2,559 matches
-
poet (care, în decorul oniric al poveștii, își spune, la un moment dat, și "romancierul Orhan") revenit în Turcia după un exil european (în Germania). Ajuns acasă, el se implică în elucidarea enigmei sinuciderilor în serie ale unor adolescente turcoaice. Hermeneutica sa mentalistă glisează însă permanent între coduri de interpretare (culturală) fundamental opuse. Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică (ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
numește o monografie atipică în care corola textelor exprimă un crez propriu, pe care autoarea și-l asumă conștient. O triplă perspectivă își desfășoară valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu neomodernismul și postmodernismul spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament al formei, ocupând un loc central în neomodernismul românesc postbelic. Această triplă structură a lucrării a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
demersului. Acesta presupune un punct de vedere unitar, care, desigur, invită la discuții, deoarece se deschide generos, în același timp, spre ulterioare dezvoltări. Noutatea pe care autoarea a avut-o tot timpul în vedere a solicitat un efort de construcție hermeneutică cu totul remarcabil, cu atât mai demn de subliniat cu cât este vorba de o tânără cercetătoare, aflată la prima ei investigație amplă, pe o temă importantă și actuală. Să amintim, în final, faptul că marele stilistician Leo Spitzer cerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
devine cel mai pregnant, devine, astfel, suprapunerea aproape perfectă a eului biografic cu eul creator. În studiul, Subiectul absolut al artei și alteritatea creatoare, Rodica Marian își propune, "pe de o parte, o dezbatere a fenomenului cunoscut în critica și hermeneutica literară sub numele de criza identității care se presupune că ar sta la baza sentimentului alienării prezent în unele opere poetice, pe de altă parte, eforturile definirii subiectului absolut al artei se canalizează în direcția reelaborării conceptului de identitate ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
București, Editura Mașina de Scris, 2005. Tâlvâc, Diana Ana Blandiana. În căutarea unui limbaj poetic original, Oradea (Rezumat), http://www.uoradea.ro/attachment/ 791672704232e82e41d0a31a6bc16159/bc975890c8d7dd60a4578bee1ce4725a/Talvac Diana Rezumat teza de doctorat.pdf. Timofte, Doru, Microeseuri pentru clavecin și orchestră, Timișoara, Editura Marineasa, 1999. Timofte, Doru, Hermeneutica singularului, Timișoara, Editura Marineasa, 2002. Tomuș, Mircea, Istorie literară și poezie, Timișoara, Editura Facla, 1974. Tomuș, Mircea, Mișcarea literară, București, Editura Eminescu, 1981. Dumitru Tucan, Sensurile modernității. Dinspre modernitatea iluministă înspre modernitatea estetică a secolului al XX-lea, în Analele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dată, pe opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc anticipată, din punct de vedere retoric, tematologic, stilistic, semantic, semiotic. O analiză care vrea să depășească, prin miză, abordările restrictive, înscriindu-se într-o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și opera se intercondiționează, oricât am încerca să le disjungem. O carte discutabilă, dar care vine să-i consolideze demonstrația
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ion Pillat. Această privire tot timpul iscoditoare asupra peisajului literar românesc în integralitatea sa îi oferea specialistului în Veche o perspectivă proaspătă, asupra acestui segment întemeietor, și posibilitatea restituirii lui într-o lumină nouă și printr-o îndrăzneață și novatoare hermeneutică. Când fundalul s-a modificat și asistenta, cu un doctorat dobândit în 1972 cu o lucrare privitoare la opera lui Miron Costin, a acces la catedră, modul acesta înnoitor de abordare a fenomenului literar românesc medieval a ajuns a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reflecțiile profunde asupra acestor personalități, subiecte de elecțiune spirite afine, fără îndoială. "Schimbare de structură", cum este anunțat în prefață, volumul Salon literar cu prozatori contemporani români și străini, Editura Junimea, Iași, 2014, înfățișează atașamentul autoarei pentru critica de nuanță, hermeneutică dublată de reflecția actualizantă, recuperatoare de contexte, într-un anume fel ilustrând convingerile pe care Elvira Sorohan le împărtășește, pe teren estetic, cu autorii de azi, ori, dimpotrivă, dezacordul fără înconjur. Volumul, construit în jurul romanului contemporan, recenzat cu mult fler
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
blagoslovită tu întru muieri. [...] Duh Sfânt va pogorî spre tine și putearea Celuia de Sus te va umbri; dirept aceaea și ce să va naște den tine Sfânt, chema-Să-va Fiiul lui Dumnezău."9 Expresia "Domnul e cu tine" deschide o hermeneutică infinită, de mare subtilitate: despre care dintre ipostasurile Domnului este vorba? Despre Domnul Hristos, care este la propriu cu maica Sa, odată ce s-a sălășluit în pântecele ei, sau despre Domnul Dumnezeu, care devine, prin actul Său, partenerul divin al
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și pedepsește, întărește în credință și veștejește păcatul. "Derept aciasta rog pre dumnévoastrî pentru liubovul priimiți aciasta carte spăsitoare de suflet, și cetiți cu dédins cu socotințî, și cu semuiria sufletéscî", cheamă Năsturel, în final, la lectura discernătoare, empatică și hermeneutică. Pentru că, "izvor înțelesului sufletesc", ori "ascunsă vistieriia a toate bunîtățile", unde se pătrunde cu cheia înțelesului, "oglindî văzâtoare pre Dumnezeu, luminî nestinsî a strălucirei de minte", cartea se definește ca liant și revelator al lumii divine în spațiul rațiunii umane
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o manieră "exactă" mirosuri, sunete, amintiri neguroase din trecutul îndepărtat, naratorul își mărturisește implicit (în unele locuri, chiar explicit) aspirația unei analize complete a tuturor acestor lucruri nebuloase, una care să le restituie sensul ce le lipsește. Vagul solicită o hermeneutică, romanul Întâmplări în irealitatea imediată putând fi socotit, și din această perspectivă, ca expresia unei impresionante nostalgii a sensului. Una dintre imaginile cele mai pregnante ale senzației de vag care trebuie eliminată printr-o interpretare clară apare chiar în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
castigata [...], Antwerpiae, ex officina Christophori Plantini, 1565 [Vulgata Clementina]. b) Literatură secundară Munteanu, Eugen, 2008, Lexicologie biblică românească, Humanitas, București. Munteanu, Eugen, 2011, Tradiția biblică românească. Coordonate, stadiu al cercetării, potențial, în: Eugen Munteanu (coord.), Receptarea Sfintei Scripturi, între filologie, hermeneutică și traductologie. Lucrările Simpozionului Național "Explorări în tradiția biblică românească și Europeană", Iași, 28-29 octombrie 2010, Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", p. 11-20. Munteanu, Eugen, 2013, Hapax legomanea în versiunea "Milescu" a Vechiului Testamnt (Ns. 45), în: Rodica Zafiu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plăcerile trupului. "Minciuna vorbește prin cuvântul adevărului" așa comenta Denis de Rougemont, în Partea Diavolului (1941), această strategie de corupere a textului sacru, de "instalare a minciunii într-un cuvânt al adevărului". În secolul al II-lea, Origen vedea în hermeneutica de acest tip însăși activitatea Antihristului, a anti-Logos-ulului forma sa de manifestare era subminarea cuvântului adevărat prin proliferarea de interpretări eretice în jurul său124. În fine, pentru polemistul Augustin, oponentul care folosea astfel cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sesizabilă întîlnire dintre teoria lévinasiană și transdisciplinaritatea în cheia căreia autoarea a ales să o citească, stă într-un cuvînt esențial: trecerea, sau altfel spus, în trei prepoziții-prefixe definitorii: spre (sau chiar întru, am putea adăuga), trans, în sfera unei hermeneutici transdisciplinare, și fragila dar indispensabila punte a lui între, care să reconcilieze Atena și Ierusalimul. Pe acest drum al Ileității, al unei alterități nerostite, dincolo de Eu și Tu, își situează Raluca Bădoi tentativa de restituire a unei împreună reflecții asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Un coup de dés"/ "O aruncare de zaruri"... Considerat unul din cei mai sclipitori și originali gînditori ai generației sale, revelat și consacrat de volumul Après la finitude (După finitudine), apărut în 2006, Meillassoux ne oferă o demonstrație de virtuozitate hermeneutică, pe fundalul unei meditații asupra ideii de incertitudine, într-o limbă de o eleganță eterată. Adevărul e că filosoful și-a propus, nici mai mult nici mai puțin decît să fondeze o nouă metafizică în jurul noțiunii de "contingență", pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărat angajat în realitate, un corp tot mai antrenat, reactiv, capabil să se apere și să riposteze". Toate admirabilele disecții pe care le practică Lidia Cotea asupra textelor celor trei scriitori, dincolo de faptul că ilustrează o reală pasiune și abilitate hermeneutică, ne conduc la concluzia că, de fapt, oricît de frumos l-am ambala în miraje teoretice și scheme revelatoare, corpul rămîne o prezență-absență în literatura contemporană. Corpul nu mai este o axă a lumii individuale, nu mai este elementul unificator
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
între al speciei umane, aproape un "mutant cuantic", dacă ne este permisă formula. Ca în relațiile de indeterminare ale lui Heisenberg, îndată ce ai început să-l măsori într-o parte și să aduni argumente care să susțină o anumită poziție hermeneutică, îl vezi rîzînd după colțul vorbelor sale enigmatice, în care se ițește un punct de vedere contrar, care la rîndul său îți scapă de vrei să-i pui etichetă, și tot așa. Dar am ajuns, în timp, să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
drumul spre cuvînt. "Mi se întîmplă, totuși, să fiu mai puțin tranșant: nașterea îmi apare atunci ca o calamitate fără de care aș fi rămas neconsolat". (NN) Dacă Cioran este în așa măsură locuit de gustul paradoxului, e și pentru mobilitatea hermeneutică și polisemia pe care le comportă acesta, așezînd principiul contradicției în miezul său și făcînd să explodeze unitatea monolitică a logicii aristotelice. Fizica cuantică și transdisciplinaritatea au spart numeroase clișee relative la viziunea noastră asupra lumii, îndeosebi la statutul observatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conștient și subconștient pun în joc noțiuni precum: reprezentare, apartenență, sine, celălalt, recunoaștere și (re)construcție, conformitate și diferențiere, tot atîtea axe de cercetare care pot îmbogăți studiul fiecăruia dintre scriitorii menționați. Și care ar mai schimba și din îngrădirea hermeneutică la care sunt supuși: nihilist subversiv, paznic al unei lumi în derivă, respectiv autor pentru tineret, cinic și amar, tratînd susnumita derivă cu mijloacele secolului 21. În străfundurile cele mai adînci, găsim la amîndoi aceeași distanțiere de sine, același disconfort
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu poți învăța, ci dezînvăța" (C). Culmea autoficțiunii cioraniene este probabil atinsă în momentele în care se preface că se îndoiește de propria judecată de sine, volută paradoxală care antrezează în deriziunea sa și pune cititorul în gardă împotriva oricărei hermeneutici abuzive: "Sunt oare un sceptic? Sunt oare un penitent? Nu o voi ști niciodată și e cu atît mai bine." (S) În același timp, este insidios mobilizat de un fel de model pe care ar trebui să-l respecte și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la reprezentări de tipul documentelor, arhivelor, fotografiilor, care reapar de cele mai multe ori sub forma unor inserții paratextuale în discursul postmodern. Pentru Linda Hutcheon, de exemplu, cunoașterea trecutului în ficțiunea postmodernă și nu numai, implică o problemă de reprezentare, construcție și hermeneutică și nu doar un simplu act de consultare a unei înregistrări obiective. Această atitudine atacă impulsul totalizator pe care l-a impus în general istoria, precum și ideea subsidiară de continuitate; trecutul este afirmat, iar ceea ce se contestă sunt actele impuse
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lucrări românești de interpretare și critică, polemici în revistele de cultură, precum și o mai largă difuzare a textelor de bază ale postmodernismului prin intermediul traducerilor, astfel încât se poate vorbi cel puțin de conturarea unei istorii proprii în ceea ce privește receptarea fenomenului postmodern și hermeneutica aferentă acesteia. Cât despre conturarea unei "tradiții", anii ce vor urma vor da seama, probabil, și de acest lucru. Rămâne de văzut, de asemenea, ce terminologie va fi general acceptată la noi dintre cele propuse: fracturism (Eugen Simion), transmodernism (Cristian
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
afectat regulile de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană și cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
refuză actualitatea. La fel ca și pentru Habermas, pentru care modernitatea reprezintă un proiect incomplet, Anthony Giddens consideră scepticismul iluminist radicalizat drept ""foarte" modern, dar nu "post"modern. Și el atacă pretinsa obiectivitate a științelor sociale, dar insistă că abandonarea hermeneutică mai poate încă oferi descrieri realiste ale socialului"133. 2.2.2.4. În urma disputelor, importantă rămâne dezbaterea O poziție ușor mai conciliantă este oferită de către David Lyon, care valorizează mai ales dezbaterea provocată de către postmodernitate; lăsând la o parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se poate discuta despre anularea interpretării operei de artă Baudrillard descrie, de exemplu, o scenă dintr-o expoziție hiperrealistă de la Beaubourg, unde expunerea unor manechine absolut realist realizate, așezate într-o poziție comună, refuză orice privire și orice tip de hermeneutică. Spectatorul este contrariat el încearcă să vadă ceva, să instituie o grilă de receptare, dar totul este inutil, căci totul este deja acolo, în instantaneitatea și nuditatea sa. O imagine în care privirea este negată devine imposibilă, receptorul nu poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]