1,748 matches
-
în nuanțe de roz? Oare ar fi trebuit să merg sau, mai degrabă, să alerg ca să-l întâlnesc cu încetinitorul? Pentru ca apoi el să mă ridice încet în brațe, să se învârtă cu mine la piept, amândoi zâmbind ca niște idioți fericiți? Nu. Având în vedere că era vorba de mine, a trebuit să mă cuplez direct la sistemul de îngrijorare. Parcă împotriva voinței, mi-am târât picioarele tot restul drumului, până la punctul de întâlnire. Rotițele din creier mi se învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi fost într-adevăr interesat de situația mea. —Bine, am răspuns eu zâmbind timid și simțindu-mă caraghioasă și prostuță ca o fetiță. Ce se întâmplă? În secunda în care conștientizezi că ești atras de cineva, te transformi într-un idiot. Sau cel puțin eu așa pățesc. Vrei s-o țin și eu în brațe pe Kate? Dacă vrei, am spus scoțând-o pe Kate din marsupiu și trecând-o în brațele lui tandre. Pacostea aia mică și norocoasă! Ce păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numai având la ea toți banii de răscumpărare, dar ar mai aduce încă o sumă de bani și un bilet în care teroriștii și-ar exprima compasiunea pentru familia noastră. În orice caz, într-un final, Helen a plecat. Un idiot amărât de la ea din grupă, unul pe care-l chema Anthony, a avut dubioasa plăcere de a o acompania în călătoria de trei ore cu mașina până la Belfast. Helen a plecat, așezată pe scaunul de lângă șofer, afișând o expresie pioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
subliminal - ba trebuie să recunosc că uneori chiar subversiv -, îl făcusem să arate într-un anumit fel. Să fim cinstiți: imaginea lui James o reflecta pe a mea. Nu puteam să-l las să umble prin lume arătând ca un idiot. Acum toată această putere a mea dispăruse. Cum arăta James? Era altfel? Oare Denise îl îngrășase? Oare era prost îmbrăcat? Oare Denise îl echipase cu aceleași jachețele și pantalonași croșetați în care își îmbrăca cei trei băieței ai ei? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-a obosit să-mi răspundă. —Erai o adevărată pacoste. Eu veneam epuizat de la muncă, iar tu te decisesei, așa, dintr-un impuls de moment, să dai o petrecere pentru opt persoane, așa că eu eram nevoit să alerg ca un idiot ca să cumpăr bere, să destup sticlele de vin și tuburile cu frișcă. —James, chestia asta s-a întâmplat o singură dată. Și a fost o petrecere pentru șase oameni, nu opt. Și a fost o petrecere pentru prietenii tăi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a zis că a fost vina ta, a exclamat Adam. Păi, da, dar, vezi tu... Pur și simplu nu-mi vine să cred, m-a întrerupt el furios. Ești o femeie inteligentă - o femeie foarte inteligentă - și-l lași pe idiotul ăsta să te pună la pământ. Ce ți-a zis? a continuat Adam cu motoarele ambalate la maximum. Ia să vedem! Că atât timp cât tu ai fost gravidă, a avut nevoie să facă sex, iar tu nu l-ai putut servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a chestionat Anna. Pentru că m-a deranjat de la plajă - m-a făcut să mă ridic de pe șezlong și să merg - doar ca să-mi spună chestia asta. Nu-mi vine să cred! Pur și simplu nu-mi vine să cred! Ce idiot! Dar să-l lăsăm pe James. Pe mine mă îngrijora Kate. Nu crezi că s-a ars, nu? am întrebat-o pe Anna neliniștită. Poate ar fi trebuit să folosesc o loțiune cu un factor de protecție mai mare? — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avut un copil. Adam a zâmbit. Era superb. Of, Doamne! Mă topeam. —Sincer, mi-a zis el. — Te cred, i-am spus. Am zâmbit și eu. Nu mă puteam abține. Am rămas pe pat, rânjind unul către celălalt ca doi idioți. După o vreme, Adam a spus: — Deci, până la urmă, mi-ai urmat sfatul, m-a tachinat el cu blândețe. În legătură cu ce? l-am întrebat. A, te referi la James. Păi, nu m-am mai întors la el, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mor? Știu că m-ai ucide dacă aș face asta. —Bine, am spus mai înmuiată. Măcar avea puțin respect. —De asta crezi că am venit să vorbesc cu tine? m-a întrebat el mult mai serios. Poate că eu sunt idiotul din ecuația asta, dar am crezut că am fost destul de clar când ți-am spus cât de mult îmi place de tine și cât de mult țin la tine. Nu mă crezi? —Ei, nu poți să mă condamni c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de a recrea gîndirea unui om constă În a-i reconstitui biblioteca.” Marguerite Yourcenar. Sau În a-i citi cărțile pe care-ar fi vrut să le scrie. Înghesuite-n cele două corpuri de bibliotecă imitînd lemnul: Pendulul lui Foucault. Idiotul. Ulise. Al lui Joyce, nu al lui Homer. Bila vrăjită. Moarte pe credit. Secretul pădurii bătrîne. Trilogia New York-ului. Colecționarul. Schimb de dame. Toate cărțile lui Faulkner, minus ultima. Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka integral, O zi din după-amiaza lumii, Marile speranțe, Trei camarazi, Fabrica de absolut, Alergia, ZÎtul, Baltagul, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sectanții, Amadeus, Banchetul idioților, Trenul de noapte, Orbirea, Despre eroi și morminte, Douăsprezece scaune, Cei șapte samurai, Bouvard și Pcuchet, Ghimpl netotul nu, Între acte, Eclipsa, Manualul inchizitorilor, Ultima comandă. Ar mai fi vreo 49. În afara celor de care nu-mi amintesc și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
importanță lucrurilor gingașe fiindcă desuete, regulilor de circulație pe potecuța meditației, instrucțiunilor de folosire a scoarței cerebrale alături de modul de utilizare a mecanismelor aferente, stărilor, nuanțelor, norilor, problemelor legate de sfera cea mai personală a fiecăruia dintre noi, oricît de idiot, microscopicelor noastre probleme zilnice, cînd celelalte sînt atît de mari, de mondiale, cum să te mai uiți, cum să mai răbdare să cauți să-nțelegi ce se petrece În sufletul unui singur om, ce mai gîndește, ce mai visează, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tbc-ul, epilepsia, hernia din tinerețe, hemoroizii, amanta. Nimeni nu poate ignora realitatea artistului. Cu scrisorile lui disperate către prieteni iluștri, către guvern, către Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu. HOMER LA CINEMA Odiseea lui Koncealovski este o grandioasă operă de popularizare pentru idioți Într-o ecranizare „plină de fast”. Fast food, ecranizarea celei mai grandioase epopei a lumii ăsteia cu oameni amărîți, Armand Assante, Greta Scacchi - probabil Penelopa -, Isabella Rosellini - probabil Circe -, Irene Papas - probabil bocitoarea antică supraviețuind În negru unor condiții nefavorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stradă, de exemplu poți să te Înțepi.” Îndeosebi dacă te plimbi cu o mașină de cusut În brațe, noaptea. CÎt și ziua. Voyage au bout de la nuit. Așa mai trece-un an. „Ziarele sînt hrana Întregii populații; scrise de niște idioți, sînt citite de alți idioți.” Eugen Ionescu. SÎnt un dublu idiot. Așa că m-apuc iar să citesc presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te Înțepi.” Îndeosebi dacă te plimbi cu o mașină de cusut În brațe, noaptea. CÎt și ziua. Voyage au bout de la nuit. Așa mai trece-un an. „Ziarele sînt hrana Întregii populații; scrise de niște idioți, sînt citite de alți idioți.” Eugen Ionescu. SÎnt un dublu idiot. Așa că m-apuc iar să citesc presa românească, Încep cu Revista jandarmeriei. Atenția Îmi este atrasă ca de-un magnet de articolul „Binecuvîntați regimentele și copiii”. Ăsta a fost și-un film. Caut, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Dunăre, nu a deranjat pe nimeni, nu a stîrnit nici un interes, comentariu, pare așadar normală. Faptul că un popor căruia i-a rămas ca singură trăsătură de apărare doar umorul - prin care mai amendează cu cîte un leu drumul idioților spre cupola siciliană - nu mai pune la zid o asemenea stupefiantă planare-n bezna minții este un semn de comă. De-aia e și grevă la metrou. Ieșim astfel la suprafață, lumea a devenit extrem de lentă, obositoare, mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-are motiv să se Înduioșeze, să plîngi În fața unor cîrnați nu-i un semn de spiritualitate, chiar dacă-s foarte mari, ar putea fi dac-ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
excelentă a romanului rusesc postmodern. Oricare ar fi adevărul, zice Olga, această carte aduce multă satisfacție cititorilor, fiind una dintre cele mai renumite apariții din beletristica rusă. Deloc surprinzător, doar toată planeta se uită la telenovele și fotbal cerebral, Planeta Idioților fiind numele de cod sub care e cunoscută În univers. Acum să vedem mostra excelentă a romanului rusesc, avînd În vedere că este jurnal. Chiar de la al doilea paragraf, devine limpede că Pușkin l-a scris: „...Pizda va trona fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orgasmului, care-n epoca la care a fost adunată cartea se numeau de aur, cînd macaralele rîdeau În soare. Din prefață, autoarea ne atrage atenția că a insistat să nu fie schimbat limbajul direct, lăsîndu-l exact așa cum l-au folosit idioții, numai că și dînsa face apel la franchețe, de pildă: „Doamne. Domni. Pizde. Pule”. Italicele ei. CÎnd le văd În alăturarea aceasta misterios-dostoievskiană, mă Înfior ca un domn. Teza cărții susține că iubirea bărbaților pentru femei este plină de mînie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o Întrebare pe care am părăsit-o de ceva vreme. Ce Înseamnă fenomenul Coelho? Un lucru trist, o superficialitate oarecare transformată Într-o superficialitate planetară? R.P. Am vorbit puțin mai Înainte despre publicul care contează numeric. Despre cît e de idiot. Însă nu mi se pare prea inteligent nici să-l numești pe Coelho un rebut, un gunoi literar. Am auzit asemenea cuvinte. Și cînd se fac comparații Între Coelho și marii scriitori, se menționează Întotdeauna faptul că ăștia mari n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de față sînt amîndoi legați de Badge of Honor și au oferit detalii intime despre operațiunile ilegale ale lui Patchett. Domnule căpitan, dacă merge, vorbește și măcăne ca rața, atunci e o rață, nu un șoarece. Valburn spuse: — Mac, mac, idiotule! Domnule căpitan, vreți să-i spuneți acestui individ cu cine are de-a face? Exley, cu severitate: — Domnule sergent, acești domni nu sînt suspecți. Ei s-au prezentat voluntar la discuții. — Ei bine, dom’ căpitan, să mă ia naiba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ți veni? Oprește-te! Oprește-te dracului!“ După ce a închis ușa, Andrei Vlădescu s-a lovit de câteva ori cu pumnul în coapse, șoptind printre dinți „merde! merde! merde!“, apoi a scos un fel de strigăt ca de animal rănit, „idiotule!“, și-a zis, aprinzându-și o altă țigară și trăgând adânc fumul în piept. A înjurat. Apoi s-a auzit soneria. Ioana Sandi a reapărut în ușă, a intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spuse el după câteva clipe de tăcere. — Trebuie să mă credeți pe cuvânt. Li se încrucișară privirile. Unde vă doare? — Toată partea de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aibă un gust la fel de bun, dar nu contează, dacă îți poi alina durerea. George luă pușca și plecă. Dorothy se întoarse la calculator, ciulind urechile ca să audă împușcătura. De fapt, au fost două împușcături, la un interval de câteva secunde. Idiotul! mormăi ea. Nu e-n stare nici să nimerească un vițel de la un metru. N-a mai putut stabili niciodată cu certitudine care dintre lucrătorii de la fermă au transmis informația care a apărut într-un articol din News of the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
facem acum? M-au programat din nou săptămâna viitoare. Valuri de îndreptățită frustrare se ridicară în mine. — Fiona, nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem îngădui ca sănătatea ta să fie distrusă de niște idioți! Nu avem de gând să suportăm asta! Era doar bravură goală și știam amândoi. — Taci, Michael. Tuși furioasă timp de aproape treizeci de secunde, se îndoi de spate sprijinindu-se de peretele spitalului, apoi se îndreptă. Hai, mergem acasă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]