1,869 matches
-
s-ar spune, prestigiul real și puterea leului românesc În prima decadă a guvernării sale vor fi cu greu egalate În viitor! -, Ceaușescu a sfârșit ca un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor tragică”, când Nietzsche crede că acest popor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după revoluție. Se pare că ministerul - sau ministrul, nu știu exact! - mai propusese două nume de personalități, Ion Alexandru și Nicolae Manolescu, dar ambele fuseseră respinse de „redacție”, În fruntea căreia se găseau, cum se Întâmplă, câțiva „meneuri”, câțiva șefi improvizați, printre care Călin Căliman, cunoscutul cronicar dramatic de decenii al revistei. Acesta, de altfel, m-a și sunat să ne Întâlnim, după ce s-a auzit „În oraș” de propunerea ministrului și m-a rugat să o refuz, invitându-mă să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
identității, uneori chiar și a demnității firești, evacuați În ghetouri unde viețuiesc mii și zeci de mii de cetățeni de „a doua categorie” și uneori chiar și de „a treia!”... Plecarea lor, uneori fuga lor prost ascunsă sub o formă improvizată, de „scepticism generalizat”, trădează, În profunzime, chiar această unitate națională Încă ne-deplină În conștiințe și care trebuiește de fiecare dată, mai ales În istoria zbuciumată contemporană, „reinstalată”, reformulată, reafirmată. Trădează, de altfel, o altă mare și Încă o dată actuală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țările de veche tradiție culturală și cu baze financiare solide, reflexul de subvenționare a sănătății, Învățământului și culturii, având o lege mizerabilă, de toți execrată, a sponsorizării!Ă; iar aceste tone de producție literară, neselectate de o critică ezitantă și improvizată - criticii de mare prestigiu absentând de la post! -, nu fac decât să mărească confuzia criteriilor și valorilor. Câmp favorabil, cum o spuneam, pentru ambițioși, noii oportuniști, veleitari, impostori etc.! Ar fi fost o prostie și o pierdere de timp, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a omului, a mea, după Întoarcerea post-decembristă am interpretat-o ca pe o formă pozitivă a marii surpări sociale și politice care s-a Întâmplat În România și prin „navigația”, oarecum de Înțeles, În zone tulburi și ezitante ale noii, improvizatei, clase politice, dar și a societății civile și a corifeilor ei, care, uitând de primele lor declarații și angajamente, s-au pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puține pierderi, cu cât mai puține reale sau false compromisuri -, acum, după ’89, ne-am simțit, obligați sau „chemați”!, unii dintre noi, de a conduce opinia publică și chiar treburile statului. Nu e de mirare că, alături de majoritatea noilor politicieni, improvizați cei mai mulți, s-au ițit, ca să zic așa, și câteva siluete „culturale”, unele dintre cele mai respectabile, de altfel; un Doinaș, un Manolescu, un Paleologu, un Pleșu, un Dinescu sau Hăulică! În ce mă mă privește, deși făcusem nițel politică prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Istoria a fost rescrisă. Începând din 1947 și vreme de un deceniu, a circulat un manual unic (pentru elevi, studenți și profesori În egală măsură): Istoria R.P.R. (România devenise R.P.R. — Republica Populară Română), apărut sub direcția lui Mihail Roller (istoric improvizat, ajuns un fel de „dictator“ al istoriografiei românești). Istoria „burgheză“ de până atunci pusese accentul pe ideea națională și pe legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pregătire, fără un program alternativ (contracepția fiind aproape necunoscută), ceea ce părea a fi un drept natural a devenit un delict, sancționat cu ani de Închisoare (atât pentru cine practica operația, cât și pentru femeia implicată). Au fost nenumărate drame: operații improvizate, decese, condamnări. Femei aflate Între viață și moarte interogate de procurori. Copii nedoriți. Copii născuți anormali, fiindcă se Încercase, prin metode empirice, eliminarea lor. Și, mai ales, o stare de permanentă nervozitate În familii, În raporturile cotidiene dintre bărbați și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
București. A doua zi, Înconjurat de un milion de oameni, nu-i mai rămânea cuplului dictatorial decât fuga. Un elicopter i-a ridicat de pe terasa Comitetului Central. Au fost prinși, Închiși Într-o cazarmă din Târgoviște, judecați de un tribunal improvizat, condamnați la moarte și Împușcați În ziua de Crăciun. Procesul a fost grotesc, sfidând legalitatea și decența. Avocații apărării și-au acuzat clienții la fel de vehement ca procurorul. Poate că nici nu li s-ar fi cuvenit un alt sfârșit. Își
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
oamenii de seamă, scriitorii mari și profeții culturali ai neamului românesc, se integrează În această tradiție... Aceleași preocupări variate și contradictorii; aceeași sete de a străbate cât mai multe din geografiile spirituale ale lumii; aceeași activitate multilaterală, uneori grăbită, alteori improvizată, izvorând Însă Întotdeauna din dorința de a sili cultura românească să sară cât mai multe etape, Înălțând-o pe «plan mondial», dovedind puterea de creație a geniului românesc.“ <endnote id="5"/> Acesta era proiectul pe care și-l asumase și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Sunt aici mai multe răspunsuri. În primul rând, era aproape fatal ca, atunci când un adevărat oraș s-a instalat În locul marelui sat de odinioară, să nu mai rămână prea mult din sat. Pe de altă parte, construcțiile bucureștene fuseseră cam improvizate, rareori realizate de adevărați arhitecți și alcătuite din materiale puțin durabile (lipsa pietrei, folosirea masivă a lemnului). Dacă nici palatele princiare n-au rezistat! Un neîntrerupt șir de calamități — asupra cărora voi reveni — și-au avut partea lor: războaie, inundații
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
câștigat În animație. Este poate chiar prea animat! Departe Însă de Bucureștiul decontractat și vesel de altădată. Lumea e grăbită, nervoasă, nu prea amabilă. Comerțul s-a instalat peste tot. Inițial, micii comercianți au luat În stăpânire trotuarele, cu tarabe improvizate sau mici construcții metalice, numite, foarte parizian, „buticuri“. S-au Înmulțit și restaurantele, cu cele mai diverse bucătării, unde, pentru cine are bani, se poate În sfârșit mânca și bea altfel decât la cantină! S-a Înviorat și viața de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Ceaușescu face obiectul cărții lui Gail Kligman, Controlling Reproduction in Ceaușescu’s Romania, Berkeley and Los Angeles, 1998; ediție românească: Politica duplicității, București, 2000. Rezultă că aproape 10 000 de femei au murit Între 1966 și 1989 În urma avorturilor improvizate. 6. Un inventar al campaniei de demolare, la Dinu C. Giurescu, The Razing of Romania’s Past, Washington, D.C., 1989; ediție românească: Distrugerea trecutului României, București, 1994. 7. Despre profilul cultural al României În vremea lui Ceaușescu, vezi Katherine Verdery
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cineva ce se întâmplă, nu știu germană, iar nemții, mai ales cei adunați aici, trecuți de patruzeci de ani, nu prea vorbesc engleză. E pur și simplu duminică, și lumea își consumă ultimele ore libere ale weekendului într-un loc improvizat, mai ieftin, împreună cu amicii, unde poți bea o bere și mânca destul de consistent. Îi privesc. O bucurie a vieții. Sunt gălăgioși, dar civilizați, funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
au suficiente motive să-și permită niște divagații mai îndrăznețe... Se dau câteva party-uri pentru scriitorii din Literatur Express, organizate de comunitatea rușilor, a portughezilor și a spaniolilor din regiune. Nu merg la nici o întâlnire. Va fi mare înghesuială, discuții improvizate, care nu se ridică niciodată peste nivelul unor șuete prietenești, de care avem, oricum, destule în tren. VITALIE CIOBANU: Dimineața, la micul dejun, Richard Wagner îmi povestește impresiile de la reading-ul din ziua precedentă, desfășurat la o bibliotecă din oraș. Angajatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Literatură Modernă din Petersburg, vizitarea expoziției Media Art Fest și, în sfârșit, panelul „Peticul - Puterea - Noua Tehnologie”, organizat la Centrul Cultural German. Dialogul nostru este întrerupt deodată de agitația care-i cuprinde pe șefii reuniunii, așezați la masa prezidiului improvizat. I se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar petersburghez (nu-i mai rețin numele) - un ins cu plete cărunte și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propriu-zis suntem noi, scriitorii din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în care clasicul a petrecut mai mulți ani de viață, e formată din două odăi și o tindă - o arhitectură extrem de simplă - cu un interior tradițional: mobilier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
manifestații, apoi ne vom împrăștia în toate colțurile Europei, pentru ca să nu ne mai reunim niciodată într-o formulă similară. Deși, cine știe? Îmi amintesc propunerea armeanului David Muradyan, de-acum două săptămâni, de la Riga - el tocmai ne oferise un recital improvizat, într-o seară, la pianul din hotelul Maritim - și anume: să ne întâlnim peste 10 ani, exact în aceeași componență, la bordul unui vas care să refacă itinerarul... Odiseii. La auzul acestei năstrușnice propuneri, replica îngândurată a lui Thomas Wohlfahrt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stat și privați. Sunt zeci de corturi în care își expun marfa edituri, librării, anticariate, inclusiv unul consacrat Literatur Express-ului, unde se vând cărțile scriitorilor-participanți și fotografii realizate pe parcursul călătoriei. Au loc lansări, recitaluri, ședințe de autografe și discuții improvizate, e multă forfotă și voie bună - o atmosferă care îmi amintește de Piața Saint-Sulpice din Paris, unde participaserăm la o acțiune similară, numită „Marché de la Poesie”. Într-un cort mai mare, se desfășoară ședința de încheiere a Trenului. Moderator este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încă o dată, sute și sute de mii de cetățeni, închiși ca și noi în cercul blestemat al politicii „marilor puteri” și trebuie să explicăm, cu zâmbete jenate, evident „vinovate”, ultima și cea mai minusculă pată de noroi de pe armura noastră, improvizată, oho, și încă cum! Să justificăm chiar și petele de sânge pe care unii le arată cu degetul ca fiind, bineînțeles, „suspecte”, cele mai mici ezitări sau contradicții la care ne-a împins această confruntare inegală, cele mai hilare și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care Domnul și o clică de slugi, legată de el prin interese absolute, domneau „prin fier și sânge” asupra unei populații ținute rigid în interiorul frontierelor. Oricât ar fi părut atunci unora, din interiorul țării sau din exterior, grotesc acest improvizat și anacronic nou tip de domnie, el nu era atât de stupid cum putea să pară unor minți ce judecau logic și normal. Deoarece Ceaușescu se drapa, e adevărat, în faldurile unor glorii trecute - de tipul Mircea sau Ștefan (cu ajutorul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deodorat dincolo. Prosperitatea n-are miros, în vreme ce lumea oamenilor de rând miroase, așa ca a noastră de sub Vechiul Regim, cu canalele de scurgere pe mijlocul străzii. Adăugați carcasele de oi legănându-se în cârlige, gunoaiele descompunându-se la soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea în nări. Această duhoare are drept compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu ștersături, corecturi, adăugiri: I Carnet (11 x 18 cm.) 92 pagini numerotate de autor: 1906, 1907, 1908. II Carnet cu file în careuri (11 x 18 cm.); 36 pagini numerotate de autor: 1906 până la 29 dec. 1907. III Carnet improvizat (10 x 14,5 cm.). Pagina 5 deteriorată. 7 pagini numerotate de autor. O singură datare: 18 august 1908. IV Carnet legat în pânză verde (12 x 17 cm.). Pe prima pagină: "Casa Școalelor. Biblioteca pentru popor. ESOPIA sau Viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trece după amiaza. La ora 19 merg la Sf. Liturghie, unde preotul într-un stil original îmbină celebrarea euharistică cu tot felul de reflecții sau sfaturi date pelerinilor. După calapodul meu și normele liturgice cred că exagerează cu vorbitul și improvizatul. Dar sunt mulțumit pentru că am putut participa alături de alți vreo 30 de pelerini. Erau și din Extremul Orient dar cei mai mulți sunt spanioli și italieni. Mă uit pe strada principală a localității și nu mai văd atât de multe flori la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este mai utilă decât orice altă activitate, căci de dormit nu se pune problema, sunt destul de obișnuit cu nopțile albe. Vă conduc la camera în care veți locui pe durata detașării în Peru. Camera mea era așezată deasupra garajului, avea improvizată o baie și o chicinetă dotată cu o masă care putea ține loc și de birou, un pat de o persoană, câteva rafturi pentru cărți, un dulap pentru haine, un televizor, așezat pe un soi de noptieră, și două scaune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]