1,350 matches
-
adunări orășenești din New England și cantoane din Elveția). Cele mai puternice democrații de astăzi sunt democrațiile reprezentative. Conceptul de democrație reprezentativă provine nu atât din practica Greciei antice, cât din ideile și instituțiile din Europa medievală, apoi din timpul Iluminismului și al Revoluției Americane și a celei franceze. Astăzi, democrația presupune vot universal, învestirea în funcții pe bază de competiție, libertatea cuvântului și a presei și domnia legii . Republica este o formă de guvernare în care un stat este condus
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
1740 - 9 august 1817), cunoscut drept "Prințul Franz", a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1751 până în 1807 a fost prinț suveran al principatului de Anhalt-Dessau și din 1807 primul Duce al ducatului de Anhalt-Dessau. Susținător puternic al Iluminismului, Leopold a inițiat numeroase reforme în principatul său și a făcut din Anhalt-Dessau unul dintre cele mai moderne și prospere mici state germane. Un anglofil, Leopold a extins și modificat grădinile vechi ale Oranienbaum care au fost stabilite în stil
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată și a declarat neutralitatea principatului Anhalt-Dessau. În 1758 a devenit major și și-a asumat guvernarea. Anglofil și susținător puternic al Iluminismului, Leopold a acordat o atenție deosebită în educarea populației din principat în știință și natură. Numeroasele reforme în domeniul educației, asistență medicală, servicii sociale, drumuri, agricultură, silvicultură și industrie au făcut din Anhalt-Dessau unul dintre cele mai moderne și prospere
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
le prezintă dintr-o perspectivă istorică: mării părinți ai bisericii și scolastica (reprezentanți Augustin și Toma d’Aquino, din secolul I până în secolul al XIV-lea), reforma religioasă și Renașterea (secolele al XV-lea și al XVI-lea), raționalismul și iluminismul (secolele al XVII-lea și al XVIII-lea), pozitivismul și știința (secolul al XIX-lea), iar ultima fază este reprezentată de existențialismul secolului XX. Marile curente de gandire din Europa sunt prezentate pe larg, astfel: iluminismul german, italian, englez, american
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
XVI-lea), raționalismul și iluminismul (secolele al XVII-lea și al XVIII-lea), pozitivismul și știința (secolul al XIX-lea), iar ultima fază este reprezentată de existențialismul secolului XX. Marile curente de gandire din Europa sunt prezentate pe larg, astfel: iluminismul german, italian, englez, american, francez și rus și contribuția filozofilor europeni la realizarea revoluției și trecerii de la monarhie absolută la monarhie de tip iluminist care promovează valori sociale precum: libertatea, egalitatea, dreptatea și unitatea omenirii. Ultima parte a lucrării urmează
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe istoria literaturii germane (iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în Europa Centrală și de Sud-est, îndeosebi în Bucovina, poetică, teoria literaturii,traductologie, istoria germanisticii și conducere de doctorate. Domeniile de cercetare
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
(n. 12 ianuarie 1746 - d. 17 februarie 1827) a fost un pedagog elvețian și reformator al educației. A îmbogățit și reînnoit conținutul și metodele învățământului primar, fiind considerat întemeietorul școlii populare. Pestalozzi fost influențat atât de iluminism, cât și de romantism. Astfel, a considerat că îmbunătățirea situației maselor populare se poate realiza în primul rând prin educație și instrucție, care ar trebui să se desfășoare, atât în școală cât și în mediul familial, conform naturii, adică să
Johann Heinrich Pestalozzi () [Corola-website/Science/332818_a_334147]
-
Wollstonecraft, Harriet Taylor și John Stuart Mill. Mary Wollstonecraft (1759-1797), considerată și fondatoarea curentului feminist liberal, publică în 1792 lucrarea „O revendicare a drepturilor femeii”, ce reprezintă unul dintre principalele manifeste ale feminismului. Opera sa reprezintă o critică la adresa teoreticienilor iluminismului care, în opinia sa, contribuiau la negarea statutului de subiecți politici ai femeilor. John Stuart Mill (1806-1873), unul dintre principalii exponenți ai utilitarismului, a fost, de asemenea, și un important teoretician al feminismului. Împreună cu soția sa, Harriet Taylor, acesta a
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
în timpul războiului, sub titlul "Mitologie și realism", în 1948 studiul " Despre Păpușa lui Bolesław Prus", iar în 1949 volumul de eseuri "Școala clasicilor" consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: "O nouă sinteză a iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui F.Bohomolec (1960). Publicistica sa, editată sub titlul "Progres și prostie" (vol
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
și realism", în 1948 studiul " Despre Păpușa lui Bolesław Prus", iar în 1949 volumul de eseuri "Școala clasicilor" consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: "O nouă sinteză a iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui F.Bohomolec (1960). Publicistica sa, editată sub titlul "Progres și prostie" (vol.1-2, 1956) precum și cronicile teatrale
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
Despre Păpușa lui Bolesław Prus", iar în 1949 volumul de eseuri "Școala clasicilor" consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: "O nouă sinteză a iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui F.Bohomolec (1960). Publicistica sa, editată sub titlul "Progres și prostie" (vol.1-2, 1956) precum și cronicile teatrale strînse în volumele "Cum vă
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
iar în 1949 volumul de eseuri "Școala clasicilor" consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: "O nouă sinteză a iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui F.Bohomolec (1960). Publicistica sa, editată sub titlul "Progres și prostie" (vol.1-2, 1956) precum și cronicile teatrale strînse în volumele "Cum vă place" (1955), "Îmblînzirea scorpiilor" (1957
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
membru în conducerea Secției de traduceri: 2009-2013. Urmează Universitatea din București, Facultatea de Filosofie, 1959-60; Universitatea din Varșovia: 1960-1966. Deține un Masterat în filologie polona, din aprilie 1966; Teza de masterat: “Tadeusz Hyzdeu, przedstawiciel polskiego Oswiecenia (Tadeu Hașdeu, reprezentant al Iluminismului polonez). Lucrarea a fost publicată în Przeglad Humanistyczny (nr. 6/1971), revista editata de Academia Poloneză de Stiinte, cu titlul: Nieznany polski poeta Tadeusz Hyżdeu (1769-1835) - Necunoscutul poet polonez, Tadeu Hașdeu 1769-1835. Din relațiile româno-polone din secolul al XVIII-lea
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
dominante în mediul de afaceri internațional și în zona imobiliară din Paris. Richard Taittinger este căsătorit cu Elodie Montesquiou de Fezensac, aceasta provenind din vechea artistocrație franceză, care a dat Franței mai multe figuri de stat, mareșali, miniștri, promotori ai iluminismului. Aurelian Piroșca, Right You Are( if you think șo), 2016 Ceea ce au în comun artiștii prezenți în expoziție nu este doar identitatea locală sau națională, ci un sentiment de apartenență, de nostalgie pentru trecut și de anxietate față de prezentul precar
Maeștri și discipoli: Expoziție cu nouă artiști clujeni, la New York by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105860_a_107152]
-
ocupat." În 1656, Ludovic al XIV-lea al Franței crează un sistem public de spitale pentru cei care suferă de tulburări psihice, dar, ca și în Anglia, aceste instituții nu oferă tratamente și nu sunt sub supraveghere medicală. În perioada Iluminismului atitudinea față de bolnavii cu tulburări mintale a început să se schimbe. Compasiunea este văzută ca o componentă importantă în procesul de reabilitare a bolnavilor cu tulburări mintale. În 1758 medicul englez William Battie scrie "Tratatul despre Nebunie". Pe langă prezentarea
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
pulmonare. Yoffe a fost apropiat de generația de scriitori din vremea Războiului de Independență. Critica sa a însoțit literatura ebraică de-a lungul secolelor, de la scriitori mișcării culturale Haskalah ca Abraham Uri Kovner și Abraham Papirna, la scriitorii din epoca iluminismului și a Renașterii ca David Frishman, Micha Yosef Berdichevsky și Yosef Haim Brenner, și până la scriitorii generației sale ca Avraham Shlonsky, Lea Goldberg, Nathan Alterman, Jakob Horowitz și Rafael Elias. În centrul cărților sale se află conflictul între nou și
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
de conducere religioasă, până la accepția modernă de istorie activă și filozofie politică participativă. Dacă în Antichitate nu exista o delimitare clară a științelor care studiau societatea, în Evul Mediu asistăm la dezvoltarea influenței Bisericii asupra societății. Mai târziu, Renașterea și Iluminismul vor aduce eliberarea de sub tutela dogmatico-religioasă. În epoca modernă asistăm la o delimitare clară a noțiunilor. Astfel, în 1948, la "Colocviumul internațional" care a avut loc la Paris, s-a stabilit semnificația termenului de "știință politică" și obiectul acesteia de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
preconizat este asemănător comunismului: totul este în proprietatea statului, iar cetățenii ar trebui să lucreze în acele direcții care corespund aptitudinilor lor. Prin faptul că susținea încrederea în puterea rațiunii, situarea omului în centrul existenței sociale, disocierea statului de biserică, iluminismul reprezintă în primul rând o continuare a umanismului. Deosebirea dintre cele două curente constă în faptul că umanismul s-a dezvoltat doar în rândul cercurilor aristocratice, pe când iluminismul se adresează tuturor oamenilor. Omul, aflat în centrul atenției, își putea dobândi
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
puterea rațiunii, situarea omului în centrul existenței sociale, disocierea statului de biserică, iluminismul reprezintă în primul rând o continuare a umanismului. Deosebirea dintre cele două curente constă în faptul că umanismul s-a dezvoltat doar în rândul cercurilor aristocratice, pe când iluminismul se adresează tuturor oamenilor. Omul, aflat în centrul atenției, își putea dobândi adevărata libertate apelând la educație și cultură. Începând cu critica vechiului regim și a Bisericii, iluminismul clasic s-a dezvoltat în Franța. Voltaire a propus un "despotism luminat
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
faptul că umanismul s-a dezvoltat doar în rândul cercurilor aristocratice, pe când iluminismul se adresează tuturor oamenilor. Omul, aflat în centrul atenției, își putea dobândi adevărata libertate apelând la educație și cultură. Începând cu critica vechiului regim și a Bisericii, iluminismul clasic s-a dezvoltat în Franța. Voltaire a propus un "despotism luminat", Montesquieu a realizat necesitatea sepărării puterilor în stat, iar J.J. Rousseau a exprimat aspirațiile micii burghezii. La scurt timp, iluminismul devine un fenomen paneuropean, răspîndindu-se în Italia, Germania
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Începând cu critica vechiului regim și a Bisericii, iluminismul clasic s-a dezvoltat în Franța. Voltaire a propus un "despotism luminat", Montesquieu a realizat necesitatea sepărării puterilor în stat, iar J.J. Rousseau a exprimat aspirațiile micii burghezii. La scurt timp, iluminismul devine un fenomen paneuropean, răspîndindu-se în Italia, Germania, SUA, ulterior în Țările Române și în Rusia. În Italia, "Epoca luminilor" nu a mai avut aceeași putere de iradiere și strălucire ca Renașterea și Umanismul, dar s-a afirmat totuși prin
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
în Țările Române și în Rusia. În Italia, "Epoca luminilor" nu a mai avut aceeași putere de iradiere și strălucire ca Renașterea și Umanismul, dar s-a afirmat totuși prin cîteva figuri și opere importante. Din punct de vedere politico-social, iluminismul avea un caracter antifeudal, rațional și antiabsolutist. Critica sistematică a societății se baza pe concepții ca: În "Scrisorile persane", Charles Montesquieu, unul dintre primi mari iluminiști francezi, se situează clar pe poziții antiabsolutiste, iar prin lucrarea "Meditații asupra cauzei măreției
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de un monarh luminat. Dacă în Franța, sub influența lui Locke, Hume, Newton, filozofia luminilor a dobândit un caracter empirist, naturalist și social, în Germania, sub influența lui Leibniz, aceasta va avea un caracter raționalist, dar marcat de evaziuni mistico-religioase. Iluminismul german va genera ulterior mișcarea literară antifeudală "Furtună și avânt", condusă de Herder. Și contextul social-istoric era diferit în Germania: puternica fărâmițare teritorială a frânat trecerea de la feudalism la capitalism, iar la sfârșitul secolului al XVII-lea burghezia era eterogenă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
condusă de Herder. Și contextul social-istoric era diferit în Germania: puternica fărâmițare teritorială a frânat trecerea de la feudalism la capitalism, iar la sfârșitul secolului al XVII-lea burghezia era eterogenă și incapabilă să se impună în viața socială. De aceea iluminismul german a avut ca aderenți puțini intelectuali și care vizau refeorme limitate ale unor aspecte minore ale vieții sociale. Întemeietorul iluminismului german, Leibniz, în concepțiile sale politice a exprimat și promovat interesele burgheziei germane din perioada acumulării primitive a capitalului
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
la sfârșitul secolului al XVII-lea burghezia era eterogenă și incapabilă să se impună în viața socială. De aceea iluminismul german a avut ca aderenți puțini intelectuali și care vizau refeorme limitate ale unor aspecte minore ale vieții sociale. Întemeietorul iluminismului german, Leibniz, în concepțiile sale politice a exprimat și promovat interesele burgheziei germane din perioada acumulării primitive a capitalului. A fost cel care a deschis drumul compromisului dintre burghezia germană și feudalitate, încercînd să obțină drepturi economice și politice pentru
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]