1,824 matches
-
acesta, fâstâcit, se Întoarse spre Logon. Îi era teamă că eu, mut și pregătindu-mă să fiu tată, nu eram În stare să-i răspund. - Nu a numărat nimeni zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon la Gupal. - Of, of, făcu femeia și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și mă bătu pe umăr. - Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vale. Oamenii munților se strânseră deîndată În jurul lespezii cu pietre Înfipte În ea, după care se uitară cu luare aminte la Enkim. Începură o discuție aprinsă și strigară unii la alții; unii Îl arătară pe Krog, iar alții se tot holbau la semn, și tot așa, din ce În ce mai gălăgioși, după care deodată o luară din loc, grăbindu-se să nu ne piardă din ochi. Gupal se opri atunci să-i aștepte. Le spuse niște cuvinte de-ale lui, din cele care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e lăsat? scrâșni el printre dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu lături în groapă și pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ți s-a înecat în heleșteu” și atunci el a făcut ochii rotunzi și s-a repezit afară și atunci eu m-am întins și am apucat un borcan cu șerbet verde și el s-a întors și s-a holbat la mine și mi-a spus „stricato, nu ți-am zis că n-ai bani, șterge-o”... Domnule, pot să vă întreb ceva? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Întreabă. IOANA: Dumneavoastră chiar sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. IOANA: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul Iuliei, fiică de veterinar din Posești, localități aflate pe traseul aceluiași autobuz care în fiecare duminică seara își varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poptoli vâlva. Minimum patru ani. Îți vor da drumul în cele din urmă, după alegerile din acel an. Vei primi scuze și dreptul de a-l urma pe dom’Aulius în fascinanta Sudica. Chiosea, ridicat și el în picioare, privea holbat spre bărbos. Bâigui: - Îl știam de Ilarion. Dacă vă referiți la aceeași persoană Acesta continuă absent: - Îmi place. Sunteți concentrat. Așa-i, Ilarion, nu vă mint. Ca să mă credeți, urmăriți desfășurarea scenetei de la cabine. Toma Preda, zis Biluță, omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dă-i pumni, șuturi, zgâlție-l de subsiori, pune-l cu capu-n jos, Tobă Barosanu, de are toate stațiunile de tractoare de pe zonă, l-a luat pe umeri și a început să țopăie cu el, degeaba, evenimentul se săvârșise, Macatist holba ochii la noi și se schimba la față, mai întâi roșu, p-ormă o umbră de verde și apoi dintr-o dată vânăt, de nici nu-l mai cunoșteai, țipete, urlete, ce salvare, ce poliție, ce lumânarea de pe urmă, toate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mult ca să evit căderea. M-am dus pe asfalt și am alunecat ca pe gheață. Când m-am oprit, mă aflam deja în mijlocul mai multor soldați care mă priveau înmărmuriți. Prin turela unui tanc, un ofițer cu gura căscată a holbat ochii. Apoi a dat un ordin și doi oameni m-au prins de brațe. Mă țineau ei pe mine, dar de fapt se uitau la pisică. Cu copilul în dinți, animalul se suise pe cea mai înaltă cracă. Pomișorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau ca pe un război, ce să zic, un loc unde toți suntem vinovați și nu neapărat vinovați, cât responsabili. Îmi închipuiam cum proceda ca să cucerească - mi-a și dat ocazia să văd, era la DaKino, și Chișu s-a holbat la șoldurile ei spre mulțumirea mea, adică nu eram nici mulțumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat, n-am fost niciodată gelos.) Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
citi cu plăcere. Întrevăzu lipsa fundamentală a volumelor Logicii Lucrului: nu aveau improvizație, vitalitate. Le va renega fără supărare. Era încă tânăr, încă apt de muncă. Vorbele îi fură întrerupte de o săgeată care i se înfipse în gât. Calomfir holbă ochii, horcăi „con-clu-zi-a”... și se prăbuși pe spate cu scaun cu tot. Apucase să vadă în public pe individul cu ochi alungiți și piele negricioasă care ținea în dreptul gurii un tub de lemn. Pe capătul săgeții era o frază scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cine era ăla? mă întrebă Janey mai târziu. I-am schițat o prezentare a lui Sally și a ultimei lui idei geniale. Spre surprinderea mea, Janey îmi spuse imediat că ei nu i se părea o idee rea. M-am holbat la ea. —Tu vorbești serios? Doar știi în ce hal sunt! Asta îmi mai trebuie: să-mi canibalizez propriile lucrări pentru o adunătură de vampiri într-o piesă de teatru. Duce-m-aș, departe de tot... . — Într-un loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-l scăpă prin deschizătură, în hăul de dedesubt. Se așternu o tăcere de groază, marcată numai de un zgomot abia perceptibil de obiect care cade în apă. Cei din grup se uitară unii la alții făcând fețe-fețe. Marie se holba la deschizătura din balama, de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. Apoi sări în picioare, trase capacul în sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în când. Ca să nu zic de nenorociții de polițai, adăugai eu, într-un acces de nervi. Las că v-am văzut eu și pe voi pe sub mese, de atâtea ori. — Nu în mijlocul zilei. —E șașe! Șoarele-i la așfințit. Hawkins se holba la mine, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Da, dar de băut te-ai apucat acum câteva ore, zise el, lăsându-mă fără replică. Știi, Sam, ca s-ajungi în halul ăsta, trebuie să bei zdravăn. Iar tu sigur ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aș fi detectat cea mai mică urmă de șăgălnicie tipică pentru un homosexual, de cochetărie, mi-aș fi revenit de pe urma șocului și i-aș fi răspuns pe măsură, flirtând și eu. Dar nici vorbă de așa ceva, așa că am rămas perplexă, holbându-mă la el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că vorbeam cu cineva pentru care deja nu mai exista nimic în afară de Witches’ Peak, thrillerul fantastic în patru părți cu accente de dramă de familie care se voia a fi punctul forte al grilei de toamnă a BBC1. Janey se holba la mine de parcă ar fi fost un inchizitor spaniol căruia tocmai i-am spus într-o doară, într-un moment de neatenție, că, fără îndoială, se puteau aduce multe argumente în favoarea eticii protestante a muncii. — Da, mă scuzi, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mai puțin faptul că tu ești supărată pe mine. Așa că vino pe la mine ca să îndreptăm lucrurile. —Bine. Am ceva de terminat întâi aici. O să ajung cam într-o oră. —Cât de repede poți tu, dulceață. Am închis și am rămas holbându-mă la perete, debusolată. Deși felul lui Hugo de a vorbi era de obicei ușor răutăcios, facil, părea mereu relaxat, aceasta fiind și ideea, de altfel. Dar acum mi se păruse încordat ca o coardă de arcuș, lăsând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mascul. Ar cam trebui, zisei eu. Știu mai multe despre ei decât ai să ai tu habar vreodată. Și de data aceasta mă ațâțase să spun chiar niște cuvinte de macho, lucru care mă enerva peste poate. Violet se holba la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îndrăznit să-ți tragă un pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid mâna de pe fața mea, de parcă s-ar fi temut să n-o mușc. Sally se holba la mine plin de oroare. Iar Matthew se înecă cu capuccino. —Sam e eroul zilei, zise MM. Ea și Fisher păreau a fi singurii care nu păreau a fi prea șocați de mărturisirea mea. —Sam, te superi dacă te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și, cu un gest ce păru straniu de patern, Își trecu mâna peste ochii tânărului, Încercând să-i forțeze să se Închidă. Unul refuză să se miște. Celălalt se Închise preț de-o clipă, apoi se deschise Încet și se holbă din nou la cer. Rizzardi bâigui ceva În barbă, scoase o batistă din buzunarul de la piept și o așeză peste fața tânărului. — Acoperă-i fața. A murit tânăr, murmură Brunetti. — Cum? Brunetti ridică din umeri. — Nimic. Ceva ce-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea. Vocea lui Lotti i s-a insinuat printre gânduri. — Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus Sherry. Aparatul nu face decât cafea la filtru. Amanda Hardwick a fixat-o cu o privire de gheață. Atunci va trebui să te duci până la Dean&Deluca și să-mi aduci un latte, nu-i așa? Sherry s-a holbat la ea. Cafeneaua, așa cum știa toată lumea de acolo, se afla cu șaptezeci și patru de etaje mai jos și la două intersecții depărtare. —Eu sunt însărcinată în șase luni! a zis Sherry indicându-și burta cu ambele mâini. Amanda s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
posibilitatea să aleagă. Să fi plănuit sarcina alături de tată. Dar, sincer, date fiind vârsta și ovarele ei, astea nu mai erau decât niște lamentații nefundamentate. Nu era ea incredibil de norocoasă să i se fi oferit șansa asta? Abia acum, holbându-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se străduise să-și reprime ceea ce păruse un vis imposibil. Alice și-a purtat strălucitorul secret peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]