1,880 matches
-
subiectului: "Trăiam deștept și-n somn. Sufeream la lumină și pe întuneric. Îmbătrâneam în loc să cresc. Visele se înmulțeau și mai toate se sfârșeau cu o babă bătrână, spaimă de urâtă, numai cu doi dinți în gingia de sus". Coșmarul este implacabil prin recurență; simțurile eroului se ascut atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în grozavul meu coșmar". Această je-ne-sais-quoi este o carență ontologică elementară, care antrenează, ineluctabil, katabasis: "În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să să depărtédză de la dânsul. Și așea l-au apucat și l-au dat pre mâna țăranilor". Mare boier și respectat proprietar de pământ, Costin nu se poate abține: "Nespusă vrăjmășiia a prostimei!". Execuția este înfățișată succint, însă tonul rămâne implacabil: "Și așea, fără de nice o milă, de viu, cu topoară l-au făcut fărâme". Terorizat de mulțimea dezlănțuită, dar escortat de o trupă de seimeni înarmați, vodă reușește, în cele din urmă, să scape cu viață. Zugrăvirea unui nor de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mesii se făceau arme în mâna lor; unii, deși răniți, se încleștau cu furie de gâtul ucigașilor și, nesocotind rănile ce priimeau, îi strângeau până-i înădușeau. Dacă vreunul apuca vreo sabie, își vindea scump viața". Deznodământul execuției colective este implacabil ca destinul, iar amestecul de substanțe vitale de pe podea imprimă tabloului static din final un cromatism violent: "Mulți lefecii periră, dar în sfârșit nu mai rămasă nici un boier viu. Patruzeci și șepte de trupuri zăceau pe parchet! În lupta și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Scripetelui, scăldate de apele sinuoase ale râului Iablanicioara, își trimite ginerele, pe Păun Ozun, să lupte alături de armata pandurilor. Împreună cu Agripina, el are trei copii: pe Măriuca, pe Vlad și pe Păunaș. După plecarea bărbatului la oaste, rutina cotidiană învăluie implacabil destinele sătenilor, iar narațiunea începe să fie presărată cu semne ale naturii. Unul dintre acestea constă în alternanța exces pluvial/cer senin, iar oamenii de la munte, deposedați de orice instrument științific de raportare la realitate, sunt tentați să acorde o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aproape lirică este pulverizat de violența invaziei, introdusă abrupt în tablou: "În această pace adâncă, în această fântână dintre munți, plină de chipul și de aleanul soarelui, pocni strigătul deznădăjduit: "Fugiți! fugiți! vin turcii!..."". Teribila veste se materializează subit și implacabil: "Numaidecât niște nourași albi se destrămară în aer, iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale". Decizia femeii este dictată mai mult de instinctul de conservare și de protecție maternă decât de rațiunea rece și lucidă; de aceea tot ce-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
intensul instinct matern, ce implică sentimentul protecției absolute față de copii, chiar cu prețul anulării propriei existențe: "Agripina începu să șovăiască, asemenea vitei lovite între coarne". Halucinațiile auditive anterioare se metamorfozează vizual, în tonuri de roșu profund. Somatic, femeia este proiectată, implacabil, în haosul disperării, ceea ce îi alterează capacitatea de reflecție lucidă: "Copacii dimprejur zvâcneau și începeau să se facă roșii. O sete groaznică îi frigea gâtlejul și măruntaiele. S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la nodurile Iablanicioarei și-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
el de frica morții, a făcut o săritură deznădăjduită... Ocnașul a sărit cât colo ca un mototol, a bufnit în ușă, ușa s-a deschis de perete și mototolul a pierit în întunericul nopții". Coordonate prin juxtapunere, propozițiile se rostogolesc implacabil, întocmai destinului eroului. Rămas în prostrație, Stavrache își petrece restul nopții împărțit între confortul spiritual al religiei (mai puțin eficient) și cel fizic al alcoolului (vulgar, dar eficace): "Până la ziuă, d. Stavrache s-a plimbat pân odaie de colo până
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe aceeași notă a haosului maladiv: "Viscolul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân". Legat fedeleș, Stavrache renunță, în cele din urmă, la luptă, dar și cei doi adversari se văd constrânși să se resemneze în fața implacabilului întâmplării. "N-am noroc" sunt cuvintele fatidice pronunțate de popă, care sintetizează deznodământul. O pace stranie descinde asupra vulcanului de pasiuni alienante în momentul în care ochiul naratorului, asemenea unui obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de furtuna omnipotentă după ce a pășit în Valea Vânturilor, locul secret din inima Tibetului, de unde vijeliile își plănuiesc distrugerile operate în lumea oamenilor. În cele din urmă, eroul primește o vizită, acasă, de la marele său inamic, deopotrivă sursă a terorii implacabile și a fascinației irezistibile. Devine inutil de adăugat că întâlnirea antropicului cu elementele este letală pentru cel dintâi. Prometeismul funciar al personalității autorului este punctat de Mihail Diaconescu: "Copleșit de existență, ridicându-se contra ei și năzuind s-o organizeze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ritual de înmormântare a doua la care participă Costache, după cea a propriului tată, pe care o "desăvârșește" în sens psihanalitic prin eliminarea fizică a bastardului -, tânărul realizează că senzația de anxietate difuză nu s-a disipat. Ochii îi fixează, implacabil, sinistra ascunzătoare (detaliile epice ne sunt furnizate tot în stilul indirect liber, probabil pentru a nu se sincopa acțiunea): "I se păruse, sau ușa dulapului, în partea de sus, era întredeschisă? Așa fusese oare mereu?". Ajuns lângă dulap, lui Brumă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sfera unei viziuni de un pesimism crud, o viziune deziluzionată, sumbră. Această dezagregare a umanității elimină orice posibilitate de recuperare metafizică a principiului ordonator. Ca într-un vis, fără conștiință în act, omul traversează cele trei vârste spre un deznodământ implacabil. Cele trei vârste ale omului (1905) a pictorului vienez va preciza mai clar caracterul implacabil al oricărui traseu destinal. Fără a reuși să fixeze nimic, prizonier al unei dinamici pulsionale caracteristice lumii vegetale sau animale, proiectul iluminist al omului rațiunii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
elimină orice posibilitate de recuperare metafizică a principiului ordonator. Ca într-un vis, fără conștiință în act, omul traversează cele trei vârste spre un deznodământ implacabil. Cele trei vârste ale omului (1905) a pictorului vienez va preciza mai clar caracterul implacabil al oricărui traseu destinal. Fără a reuși să fixeze nimic, prizonier al unei dinamici pulsionale caracteristice lumii vegetale sau animale, proiectul iluminist al omului rațiunii, sumă și depozitar al cunoașterii, a eșuat. De asemenea, un cuplu așezat pe un iluzoriu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care realizează o interesantă monografie a operei, pictorul urmărește un raport descriptiv, moartea dobândind sensul unei binecuvântări. "Personajele compoziției erau dela început determinate: unul din ele trebuia să fie fratele său, altul un demon în chip de înger, blând dar implacabil. Prima formulare a luat ființă încă din concepția realistă, căutând accentele impresionante nu în valorile formale, ci în povestirea dramei, și de aci banalitatea soluției. Tânărul Cornel Smigelschi zace în pat cu capul pe pernă, cu cămașa descheiată pe piept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară, caracterizată în termeni de o misoginie implacabilă de către Baudelaire 355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este prezentă și în compoziția "coroanei". Partea cea mai interesantă, însă, o constituie un model decorativ care reia circularitatea medalionului, plasat în zona ombilicală, în zona stomacului. În centrul acestui medalion avem, de asemenea, un motiv decorativ floral. Urmând regula implacabilă a simetriei, doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat. Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Hana Ita Melichsohn, Isidor Melichsohn, Sagal Ioină, Virgil Faierstein și Rașela Carniol. În privința domnilor Milu Raiter și Bercu Smil Melichsohn, nu fac parte din Barou iar dosarele lor personale sunt pendinte în fața Consiliului apelativ Iași”. Decizia se termina nemilos și implacabil cu următoarea formulă: „... Consiliul decide ca consecință radierea tuturor depe tabloul avocaților ai acestui Barou, urmând a se face cunoscut instanțelor judecătorești și administrative precum și lor personal prin adrese oficiale (subl.ns.)”. Așadar, „judecata” se făcuse în lipsa părților viitor vătămate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cînd nu-și mai pot păstra credința, nu și-o pot totuși pierde. Întrezăream o contradicție din ce în ce mai flagrantă între ideea de comunism și realitatea acestei noțiuni. Făceam parte dintre aceia care știau că URSS îndurase în timpul lui Stalin o dictatură implacabilă, însă mă gîndeam că țara traversa acum o "epocă de fier", după ce fusese victima trecutului țarist, a presiunii capitaliste, a amenințării naziste, și că ea singură purta în sine germenii unei lumi noi. Or, țarismul dispăruse de mult, nu mai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă / filială și a celor trei entități: Popor / Stat / Națiune. Este ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale, ci și de întreaga măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia identității sale deopotrivă în mediul său familial, etnic, regional și în filiația mitologică / reală
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt atît "monștri reci", cît monștri smintiți. Ele au devenit paranoice, nesocotind din acest moment orice regulă a jocului atunci cînd acesta deservește interesele lor. După cum spunea Bismarck, strateg politic și trișor diplomatic implacabil, "Austria și Prusia sînt state mult prea mari pentru a se socoti ținute de textul unui tratat". Astfel, tratatul care garanta neutralitatea Belgiei va deveni un "petic de hîrtie" cînd armatele Reich-ului vor invada Franța în 1914. Astfel, începe sinuciderea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
polarizează pe acestea asupra unor teorii ce pot fi testate prin intermediul observației și al experimentului. În vreme ce filozofia este o dezbatere liberă fără confirmare, știința este o dezbatere ce tinde să elimine deopotrivă imprecisul și supranaturalul și care cunoaște un verdict implacabil, cel al verificării și al refutației logico-empirice. Știința este, în ea însăși, propulsată de o dialogică permanentă între raționalism, care acordă întîietate coerenței teoretice și care tinde să raționalizeze Universul înglobîndu-l în teorie, și empirism, care acordă întîietate datelor și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
originea speciilor, 1859). Din acel moment, teoria evoluției își urmează evoluția, nu numai și nu mai cu seamă în Europa, ci pretutindeni în lume, aflată ea însăși într-un proces de evoluție accelerată. Și în secolul al XIX-lea Mașina implacabilă și perfectă a Universului este agitată de miliarde de mișcări dezordonate (al doilea principiu al termodinamicii), iar Clausius preconizează chiar o evoluție cosmică spre dezordinea generalizată. În 1933, cosmosul în ansamblul său intră în evoluție. Se întrevede viitorul său prin
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
doar ipocrizia unui joc dublu, ci și camuflarea grosolană a adevăratei identități capitaliste și imperialiste: în fapt, din punct de vedere istoric, democrațiile occidentale s-au arătat înclinate mai curînd să se alimenteze din imperialism decît să-i limiteze constrîngerile implacabile, și nimic nu pare să se fi schimbat. Chiar dacă Europa este dărîmată, sfîșiată, sfărîmată, prăbușită, ea rămîne în spiritul denigratorilor săi sălașul cuceririi și al dominației, potrivit unui fenomen foarte des întîlnit de histerezis psihologic, care menține prezent, împotriva tuturor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dar nu sunt neapărat și eficiente) în condițiile unei neîncrederi reciproce (...). Și, în sfârșit, conflictele sunt mai puternice atunci când oamenii nu au încredere unul în celălalt. Fenomenul de contestare publică presupune destul de multă încredere în oponenți: rivali, dar nu dușmani implacabili. Atât corupția, cât și minciuna politică reprezintă fenomene complexe ce pot apărea din cauze multiple și pot avea efecte numeroase și neașteptate.3 Ele pot lua forme variate în funcție de contextul social-politic și cultural 4. Datorită acestor condiții și în special
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
nu în dreptul individului de a se disocia de opinia stăpânirii sau a majorității, s-a dovedit extrem de util pentru un sistem comunist care căuta să meargă dincolo de marxism-leninism spre a-și afla legitimitatea. O nouă generație de intelectuali promovând forme implacabile de naționalism a fost nășită de stat, iar uneori indivizi șovini înainte de 1945 au putut să-și reia carierele predicând catehismul naționalismului românesc". Pe această ideologie a mizat Ion Iliescu în primele zile după căderea lui Ceaușescu: "evenimentele aveau să
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]