1,394 matches
-
un efect structural fiindcă adoptarea unei noi tehnologii sau controlul unei părți importante a pieței modifică pozițiile relative și importanța celorlalte tipuri de capital deținute de celelalte firme.” (2000:237 - 8). În acest context, tendința de reproducere a structurii este imanentă structurii Înseși a câmpului: o structură dată stabilește „regularități Înscrise În jocuri recurente” care fac câmpul predictibil și instituie strategii practice transmisibile („rutine”) fondate pe așteptări și obișnuințe. Aceste rutine constituie ceea ce vom numi o „logică” a câmpului. Rațiunea câmpului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice ce mi le-am trasat, cu acea sonoritate imanentă de care-ți vorbeam. Poezia pentru Ion Barbu rămîne o atitudine de vis și extaz firească la un fervent al infrarealității. Pe 15 octombrie 1927, tot în "Viața literară", într-un dialog cu F. Aderca, la periodizarea primilor săi zece
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vorba de sporirea și de specializarea muncii tale, ci, din contra, ea se simplifică din ce în ce mai mult, iar sporul ei e restrîns la un maxim oarecare, dictat de însăși natura producției. Dar - ni se va zice - toată teoria aceasta despre dualismul imanent al banului ca mijloc de schimb, atîrnător de chiar dualismul muncii omenești: producție brută și producție industrială, nu are a face cu banca noastră, pentru că nu emitem bani de hîrtie în propriul înțeles al cuvîntului, ci bilete de bancă bazate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în numele viitorului" (fraze din Jurnalul lui Tolstoi - noiembrie, 1908). Sociologul argumentează în favoarea viziunii tolstoiene privind lipsa de sens a morții: "Nu, deoarece viața individuală a omului civilizat este integrată în "progres". În infinit, iar o asemenea viață, potrivit sensului ei imanent, n-ar trebui să aibă sfîrșit. Căci, pentru cine trăiește în cadrul progresului, există întotdeauna un alt progres la orizont; nici un om care moare nu ajunge pe culmea situată în infinit. Avraam sau țăranii din vechime mureau "bătrîni și sătui de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în care excepția (Ordonanța de Urgență a Guvernului) a devenit aproape regulă, ceea ce face ca executivul să încalce prea des separația puterilor în stat, legiferând în exces. E bine de reamintit, de asemenea, că nu există o justiție per se, imanentă, și, pe cale de consecință, de nediscutat jurnalistic, în absența efectelor naturale ale justiției divine. Judecătorii, ni se reamintește mereu, sunt și ei oameni și, evident, pot greși. Cu bună sau cu rea-credință. Judecătorii au și ei interese, lipsuri sau scăpări
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la gestul fatal? Spațiul ispitei suicidare Prea puțini dintre scriitorii autori de jurnale sunt și teoreticieni ai sinuciderii. Chiar dacă moartea ocupă un loc important În dezbaterile lor intime, aceasta e percepută drept un fapt metafizic. Nimic concret, nimic legat de imanentul vieții de fiecare zi. Oroarea de sinucidere a fost statuată de către primii filozofi europeni, În special de Platon și descendenții săi. Mai mult: Există și câteva categorii umane a căror etică presupune o anumită aversiune față de sinucidere, cum sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pot fi însoțite de modificări atât anatomice cât și funcționale ale țesuturilor și organelor. Aceste modificări organice pot fi observate în împrejurări variate printre care și starea de rugă, de elevare mistică, în care conștiința se absoarbe în contemplarea principiului imanent și transcendent al lumii. Această stare psihologică nu este intelectuală. Oameni simpli îl pot simți pe Dumnezeu la fel de ușor cum simt căldura soarelui sau bunătatea unui prieten. Nu există o concentrare pentru rugăciune, ci prin rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a purității, a "paradisului pierdut", a "unității primordiale" marchează și efortul presupus de construirea propriei noastre exegeze 20. Acest efort ne plaseză în fața unei întrebări al cărei răspuns nu se mai poate amîna: și totuși, este sau nu esența răului imanentă structurii intime a lumii umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a latențelor difuze", comprimată de Ilie Bădescu într-o esențială "ecuație noologică": y = a + ai.(-xi), unde a este binele generic, ai este proporționala sa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spune că prin modernizare, o structură socială cu funcții multiple este divizată în mai multe structuri specializate ce îndeplinesc, în mod mai eficient, doar o funcție; teoriile funcționaliste ce abordează modernizarea dintr-o triplă perspectivă, ca proces sistematic, transformator și imanent (o schimbare produsă într-un anumit domeniu produce schimbări similare și în alte domenii); teoria modernizării ca fenomen de criză multiplă pe planul identităților naționale, al legitimității politice, al participării, al integrării, al distribuirii); teorii culturaliste (McClelland) la baza modernizării
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și ideea de strategie și tactică. în orice caz, acțiunea politică, practica istorică, plurimilenară, pare a disocia de la sine planurile. Politica este, sau pare a fi, dincolo de bine și rău. De acord că scopul său imediat este puterea, iar cel imanent o serie de idealuri etice. Dar până la urmă tot Machiavelli pare să aibă dreptate: după săvârșirea unei acțiuni (în cazul nostru bine întemeiată etic și cine ar putea dovedi că răsturnarea lui Ceaușescu nu este motivată și etic?), este mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale mecanice, imanente. Și dacă în interior el se poate impune prin constrângere și poliție politică, în exterior aceste metode tipice se dovedesc total ineficiente. Cum să impui un... clasic al partidului, tradus în 30 de limbi (vezi, între altele, cazul lui Zaharia
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și Bigelow, un alt articol, semnat de Warren McCulloch (neurofiziolog) și de Walter Pitts (logician) a reprezentat punctul de plecare a numeroase discuții în cadrul conferințelor Macy: A logical calculus of ideas immanent in nervous activity (Un calcul logic al ideilor imanente în activitatea nervoasă)43. Chiar dacă nu a avut succes la apariție, în 1943, a trezit totuși entuziasmul ciberneticienilor. Autorii acestui articol considerau logica drept disciplina potrivită pentru înțelegerea creierului și a activității mentale. Caracteristicile fiziologice și chimice ale neuronilor erau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
distanțe aparent despărțitoare, e nevoie de o nouă gramatică, hrănită de metodologia transdisciplinară și de o pluralitate de discipline ce merg de la studiul Torei la literatura rusă și fizica cuantică. Trupul, ca și limbajul, devin un spațiu de frontieră între imanent și transcendent, un ne-loc în care se inserează discursul celuilalt. De fapt, cu ajutorul conceptelor și metodologiei transdisci plinare, Raluca Bădoi ne dezvăluie, în toată splendoarea ei complicată, țesătura integratoare a aspirației către totalitate. Pășind mai întîi pe urmele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în Convorbiri cu Cioran), el operează o distincție între un "conținut interior", perfect separat și chiar ostil inteligenței, care definește omul, și "marele conținut". Primul pare să fie un ecou al "scînteii" eckhartiene, în care Dumnezeu este în același timp imanent și transcendent, dar și al vidului plin oriental, ca stare a conștiinței unificate. Ar urma un salt către "marele conținut", în care Cioran acceptă să-l vadă pe Dumnezeu ca pe ultima limită a singurătății sale și prag al dialogului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ieri, este caracterizată de tendința sa constitutivă spre a deveni sistem. Corupția se declanșează, e adevărat, dintr-o acțiune circumscrisă, dar care este destinată să provoace descompunere, pentru faptul că o astfel de acțiune sau comportament tinde mereu să devină imanentă într-un sistem sau mai bine într-un antisistem autosuficient. Este un sistem mereu augmentativ, care tinde să se lărgească, presant, insațiabil, orientat în mod compulsiv să implice pe cât posibil și alți actori ai corpului civil. În acest sens nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupție religioasă implică anestezierea acestei tensiuni: nu se reușește să se mai suporte, se complace de ceea ce există, se cade în mediocritate și în lâncezeală, nu se mai investește în ceea ce ne este promis dar se sclerozează pe o realizare imanentă, precum satisfacția profesională, rezultatul operelor, „se complace în stima de sine”, căreia i se supune ca obiect. Se fixează pe „perfecțiunea instrumentelor moderne”, pe „umplerea golului simțit în suflet, în comparație cu scopul căutat cândva și acum abandonat”. Aceștia se vor dedica
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și cetățeni. Să vedem unele articulații ale acestei distincții între păcat și corupție. Dacă păcatele sunt acte concrete, chiar repetate, totuși încă nu sunt legate între ele în mod stabil; în timp ce corupția este deja o stare obișnuită și de autosuficiență imanentă. Păcatul ca și ispita sunt contagioase, în timp ce corupția este „prozelită”, caută „complicitate” și vrea „să recruteze” activ în starea de păcat. Este necesară și o diferențiere între corupție și viciu, deoarece, într-un oarecare sens, este în natura viciului să
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
derivă din caracterul de stabilitate, sistematic, de imanență, de autosuficiența inimii corupte, de traducerea corupției în formă de viață obișnuită. Este prima manifestare a „înlocuirii lui Dumnezeu cu propriile forțe”, un fel de a-și pune toată încrederea în tezaurul imanent (al banului, al bogățiilor, al bunurilor materiale), în locul tezaurului transcendent al iubirii lui Dumnezeu. Se poate spune că aici, pentru Bergoglio, „transcendență” înseamnă să se facă referință la o realitate de care omul nu poate dispune, ci doar o poate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
activității politice, în măsura în care toate comportamentele din sfera politică implică recursul la actele de limbaj. În acest context interpretativ, "comunicarea poate fi analizată mai eficient în relațiile cu politicul prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice"7. Imanentă acțiunii politice, comunicarea se caracterizează printr-o permanentă reconfigurare la nivelul conținuturilor, strategiilor, efectelor, din perspectiva mutațiilor pe care le înregistrează contextele generatoare și mizele semiotice în plan social. 1.2. Cadrul conceptual al analizei Accepțiuni ale limbajului Într-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
excludere a locutorului. "Fiecare ideologie se transpune în exterior prin crearea unei identități narative și simbolice care va interacționa cu alte identități realizate"63, acest fenomen imprimând limbajului ideologic un puternic caracter polemic. Pornind de la postulatul că dimensiunea ideologică este imanentă manifestării discursive, considerăm că orice limbaj poartă amprenta viziunii locutorului asupra realității, fiind vehiculul unui ansamblu de credințe, valori, atitudini și opinii. În accepțiune neutră, ideologia desemnează de altfel ansamblul valorilor și credințelor împărtășite de un individ sau de o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ceea ce lasă să se înțeleagă, a mijloacelor de manipulare puse în joc de manifestările discursive și a efectelor pe care le generează. În condițiile în care limbajul politic mediază concepția despre lume a locutorilor și stă sub semnul unei intenționalități imanente, abordarea pragmatică are în atenție modul în care emitentul politic utilizează limbajul, capacitatea acestuia de a semnifica mai mult decât ceea ce spune și de a influența atitudinea politică a receptorului. Demersul nostru pleacă de la postulatul că discursul politic nu reprezintă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pragmatică accentuată a acestuia. În funcție de nivelul la care se articulează, distingem între: strategii discursiv-argumentative globale (cum sunt explicația, descrierea sau narațiunea) și strategii discursiv-argumentative punctuale (cum sunt întrebarea retorică, negația și metafora cu rol argumentativ). a) Întrebarea retorică valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând în aceste situații că răspunsul este de la sine înțeles. b) Negația polemică reprezintă o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui alt enunț și are caracter dialogic, replicativ și polifonic. c) Metafora
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și modele consumabile, transparente, care fac să dispară distincția dintre public și privat. Vinderea transcendenței în profitul creșterii abundenței a dus la imaginea unei societăți cufundate în imanență și în pierderea definitivă a diversității scopurilor. În acest context, consumatorul "este imanent semnelor care îl structurează. Nu mai există transcendență, nu mai există finalitate, nu mai există scop: ceea ce caracterizează această societate este absența de "reflectare", de perspectivă asupra ei înseși. [...] În modul specific al consumului nu mai există transcendență, nici măcar cea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
problema prin absorbția aparențelor sau prin lichidarea realului el construiește, în orice caz, o realitate fără imagine, fără ecou, fără oglindă, fără aparență. Nu mai este vorba de asamblare sau dezasamblare, de Dumnezeu sau de om, ci de o logică imanentă a principiului operațional"458. Simulacrul industrial (de ordinul al doilea) pierde astfel relaționarea cu originalul, el nu mai este nici analogul acestuia și nici reflectarea sa, ci un echivalent care introduce legea comercială ca posibilitate a producției. Realitatea, care în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subliniază filosoful francez, ea "nu a apărut nici dintr-o îndoială filosofică, nici dintr-un transfer utopic (care presupune întotdeauna o transformare ideală a realului), nici dintr-o transcendență ideală. Ea reprezintă punerea în joc a acestei lumi, iluzia materială, imanentă acestei lumi numite "reale" este o gândire noncritică, nondialectică"509. Pliindu-se gândirii radicale, discursul baudrillardian, la fel ca și tipul de teorie pe care o propune, trebuie imaginat ca deținând o forță autodistructivă (a se vedea aici aplicarea teoriei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]