existență. Se gândește să devină un „sihastru”. Un sihastru care recomandă însă un eros roditor și eliberator, în aceeași utopie de tip țărănesc. Când firea obosește
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Sburătorul”, „Tiparnița literară”, „Adam”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Lupta”, „Rampa”, „Izbânda”, „Avântul”, „Cuvântul liber” ș.a. Mai semnează I.P. Amurg, Enter, Logicus, I. Pajură, Rix. În 1929 i s-a decernat Premiul Societății Scriitorilor Români pentru romanul Viața cu haz și fără a numitului Stan, iar în 1933 romanul Calea Văcărești îi aduce consacrarea. În februarie 1931 a fost ales președinte al Cercului Ziariștilor din București. În perioada celui de-al doilea război mondial, fiind evreu, nu a mai putut
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
volumul Fantoșe vopsite (1924) cuprinde poeme în proză scrise cu exuberanța juvenilității. Autorul vrea să epateze prin fantezii bizare și viziuni absurde, prin duritatea limbajului și exacerbarea divagațiilor sentimentale. Experimentele începutului sunt sesizabile și în întâiul său roman, Viața cu haz și fără a numitului Stan. Prin destinul personajului titular prozatorul intenționa să ilustreze, pe de o parte, aviditatea lumii contemporane, goana după înavuțire și poziții înalte, iar pe de altă parte, eșecul lamentabil al anonimilor ce nu își pot depăși
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
sunt monografii de cartier și interesează mai ales prin aspectul colectiv. G. CĂLINESCU SCRIERI: Menirea literaturii, București, 1917; Fiori, București, 1918; Stafia roșie, București, 1918; Meșterul Viață, București, 1919; Paiațele politice literare, București, 1921; Fantoșe vopsite, București, 1924; Viața cu haz și fără a numitului Stan, București, 1929; Horoscop, București, 1932; Amor încuiat, București, 1933; Calea Văcărești, I-II, București, 1933; ed. cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1957; ed. pref. Ion Simuț, București, 1989; Foc în Hanul cu tei, I-
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
lui N. este romanul Vară nebună cu bărci albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș Neagu, cu un personaj tras parcă din proza optzeciștilor. Benito Macarie, profesor amator de „ghidărie” (agent turistic sezonist), își îngrămădește într-o epică plină de haz solitudinea, iubirile anonime, tribulațiile mărunte. Toate sunt pretext al unei satire acide, iar personajul „e elevat totuși ideatic prin aspirația de a poseda o barcă albastră cu pânze galbene, un simbol exotic al libertății” (Marian Popa). SCRIERI: Cheltuieli de reprezentare
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
ține să lanseze și un personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
mai ales în ceea ce privește înfăptuirile și politica domnitorului Al. I. Cuza și ale lui Mihail Kogălniceanu), are în schimb darul de a le relata într-o lumină particulară, cu o subiectivitate care le dă culoare: va căuta latura comică, făcând adesea haz de necaz. Compune și versuri, sub tutela poetico-satirică a lui Béranger, scrie parodii și fabule, schițe și reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
personală, fostul slujitor al scenei cerându-le interpreților să evite „forțarea notei” și să se țină cât mai aproape de natural. O rubrică atractivă, înșirând episoade („anecdote”) vesele și triste din existența „bieților actori” este „Din culisele teatrelor”. Sunt povestite, cu haz mărunt, farse, întâmplări „tragicomice” de prin turnee, dominantă rămânând însă compasiunea pentru destinul de „martiri” al artiștilor, împinși de nepăsarea statului într-o „restriște” fără speranță. Prins în vârtejul publicisticii, N. găsește timp și pentru confecționarea câtorva „romane sociale” (Crime
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului „yankeu” într-un ev de demult - aceeași predilecție pentru balansul timpurilor - exhibă un aer carnavalesc, secvențele de bufonadă fiind colorate de un haz frust, cu seve folclorice. Adaptări - unele puse în scenă la mai multe teatre din țară - sunt și Prinț și cerșetor, tot o versiune liberă după Mark Twain, Un boț cu ochi din Humulești și Harap Alb, după Ion Creangă. Sentimental
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
și, pe de altă parte, zbuciumul mistuitor al unei anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
de Johan Bojer (1932). Câteva piese de teatru (Boier Jalea, Când femeia iubește toamna, Cântec bătrânesc) nu au ajuns să fie tipărite. S-a păstrat, într-o broșurică, doar un „act comic”, Ce se cuvine lui Jupiter (1942), fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe să vorbească de la inimă la inimă „suratelor” ei care, impudice sau disperate, i se confesează. Compătimind, mângâind, certând cu blândețe, ea se arată mereu înțelegătoare și solidară cu bietele „victime” ale
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
ca pe o zaveră pusă la cale de oameni de rând pentru a surpa vechea și buna rânduială. Cu toate acestea, zelosul militar nu apare mai niciodată ca o figură antipatică. Veșnica lui fanfaronadă, când nu devine agasantă, își are hazul ei și, dacă L. sfârșește prin a se acoperi nu de glorie, ci de ridicol, e cel puțin un ridicol pitoresc și amuzant. Pentru că, în fond, omul e de bună credință în convingerea lui neclintită că el este cel chemat
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
Pentru că, în fond, omul e de bună credință în convingerea lui neclintită că el este cel chemat să apere ordinea și instituțiile legiuite. Ciudată, dar nu inexplicabilă, apare în aceste memorii devierea înspre parodie, alunecarea, fără voia autorului, în grotesc. Hazul însemnărilor, generat de nepotrivirea flagrantă dintre situația reală și felul în care e răstălmăcită, este involuntar, memorialistul, mereu crâncen și pus pe răfuială, fiind aproape cu totul lipsit de umor. Nu însă și de darul povestirii. Evocarea e vie, cu
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
pantalonii? ș.a.), traduceri. De reținut ar fi Năzdrăvăniile Vulpoiului, adaptare, sub formă de serial de televiziune, după scrierea eroi comică medievală. Roman de Renart, pe când Furnicel (1954) și Vulpișor (1969) sunt cărți pentru copii, fără mari pretenții, dar scrise cu haz, ingeniozitate, vervă. Misteriosul Mister Misterfield (1958) e o parodie cu intenții satirice a romanului polițist „occidental”. Aurel Vlaicu (1962) se înscrie în categoria literaturii de popularizare, destinată tineretului, îmbinând procedee ale biografiei romanțate cu documentarea riguroasă. M. a îngrijit și
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
inocente. Haine vechi sau Zdrențele politice, sugerată probabil de Vieux habits, vieux galons! de Béranger, provoacă, astfel, un răsunător scandal în cercurile politice ale vremii. În Chirița la expoziția de la Viena și în Cucoana Chirița la carantină reapare, sărăcit în haz, popularul personaj al lui Alecsandri, de care M. este influențat covârșitor nu doar în „cânticelele comice” și cu care a colaborat (Lipitorile satelor în Moldova, Nunta țărănească în Moldova). E greu de spus dacă vodevilul feeric Zavistia, comedia Danga sau
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
proză colorată de un umor discret, scrisă în dispoziție deopotrivă melancolic-nostalgică și hâtră. Discursul narativ e agreabil, cultivând o oralitate dirijată cu meșteșug, recurgând - cu moderație - la particularități lexicale și sintactice regionale, la ironie și autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]