2,209 matches
-
real ignorat. În această poezie de serie mare se conturează clar și din nou eroul, eroul pe care îl crezusem pierdut, efasat, uitat sau bine dosit în poezia română, care a încercat, multă vreme, să devină, măcar în aparențele ei, impersonală, autarhică, princiară” (pp. 105 - 106). Trei fraze și nici un pas înainte. Până la capătul eseului mai sunt exact pe-atât. Trei fraze. Rotunde. A căror concluzie, ieșită de neunde, e că în poezie originalitatea e prima care devine stereotipă. Poate că
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală. Artistul, la rîndul său, resimte rațional și instinctiv acest lucru și este interesat direct, dar și constrîns de propria sa funcție de regulator simbolic, dacă această formulă nu sună cumva prea pretențios, să se implice profesional și moral. Iar dacă unul
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
pastelate, din Alecsandri, Coșbuc, Topârceanu, Crainic, cel de dinainte de Aiud, și pe-acelea sumbre, suferitoare, înecate de vină greu ispășită, din Voiculescu, de pildă. Între „râde atâta sărbătoare/ din chipul lor cel ars de soare", înfățișarea unui miracol naiv și impersonal, și „tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă", imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o reașezare a perspectivei. Paștelui oamenilor, duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
cine este Big Brother, ce chip are Dumnezeul acestui imperiu, divinitate care se ascunde în spatele regulamentului sau a unei măști hidoase de bebeluș surîzător? Ca și în romanele lui Kafka acest lucru rămîne un mister, puterea apare ca o forță impersonală, venită din afară și prin aceasta imuabilă, fiecare o exersează terorizat de a pierde controlul asupra ei, în baza unui benevol contract de fidelitate necondiționată. Lowry se distinge numaidecît de automatele din jur, prin faptul că nu vrea să avanseze
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
roman al pasiunilor fără limite, terifiant și seducător pe care, odată lectura începută, ți-e greu să-l mai lași din mână. Combinația de tragedie antică și modernitate, limpezimea exprimării, stilul perfect egal al narațiunii (Irina Egli"filmează" totul rece, impersonal, nu sugerează verdicte morale, nu se străduiește, ca atâția alții, să-și conducă cititorii spre o teză preconcepută), o anumită ingenuitate perversă în abordarea unor teme vechi de când lumea, dar mereu născătoare de scandal (descrierea cu multă seninătate a incestului
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
Raluca Relațiile și oamenii sunt o parte semnificativă a succesului unui bărbat, imaginea distorsionată pe care aceștia o au despre "succes" poate provoca o serie de probleme, scrie Autorul Mike Quarles spune că „majoritatea bărbaților privesc succesul ca pe ceva impersonal în loc să îl privească din perspectiva umană și a relațiilor inter umane. Dacă succesul te cosă familia și prietenii, acesta nu este succes.” Probabil că din aceeași cauză unii bărbați își lasă familiile sau nu se implică deloc în educarea copiilor
Cum sunt afectați bărbații de succes by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64570_a_65895]
-
se vădește mai curînd o înaltă școală, un academism decît o perspectivă aptă a dezvălui fondul sensibil particular al autorului, ce-l diferențiază într-o privilegiată familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
influență între Europa Centrală și Moscova", a declarat Kaplan, care a vizitat România la mijlocul lunii mai. Analistul crede că principala vulnerabilitate a României este reprezentată de instituțiile slabe. "Pe plan intern, este o problemă de construire a unor instituții puternice, impersonale, de construire a statului de drept. Rușilor nu le place statul de drept. Lor le plac chestiile tulburi, vagi, în care pot mitui politicieni", spune analistul Stratfor. În ceea ce privește punctul forțe al României, Kaplan a spus că țara noastră "nu este
"Rusia vrea să creeze dificultăți între România și Ungaria" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54133_a_55458]
-
rememora evenimente semnificative din trecutul personal. În fine, nu enumăr toate tipurile de distincții care pot fi făcute în studiul memoriei, mai important mi se pare să reținem următorul aspect, pe care il prezint foarte simplificat: există o memorie oarecum impersonala, o funcțiune a păstrării și reproducerii de informații, dar există și o memorie vie, intimă, conectiva, dacă pot folosi un asemenea termen, care deși acționează tot pe baza înmagazinării de informații, presupune totuși că aceste informatii să îl influențeze pe
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
și indirect felul său de a concepe prezentul și viitorul. Matematică însăși e bazată masiv pe memorie, pentru că nu poți opera calcule minimale fără a fi reținut în prealabil un numar de reguli, axiome, teoreme, formule. Dar e o memorie impersonala, în măsura în care tabla înmulțirii, de pildă, greu ar putea determina o viziune asupra vieții. Altfel e memoria istoriei, sau cea a geografiei, pentru că oricît de livresca ar fi, stabilește o conexiune între identitatea individului și identitatea colectivă. Problemă acestor materii, așa cum
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
cărți vechi le vor trezi, altor generații, amintirile bibliografiilor din școală, pe altele nimeni n-o să le mai citească, doar le va admira, la răstimpuri, anul înscris, frumos, pe copertă - se face din toate semnele adăugate, care-i schimbă parfumul impersonal, din balotul dus la librărie. Nu știu dacă vreuna din cărțile acestea, aduse din colecții, din biblioteci, din subsoluri, ținute afară, pe niște trepte cu studenți, sau ocrotite sub geam de sticlă, ia, și reușește să-l păstreze, mirosul casei
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
sînt timorați ca sub un spectru de amenințare, preocupați mai curînd de a-și păstra locul de muncă decît de a gîndi liber. Și asta se simte chiar din răspunsurile pe care i le dau lui Bogdan Mandache: afirmații șablon, impersonale și aseptice, consternînd prin lipsa de germene speculativ. Spuneam că, din lotul celor 21 de manechine purtătoare de morgă universitară, trei au ștaif în atitudine și cutezanță în observații. E vorba de Jean-François Mattéi (Universitatea din Nisa), Bertrand Vergely (Institutul
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
o va dezvolta în hermeneutica sa Hans-Georg-Gadamer, dar și de scepticismul hermeneuticii filosofice contemporane a lui Stanley Cavell. În concepția lui Cavell, a înțelege hermeneutic o piesă shakespeareană înseamnă nu atît a-ți propune să cunoști și să explici un impersonal obiect de cercetare, cît a te confrunta cu un Celălalt al ficțiunii reale, cu o altă persoană autonomă". Însă punctul de plecare al ideii e mult mai vechi: îl reprezintă concepția aristotelică. În temeiul său, Ionesco cultivă calitatea de "adevăr
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
său e mai complex. Se mixează mai multe tipuri de discurs, într-o bine regizată babilonie contemporană, cu marcarea aproape sfidătoare a contextului de lagăr socialist. Discursul informatorului, pus sub auspiciile pluralului instituționalizat („presupunem că...”, „nu putem să...”) și ale impersonalului securistic („despre frate nu se știe nimic”), e dus într-un regim comic, de aparență suprarealistă. Suprarealismul subtil infiltrat și mai consistent pentru cititorul tînăr de azi este chiar realismul de ieri, în care „șuncile aurii ale Occidentului” au sens
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
de pastor evanghelic i s-a impregnat prea puternic pentru a-l trăda tocmai acum, în ceasul cînd obligațiile de serviciu îl silesc la o conduită anostă: recepții fastuoase, discursuri-șablon și participarea la festivități comemorative, omul Gauck dispărînd sub spectrul impersonal al protocolului de stat. O singură dată Gauck s-a scuturat de morga diplomatică, redevenind omul al cărui curaj a însemnat, în ochii nemților, simbolul demnității naționale: cînd, în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden, a protestat față de programul secret prin care
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
nu un oraș în sensul tipic. El e mai degrabă oază care alină rănile blazării, pe care, după Simmel, le produce spațiul urban insului modern, obligîndu-l să ducă o existență terna, să se adapteze spiritului economiei capitaliste, circulației banilor, freneziei impersonale a străzii, devenind el însuși un automaton plictisit. Spații precum Las Vegas speculează tocmai starea de șoc în care l-a adus marea metropola pe omul modern, creîndu-i mirajul unui altfel de loc. După Baudrillard, seducția imaginii se plasează undeva
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
al relativizării menține textul și melodia între granițele controlabilului, accesibilului și calmului: „I love to speak with Leonard/ He’s a sportsman and a shepherd/ He’s a lazy bastrad/ Living in a suit.” Tripla identitate a personajului invocat (aproape impersonalul Leonard) țintește la stabilirea unei relații cât se poate de relaxate. În fond, eroul liric merită batjocorit, în ciuda faptului că „trăiește într-un costum”. E un individ comod, un leneș gata să accepte, pe nemestecate, părerea celuilalt, ba chiar s-
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
confruntă cu manifestările de cruzime ale străinilor, întinși ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul; pentru ca, la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de răzeși. Afecțiunea și, abia în
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
străbătut de cuplul Prunaru-Elbil. în stilul ritualic de hronic se dă grai vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la Plevna, Vanghele, strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul său, grefierul Demetru, tatăl Mizei
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră". După părerea mea, patosul nu abundă nici în primele două și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne de exclamare sau de întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de elanuri sentimentale, Elena Drăgănescu își sublimează refulările în pasiunea pentru muzică. Perfecțiunea clasică și impersonală a fizicului, coroborate ținutei reci și distante, ba chiar și numele dau Elenei aerul unui personaj mitic, plutind nealterat deasupra impurităților contingenței. Elena e muza care inspiră un fel de exaltare mistică celor din anturajul ei, mai cu seamă bărbaților
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
de însuflețire prin care a făcut dintr-o armată șovăielnică și un popor nelămurit - o națiune. Care îi era virtutea? O credință pe care a trăit-o cu toată splendoarea feminității ei: sfioasă și modestă! Căci modestie e intenția ei impersonală și e simțământul că săvârșește ca un servitor, un ordin al lui Dumnezeu! Astfel gestul ei, neindividualist și feminim, nu cucerește, ci apără, nu se joacă cu viața, ci servește cu ea cauza vieții multiplicate! Cultura europeană se distinge de
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
redă divinul și nimic altceva, iar creația unui artist nu e expresia eului personal. Dacă vrei să iei peste picior un creator e îndeajuns să-i spui că are o tentă apăsat personală. Ce definește artistul de excepție e tonul impersonal, de exponent al unei stihii ce vine de dincolo. Prin urmare, a înțelege o operă nu înseamnă s-o percepi ca pe o expresie posibilă a eului tău (vezi Călinescu), ci ca pe o poartă care duce la numenul depersonalizat
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, terurile, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
Etapa aceasta, pe cît atrăgătoare pare a fi, pe atît de greu e de atins în intimitatea ei, și asta fiindcă străbaterea ei nu mai cere voință de studiu, ci putință de salt: e vorba de a sări peste tipare impersonale către un mod personal de a vedea lumea. La acest mod ajung cei a căror stofă congenitală îi predispune spre o optică de tip individual, ea însemnînd nu atît preferința pentru eseistica de tip confesiv, cît găsirea unui acord între
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]