2,838 matches
-
atât mai puțin, a unui șir aflat într-un necontenit proces de dezvoltare, de infinite Matrioști. Numerele întregi reprezentau puritatea lui Dumnezeu, în timp ce iraționalele și alte mulțimi bizare de numere nu erau decât niște monstruozități - închipuiri ale unor minți omenești imperfecte. Iar numerele transfinite ale lui Cantor erau cele mai rele dintre toate. Dezgustat de Cantor, Kronecker a lansat atacuri caustice împotriva realizărilor acestuia și i-a îngreunat extrem de mult eforturile de publicare a lucrărilor. În anul 1883, când Cantor s-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare. Evaziunea fiscala este rezultanta defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și legiuitorului care prevede o fiscalitate excesiva. Un premier român a cerut combaterea evaziunii fiscale printr-un pachet legislativ: "Cine nu aplică măsurile guvernului pleacă... De ce avem o urgență în raport cu situația anterioară? Pentru că nu poți
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a unui viitor mai bun. Pentru a schimba prezentul, pe care-l denunță critic-negativ, utopia legitimează viitorul. În sensul de critică a ideologiei, utopia exhibă propensiunea spre predicții asupra consecințelor cărora dacă e să le raportăm chiar și la prezentul imperfect nu avem control, în sensul controlului pe care omul de știință, spre exemplu, îl are asupra unui experiment desfășurat în laborator. Fie și asumând diferența dintre "gândirea utopică" și "practica utopică", e de observat că multe dintre "experimentele utopice" nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
esență o reprezintă sufletul și care permite astfel participarea la Forme sau Idei, dictează omului necesitatea revenirii la societatea tribală. Natura umană trebuie să trezească așadar conștiințele, dar tot ea a dus, în trecut, la dizolvarea statului ideal, pentru că este imperfectă. Deși Platon nu a putut accepta unicitatea procesului evoluției istorice, Marx tocmai pe aceasta s-a bazat; de aceea, marxismul este un istoricism teleologic, în sensul în care consideră că procesul istoric are o unică evoluție, iar scopul acestei evoluții
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
diferitelor grupuri, sunt prezente. Dar ideologia nu se manifestă, primordial, ca impunere a unor interese în defavoarea altora și ca instaurare a dominației de clasă. Mecanismele societății democratice contemporane chiar admițând segmentarea acesteia în acord cu logica marxistă a "claselor" deși imperfecte, oferă, cum ar spune Rorty, posibilitatea "acordului neforțat", ceea ce înseamnă că ideologia găsește resurse de legitimare a anumitor valori, atitudini sau practici sociale prin apel la funcția sa integrativă, și nu în mod necesar prin apel la impunerea consensului. Consideră
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a unor influențe sociale sau de mediu nefavorabile. Dificultățile de învățare specifice reprezintă o tulburare a unuia sau a mai multor procese psihice de bază implicate în înțelegerea sau folosirea limbii vorbite sau scrise care se manifestă într-o abilitate imperfectă de a asculta, gândi, vorbi, citi, scrie, pronunța sau de a face calcule matematice. Copiii cu dificultăți de învățare sunt acceptați de colegii de școală, având potențialul intelectual necesar pentru achiziții școlare proiectate în raport cu nivelul de dezvoltare biopsihic. În pofida acestui
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici finitul deficitar și plictisit de sine, visând steril, în febra unei exaltări pasive a sufletului, mereu alte finituri, ci universalul concret, o formă a universalului istoric-determinată, o structură completă, dar deschisă, imperfectă, dar atotperfectibilă, contingent specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre sine, ci confluente în libera ordine universală a unui singur viitor omenesc, mai cuprinzător și mai înalt.“ Voiam să spun
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cruda și oarba lui particularitate, oricărui alt finit; nici finitul deficitar și plictisit de sine, visând steril, în febra unei exaltări pasive a sufletului, mereu alte finituri, ci universalul concret, o formă a universalului istoric-determinată, o structură completă, dar deschisă, imperfectă, dar atotperfectibilă, contingent specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre sine, ci confluente în libera ordine universală a unui singur viitor omenesc, mai cuprinzător și mai înalt.“ Voiam să spun
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunt enim simpliciores et ad plura se extendentes; per unam enim formăm hominis intelligibilem, omnes homines intellectus cognoscit. Formă autem perfecte în materia existens facit esse actuale, scilicet vel ignem, vel coloratum: și autem non faciat aliquid esse tale, est imperfecte în illo, sicut formă coloris în aere ut în deferente, et sicut virtus primi agentis în instrumento (S. c. G., ÎI, 50, n. 5). Formele obiectelor sensibile au în intelect un mod de a fi mai desăvârșit decât [modul lor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
perfect în materie face că [lucrul] care există să fie în mod actual, adică [face focul să fie] foc sau [culoarea să fie] culoare. Dar dacă nu face ca un lucru să fie în acest fel, [formă] este în chip imperfect în acel [lucru], precum este forma culorii în aerul care o transmite și puterea agentului prim în instrument. Toma introduce aici alte moduri de a fi ale formelor decât cele menționate până acum, rafinând tabloul cunoașterii. Formele au un mod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cea care viza deținerea identică a unei forme, dar doar în privința mediului și a intelectului, pentru organul de simt fiind necesare date suplimentare. Din cele spuse mai sus deduc că formele au un mod de a fi complet în natură, imperfect și incomplet în mediu, perfect în intelect. Această ierarhizare se petrece deoarece în natură for mele sunt individuate și inteligibile doar în potenta, pentru că inteligibilitatea ține de forma unui lucru, nu și de materia să; or în natură lucrurile au
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
similia în albedine. Et haec est perfectissima similitudo. Alio modo dicuntur similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus album dicitur simile magis albo. Et haec est similitudo imperfecta. Terțio modo dicuntur aliqua similia, quae communicant în eadem formă, șed non secundum eandem rationem; ut patet în agentibus non univocis. Cum agit autem unumquodque secundum suam formăm, necesse est quod în effectu sit similitudo formae agentis. Și ergo agens
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care împărtășesc formă potrivit aceleiași rațiuni, dar nu și potrivit aceluiași mod, ci potrivit unui mai mult sau mai putin, așa cum despre un [obiect] mai puțin alb se spune că este asemănător cu unul mai alb. Aceasta este o asemănare imperfecta. În al treilea fel se spune că sunt asemănătoare cele care împărtășesc aceeași formă, dar nu potrivit aceleiași rațiuni, cum se observă în cazul agenților non-univoci. Deoarece fiecare [agent] acționează asemenea formei sale, este necesar ca in efect să fie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prin „împărtășită“ trebuie înțeles că forma este în două sau mai multe lucruri diferite, putem distinge între mai multe categorii ale asemănării: 1. asemănarea perfectă, cănd formă este împartă sita în aceeași proporție (rațio) și în același mod; 2. asemănarea imperfecta, cănd formă este împa rtasita în aceeași proporție, dar nu în același mod; 3. asemănarea agenților univoci, agenții care sunt de același fel după specie, gen sau analogie, care poate avea trei cazuri posibile: 3.1. cand agentul și efectul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Cele două cești vor fi asemănătoare în ceea ce privește aroma și tem peratura (1). Dacă însă într-una dintre cești vom pune un strop de lapte, nu vom mai putea spune că între cele două cești avem o asemănare perfectă, ci una imperfecta, pentru că aroma, culoarea și temperatura celor două cafele vor fi diferite (2). În cazul în care formă nu este împărtășită în funcție de aceeasi rațiune, ne aflăm în cea de a treia câte gorie a asemănării și vorbim despre obiecte diferite, cum
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
similia în albedine. Et haec est perfectissima similitudo. Alio modo dicuntur similia, quae communicant în formă secundum eandem rationem, et non secundum eundem modum, șed secundum magis et minus; ut minus album dicitur simile magis albo. Et haec est similitudo imperfecta. Terțio modo dicuntur aliqua similia, quae communicant în eadem formă, șed non secundum eandem rationem; ut patet în agentibus non univocis. Cum agit autem unumquodque secundum suam formăm, necesse est quod în effectu sit similitudo formae agentis. Și ergo agens
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care împărtășesc formă potrivit aceleiași rațiuni, dar nu și potrivit aceluiași mod, ci potrivit unui mai mult sau mai putin, așa cum despre un obiect mai puțin alb se spune că este asemănător cu unul mai alb. Aceasta este o asemănare imperfecta. În al treilea mod se spune că sunt asemănătoare cele care împărtășesc aceeași formă, dar nu potrivit aceleiași rațiuni, cum se observă în cazul agenților non-univoci. Deoarece fiecare [agent] acționează asemenea formei sale este necesar ca in efect să fie
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că nici un simbol verbal nu va putea vreodată să traducă ceea ce simte. Însă, pentru a putea fi posibilă mărturisirea celor simțite de ei, au fost siliți să aleagă din vastul câmp al metaforelor pe cele ce sunt cel mai puțin imperfecte<footnote J. Guitton, „Le sens spirituel du Cantique des cantiques”, VSAM, an 16 (1934), t. XLI, nr. 1, p. 28; cf. Chișcari Ilie, „Concepția despre epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa - o teologie a dorinței -”, în: Anuarul Facultății de Teologie
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
În interiorul ei, decât să fie realizate În formă de licențiere ori În alte forme. O astfel de situație determină firmele transnaționale să creeze o piață internă (În cadrul fiecărei firme) pentru produsele intermediare. Astfel, piețele interne ale firmelor transnaționale Înlocuiesc piețele imperfecte de produse intermediare. Aceasta, la rândul său, conduce la internalizarea producției În cadrul firmelor mari transnaționale, care reprezintă o alternativă de schimb al factorilor de producție pentru bunuri și servicii. Schimbul se internalizează În cadrul firmei transnaționale, atunci când costurile lor sunt mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
dobînzilor mai ridicat ; b) capitalul se mișcă dinspre țările cu un nivel mai scăzut al ratelor dobânzilor (pe termen lung) către țările cu nivelul dobînzilor mai ridicat ; c) existența condițiilor de funcționare perfectă a piețelor; d) existența condițiilor de funcționare imperfectă a piețelor. 2. Teoria avantajului de monopol presupune: a) existența condițiilor de funcționare perfectă a piețelor; b) existența condițiilor de funcționare imperfectă a piețelor. c) dispunerea de către CTN a unor avantaje suplimentare față de producătorii locali; d) Întărirea puterii de monopol
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
cu nivelul dobînzilor mai ridicat ; c) existența condițiilor de funcționare perfectă a piețelor; d) existența condițiilor de funcționare imperfectă a piețelor. 2. Teoria avantajului de monopol presupune: a) existența condițiilor de funcționare perfectă a piețelor; b) existența condițiilor de funcționare imperfectă a piețelor. c) dispunerea de către CTN a unor avantaje suplimentare față de producătorii locali; d) Întărirea puterii de monopol a firmelor locale. 3. Expansiunea geografică pe verticală a facilităților productive ale unei CTN constă În: a) producerea acelorași bunuri sau servicii
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
servi drept standard de evaluare a posibilităților și soluțiilor alternative. Este limpede că cerințele nu ar putea fi îndeplinite dacă cei mai importanți funcționari guvernamentali ar putea stabili agenda și adopta politicile independent de voința cetățenilor. Singura soluție posibilă, deși imperfectă, este ca cetățenii să-și aleagă conducătorii cei mai importanți și să-i facă mai mult sau mai puțin responsabili prin mecanismul alegerilor, înlăturîndu-i, ca să spunem așa, în alegerile ulterioare. Pentru noi această soluție pare evidentă. Dar ceea ce nouă ni
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
prezicerile dezastruoase, experiența a demonstrat că, odată ce instituțiile erau ferm consolidate în țară, se dovedeau a fi foarte rezistente și puternice. Democrațiile au descoperit o neașteptată capacitate de a rezolva problemele cu care se confruntau într-o manieră neelegantă și imperfectă, e adevărat, dar satisfăcătoare. Dacă democrațiile mai vechi înfruntă și depășesc provocările noului secol, s-ar putea să se transforme pînă la urmă în democrații cu adevărat avansate. Succesul democrațiilor avansate ar putea oferi, peste tot în lume, o rază
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a declama și a mima cum o face el ca în joacă."8 O astfel de reacție conține în stare latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și care ar intra în niște nepotriviri ciudate, dacă nu i-am ajuta cu aceste notări." Majoritatea teoreticienilor clasici, invers față de Corneille, consideră că dacă un text dramatic nu este în întregime inteligibil numai la lectura dialogului, înseamnă că este imperfect. Ei par să ignore faptul că citirea și reprezentarea nu pun în joc aceleași canale de receptare. Din grija sa de a face iluzie, d'Aubignac, dornic de a marca prezența autorului, se dovedește a fi de neabătut în refuzul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]