1,464 matches
-
în investigația noastră e că scena asasinatelor - în pofida planificării formidabile la care s-a dedat asasinul în fiecare dintre cazuri - este, cum să spun - și de data asta dădu din umeri a neputință - imaculată. - Cum adică? Ce vreți să spuneți, imaculată? - Păi legiștii sunt blocați. Kimball își verifică notele, deși eram convins că n-avea de ce s-o facă. Nici o amprentă, nici un fir de păr, nici o fibră, nimic. Ca o stafie. A fost primul lucru la care m-am gândit. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tresări aprinsă de îngrijorare - însă numai o secundă - după care redeveni masca zâmbitoare a gazdei. Era un moment semnificativ. Eram deja îngrozit și epuizat. Casa celor doi Alleni era o copie aproape identică a casei noastre - un palat minimalist și imaculat. Exista chiar și același candelabru în holul cu tavan înalt și aceeași scară curbată conectând cele două niveluri, iar Mitchell începu să ia comenzi pentru băutura preferată a fiecăruia după ce copiii dispăruseră în camerele lor, iar Jayne mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în prostituată. Am fost mai mult decât răsplătit pentru contribuția mea la acest proces, iar minciuna deseori se insinua din viața de scriitor - o sferă circumscrisă a conștiinței, un loc suspendat în afara timpului, unde neadevărurile supurau pe albul unui ecran imaculat - în acel loc din mine care era viu și tactil. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că în acea a treia zi din noiembrie ajunsesem în situația în care credeam că cele două tărâmuri se contopeau și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
viu și pisica mutilată. Scriitorul a propus să mergem în camera lui Robby. Am ezitat pe coridorul din afara camerei lui Robby și m-am uitat la zgârieturile de la baza ușii, apoi am apăsat pe clanță și am intrat. Camera era imaculată. Era în cea mai impecabilă stare în care o văzusem vreodată. Nimic nu se găsea unde nu trebuia. Patul era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe jos. Carcasele jocurilor video și DVD-urile și revistele erau așezate în teancuri uniforme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unei asceze morale și lingvistice ușor neliniștitoare, "onusienii" reușesc să ocolească până și în conversațiile lor private calificativele, chiar și calificările, în beneficiul procentajului, al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice și arogante purtând fanionul albastru și sigla UN pe portiere, fie ele pick-upuri Toyota sau Humwess. Distanți dar atenți, ei nu ridică niciodată vocea și asociază
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cea mai mare parte). Alții au fost condamnați pentru acte de colaboraționsim, și acest lucru a făcut să crească șomajul, pentru că nu te poți angaja în armată, de exemplu, dacă ai vreo consemnare în cazierul judiciar (acesta nu mai e imaculat dacă ai suferit vreo condamnare mai mare de trei luni). Asta nu prea aranjează lucrurile, dar au fost colaboratori și printre șiiți, era fatal. Am cerut o amnistie generală, dar Beirutul nu vrea. În cazul acesta, mi s-a spus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poate să provoace, dar și să grăbească evoluția naturii: „Cal bun sare în crâng înverzit,/ Crâng înverzit și odrăslit,/ Mari boieri caii-și pășteau,/ Tot lui... (cutare) îi mulțumea” sau să revigoreze doar prin privire, care amintește de motivul concepției imaculate din basme: „Câmp pârlit, când l-au văzut,/ Mai frumos că mi-anverzit”. Sintaxa versurilor valorifică dinamismul construcțiilor eliptice. „Crângul era înmugurit, dar nici bine nu a sărit calul în el, că a și dat crengi noi” ar fi enunțul care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primit chiar de la Cristos (!) și Sfântul Petru. Pruncul născut fără tată este dedicat entității silvestre (spațiul adânc venerat în mentalul arhaic românesc) fiind locul genezei și sursa puterilor întemeietoare ale protagonistului. Basmul FrunzăVerde, cules în Pătuleni, Dâmbovița, valorifică motivul concepției imaculate: fata împăratului înghite o frunză din codrul cu puteri fertilizatoare și este alungată, deci supusă recluziunii inițiatice. Pruncul îl are naș pe Sfântul Petru, care răspunde imboldurilor venite de la Dumnezeu însuși: „- Cum îi pui numele Petre? - Poi cum să-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ființei care stăpânește energiile generatoare de viață și cu această putere înfrânge haosul de la marginea lumii. Tot o valorificare extremă a fecundității lumii o reprezintă geneza dintr-un animal năzdrăvan, motiv care cumulează ajutoarele măiestre cu încărcătura magică a concepției imaculate. Eroul „poate avea origine animală, detaliu adăugat numelui generic: Făt-Frumos fiul oii, FătFrumos fiul iepei, Făt-Frumos fiul vacii, în aceste cazuri el fiind protagonistul basmului ATB, cunoscut și sub alte nume (Tei Legănat, Ion năzdrăvanul de lut, Craiovisin, Petre fiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este semnul pătrunderii prin moarte a tainei de pe tărâmul de dincolo , în timp ce sufletul bate ritmul spiritului hrănit de parcursul mitic. Unghiul relatării este perfect acordat perspectivei sociale, care acceptă acum eroina. Povestitorul mimează surprinde¬rea inocentă, dar accentuează demonstrativ calitatea imaculată a tinerei, ca semn al convingerii definitive asupra harului suprauman. Retragerea din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului pasiv la timpul mitic deschis de propria spunere, pregătind retragerea totală din el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din implicarea directă („treaba lor”) conferă instanței narative superioritatea observatorului pasiv la timpul mitic deschis de propria spunere, pregătind retragerea totală din el, cerută de închiderea faliei lingvistice spre sacru. Repudierea inițiatică survine alteori dintr-o concepție la fel de fabuloasă, fiind imaculată: doar privind un flăcău în timp ce era izolată, fecioara dă naștere lui Busuioc și Musuioc , alteori feciorul de împărat o privește cu drag , rămâne grea după ce e atinsă de finul lui Dumnezeu cu o așchie sau miroase o floare minunată. Fecundarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tine, sări-oiu,/ Cosița tăia-ți-oiu,/ Sus în turnuri pune-oiu,/ Să ți-o bată vânturile,/ Ca pe mirel gândurile”. Așezarea fetei în planul înalt și menționarea turnului furnizează date despre etapa recluziunii fecioarei, perspectiva ei modificată ducând în basme la o concepție imaculată. Viitorul popular al verbelor predicative are o valoare optativă, ca efect al intenției rituale a pretendentului. Prin tăierea cosiței în urma provocării, tânărul declară inițierea încheiată. Ciuta constituie un intermediar între ipostaza inițiatică a feciorului pornit prin pădurea misterelor și fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că de ce-ți ții turma pe-acolo, numai să fii cu minte!”. Natura specială a turmei mijlocite de creatorul însuși și spațiul ascensional care îi este desemnat feciorului reprezintă o consacrare, nuanțată aici de ocupația istorică a păstoritului. „Concepția imaculată” primește frecvent ajutorul și legitimarea divină; cele două zeități se întrupează în apropierea momentului nașterii și botează pruncul. Natura specială a zămislirii lui și nașterea în spațiul inițiatic dau un statut superior copilului, ce-l face demn de nași uranieni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am spus că orașul vechi era supranumit "Ciudad de los Reyes" și, cu o hartă în mâini, am reușit să vedem împreună o mare parte din monumentele părții vechi a capitalei peruane, din care n-au lipsit: Catedrala, cu altarul Imaculatei și șirurile de strane, cu mormântul fondatorului orașului regilor și Piața Armelor, cu fântâna ce datează din 1650, cu armele regelui Spaniei și scutul orașului; Piața Bisericii San Francisco, cu catacombele, sacristia și mănăstirea de călugări, bărbați, la care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de cineva: „Scoală, și vino, Ioane, moare Vasile, tatăl tău !” „Ionică, eu mor ! Mor! M-au omorât ! Nu le dau nimic! Ai grijă că sunt mai perverși decât crezi tu !” Se referea la Securitate și perversitatea acesteia. S-a stins imaculat, ca o lacrimă ori ca un prunc, spune Florentin Popescu în „Viața lui V. Voiculescu”, Editura Vestala, București, 2008. Și a dat spiritul și sufletul în seama lui Dumnezeu, în care a crezut toată viața cu toată puterea inimii lui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
schimbă decorurile? Ce ar zice Jacques Balmat, cel întăi care acum 118 ani a pus piciorul, cu riscul vieței lui, pe alba frunte a muntelui Mont Blanc, când ar auzi că viitorul pregătește poate împaratului Alpilor aceeași rușine ca și imaculatei Iungfrau? Eu unul însă am avut parte să călătoresc și Șvițera acum 37 de ani în timpurile cele bune, adică pe când era Șvițera cea adevărată, cea neprofanată de spiritul de speculă a civilizației moderne. Așadar, a doua zi în zor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
roman din prima mea tinereță. Pentru prima oară am văzut pe Maria în vara anului 1854, la începutul lunei iulie, când venisem, acasă de vacanțe proaspăt, proaspăt, cu dor de petreceri, cu dor de nebunii. Chipul ei blond de virgină imaculată a atras imediat vederile mele și, în fiecare zi, la fiecare întrevedere în cursul celor două luni de vacanțe, tot mai adânc se întipărea în inima mea. Adunam zi cu zi în mine o comoară pe care n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stratificarea omătului. Ca inelele copacilor. Și nu numai atât, căci de stratificarea abia pomenită se leagă și Înțelegătoarea natură care ne acoperă lipsa educației, vreau să spun mizeria pe care o lăsăm În urmă, cu un nou strat de zăpadă imaculată. Asta În rezumat. Dar să detaliez. Într’adevăr, iarna asta mai e Încă una adevărată pentru țara noastră, chiar dacă o resimțim neplăcut pe propria piele. Pentru câmp ea a adus protecția prin stratul gros de omăt, dar și rezerva de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În copilărie, o zăpadă gălbuie datorată capriciilor vântului ce a adus pe aceste meleaguri nisip saharian. Sau, Încă, o câtime din cele 40 de mii de tone de praf cosmic ce ajung anual pe Pământ. Cu alte cuvinte, expresia “zăpadă imaculată” este, chiar numai din motive naturale, destul de relativă. Să ne mai amintim acum și de gunoaiele, ambalajele, mucurile de țigări, capacele de Coca Cola ori ce-ți mai fi vrând domniile voastre, chiar și cheile de care am amintit, ce se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe străzi, nu ne deranjează (la capitolul ăsta, mama a avut dreptate: adulții rămân în casă de Anul Nou), iar noi am devenit stăpânii absoluți ai orășelului, ai orășelului ce seamănă astăzi cu însuși paradisul, un paradis de un alb imaculat, plin de râsetele și de chiotele noastre fără griji. Observ că am prostul obicei să cam deviez de la subiect, să cam bat câmpii: e cazul să revin... Bun, prin urmare, ne dăm cu sania pornind dintr-un capăt și ajungând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că nu mai e nevoie să conduc până în capitala regiunii pe vremea asta păcătoasă, se consolează el în sinea lui. Mă înalț încet, încet și de sus zăresc totul ca-n palmă, zăresc câmpul alb, imaculat, și zăresc mașina salvării ca o pată de lapte căzută pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai asist la scena insuportabilă a propriului meu priveghi, trântesc ușa cu toată forța, dar iarăși nimeni nu observă asta, alerg pe străzi până la marginea orașului unde, cât vezi cu ochii, se întinde câmpul acoperit cu zăpadă de un alb imaculat. Alerg pe zăpadă și descopăr înfiorat că nu las nici o urmă. Oricât mă străduiesc să apăs tare, tare cu picioarele în neaua rece, ușoară, nu rămâne nici o urmă. De acum trebuie să mă obișnuiesc, acesta sunt eu: cineva care pășește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia să-i condamne pe lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda - ți-ai făcut numărul, treci de halește!“ Imaculatul însă ia invitația ca pe un afront. „Eu cu astfel de lucruri - face el încruntat și căutând în jur, să vadă cine se încumetă să-l ia peste picior - nu glumesc. Pentru mine, integritatea a fost o chestiune de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am simțit eu învingător când mă întorceam acasă cu brațele pline cu oase afumate și modul în care se simt justițiari și imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai trebuie să fii iertător, să nu tropăi cu bocancii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]