2,988 matches
-
Bucureștiul, oficial, a știut să promoveze o atitudine prudentă În raport cu relațiile cu diferiți reprezentanți ai mișcării naționale a românilor basarabeni. A fost, se pare, totuși o singură excepție, și anume primirea la Palat de către Carol I a unuia dintre liderii incontestabili ai acestei mișcări, Alexandru Cotruță, organizată de către Bogdan Petriceicu Hasdeu, stabilit de mai mulți ani În România <ref id="1"> 1 Ioan Pelivan, Alexandru Matei Cotruță, În Fapte trecute și basarabeni uitați, Chișinău, 1992, p. 315.</ref>. În rest, contactele
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
și necesare țăranilor, care ar contribui la lărgirea orizontului ultimilor și la creșterea bunăstării lor” <ref id="96"> 96 Basarabia, nr. 44, 25 octombrie 1906. </ref>. Societatea considera că studiile primare În limba maternă reprezintă pentru fiecare om o „necesitate incontestabilă”, considerându-le drept „o axiomă politică”. Autoritățile au admis, În toamna lui 1906, studierea limbii române doar În Școala Eparhială de fete și În Seminarul Teologic din Chișinău <ref id="97"> 97 ANRM, fond 88, inventar 2, dosar 34, f.
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
temă, ceea ce pune în relief valoarea, oportunitatea lucrării elaborate de domnul sociolog George Cosmin Diaconu. Chiar dacă ar fi să considerăm lucrarea de față un semnal de alarmă, un început pe calea relevării oportunității și actualității acestei teme, meritul autorului este incontestabil și demn de toată apreciarea publicului românesc, a copiilor, îndeosebi părinților și instituțiilor care ocrotesc acești copii victimizați. Lucrarea domnului sociolog George Cosmin Diaconu beneficiază de faptul că are girul științific al doamnei profsor.univ.dr. Doina Balahur personalitate de prestigiu
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
bariere de ordinul „ideologiilor intelectualiste” referitoare la modul de a considera obiectul psihopatologiei raportat la o anumită mentalitate sau chiar tradiție doctrinară. Faptul se datorește unor atitudini intelectuale venite din direcții diferite, dintre care cea mai importantă este, în mod incontestabil, atitudinea medicală, aparent simplist-reducționistă, de a nu recunoaște nici un fel de diferență între psihiatria clinică, văzută ca disciplină și specialitate medicală și psihopatologie, ca disciplină aparținând domeniului științelor umane. Firește că, făcând această afirmație, nu negăm înrudirea psihiatriei clinice cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cei care creează o specialitate, școli medicale, sunt înconjurați de colaboratori formați de ei și de elevi-discipoli. Aceștia sunt cei pe care L. Daudet, în Devant la douleur, îi numește Mandarinii sau „somități medicale” recunoscuți ca atare și intangibili. Valori incontestabile și creatori de școli medicale, deschizători de drumuri în știință, ei au totuși trăsături caracteriale de tip dominat-demonstrativ-megalomaniac. f) Specialiștii marginalizați, sunt cei care nu au contacte directe cu bolnavi (medicii igieniști, anatomo-patologii, medicii de laborator etc). În raport cu confrații lor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paralel cu modelul natural. Ceea ce este caracteristic constă în faptul că tulburările care apar după administrarea drogurilor se retrag complet, fără sechele, după ce acesta a fost metabolizat și eliminat din organism. Natural că aceste cercetări experimentale au o valoare științifică incontestabilă, dar ele rămân „experimente”. Din ele putem trage anumite concluzii teoretice și practice utile, dar ele nu acoperă toate problemele pe care le ridică psihopatologia. Nici un experiment nu poate înlocui sau reproduce modelul uman natural, existența umană. El poate constitui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
postmodernă a gândirii și practicii curriculare - ca soluție la provocările noului secol. Nu le vom detalia aici, întrucât sunt expuse pe larg în capitolul indicat mai sus. Precizăm însă că toate cele opt direcții sunt derivate din teza nedemonstrabilă (dar incontestabilă) conform căreia orice curriculum trebuie fundamentat dintr-o perspectivă antropologică largă și nu restrâns (ca în gândirea curriculară modernă) la „scopuri”, „abilități” etc. definite pragmatic și tehnicist. Postmodernismul este în esență un neoumanism, și orice încercare de a-i contesta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu jurau pe zei, ci pe paradonta tetraktys-ului (paradonta tetraktón), adică pe o tradiție instituită pe Pitagora însuși, care descoperise că decada (zece) rezultă din însumarea monadei, diadei, triadei și tetradei (1 + 2 + 3 + 4=10). Tetraktys-ul era considerat dovada incontestabilă a armoniei aritmetice a lumii și perfecțiunea absolută a kosmos-ului. 30. Despre constituția pitagoreică și confederația grecească la care visau acusmaticii, vezi A. Delatte, Essai sur la politique pythagoricienne, Paris, Liège, 1922. 31. Termenul diaspora (= „împrăștiere”) nu avea sensul folosit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Paris, 1925-1935. Există o literatură enormă dedicată acestui subiect considerat (în mod inutil) de către mulți istorici ai culturii și educației ca „sensibil” și „trecut sub tăcere”. În continuarea textului sunt redate „dezvăluiri” ale autorilor sus-menționați, având în vedere autoritatea lor incontestabilă în domeniu. 13. H.R. Trevor-Roper, Religion, the Reformation and Social Change, Macmillan, Londra, 1967, p. 249. 14. Despre constituirea Societății Regale s-a scris o literatură bogată. Menționăm numai câteva lucrări excelent documentate: Christopher Hill, Intellectual Origins of the English
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educațională riguroasă și eficientă. Este un mod de a gândi vădit „scientist” și „ingineresc”, cu aspirații universaliste, iar teoria modernă a curriculumului este rezultatul firesc al acestei abordări. Virtuțile sale teoretice și practice păreau, până în anii ’80 ai secolului XX, incontestabile. Realizările au culminat cu marile sinteze ale școlii lui Robert Gagné, care reușise să identifice „cele nouă mecanisme de învățare umană” și să elaboreze tehnicile de control și dirijare a acestora în direcția unor obiective pedagogice prestabilite. Lua astfel naștere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, condusă de Liviu Rebreanu, „Vieața nouă”, „Viața românească” ș.a. Versurile timpurii ale lui P., grupate în ediția antumă definitivă (Poezii, I-III, 1944) sub titlul Casa amintirii, prezintă interes doar ca exerciții, având ca însușire incontestabilă îndemânarea imitativă. Sunt mimați cu dexteritate atât poeți consacrați (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, G. Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel), cât și confrați ceva mai vârstnici, precum Tudor Arghezi și Al. T. Stamatiad. La
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
s-au rostit destule aberații, găsindu-se destui reprezentanți români (protocroniști, eventual) ai postmodernismului: Blaga și Noica, T. Mazilu și D. R. Popescu, Nichita Stănescu și Marin Sorescu”. Identificând teza principală a lui Ion Bogdan Lefter - „există un postmodernism românesc incontestabil, anticipat în anii ’60 și definitiv instalat în anii ’80, care sincronizează, dar nu prin imitație, cultura română cu cea occidentală. Postmodernismul este rezultatul unei evoluții organice a culturii române și, pe alt plan, al rezistenței prin cultură și al
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
soluție viabilă) - a „«viciului» stilului”: despărțirea de Maiorescu, teoretizată de P. cu determinarea spiritului unei culturi conștiente de propria sa maturitate, este, în evoluția literaturii române, celălalt versant ideologic al unei lupte „mitice” în cadrul căreia, având de partea sa prestigiul incontestabil al șefului de școală, Lovinescu părea unicul erou civilizator. Poate fi atribuită, prin urmare, impresia de „discordanță” compozițională provocată de scrisul lui P. aspectului heteromorf al confluenței dintre „urmele” aluvionare, înșelătoare și persistente, ale convențiilor tradiționaliste și debitul, aflat în
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
te surprinde prin exactitatea cu care elemente disparate se întrețes, care te încântă prin plăcerea ce poate rezulta din claritățile psihice. Camil Petrescu a adoptat aici stilul clasic francez al analizei și dacă ușurința supără puțin, meritul de inovator este incontestabil. G. CĂLINESCU Spre deosebire de Rebreanu, de d-na Bengescu, de Gib Mihăescu, ceea ce izbutește mai bine autorul Ultimei nopți de dragoste... nu este atât afundarea în regiunile obscure ale conștiinței, cât exactitatea aproape științifică în despicarea complexelor sufletești tipice. Întocmai ca
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
întârziat, iar încercările lui, manifeste la un moment dat, de a adopta, după exemplul lui Ion Barbu, modalitățile ermetismului au fost socotite inautentice. Mai pot fi recunoscute în poezia lui accente sămănătoriste, ecouri din D. Anghel și Ion Pillat, dar incontestabilă este influența „simboliștilor academici din Franța, și, mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica interbelică - Perpessicius, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a. - rămân în esență valabile pentru tot ce a scris acest „poet
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
ș.a. A debutat editorial cu volumul Marin Preda. Fascinația iubirii, apărut în 1996. M. este autorul câtorva monografii dedicate unor prozatori români contemporani - Marin Preda. Facinația iubirii, Romulus Guga. Polifonia unei voci (1998) și Laurențiu Fulga (2001) -, scrieri care atestă incontestabile calități de analist. Cartea despre Laurențiu Fulga este un comentariu notabil asupra operei scriitorului, biografiei acordându-i-se doar câteva pagini. Capitolele Sub zodia lui Marte și Fantasticul-coordonată majoră a prozei lui Fulga sunt cele mai dense, caracterizându-se printr-
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
de televiziune. A debutat în 1964 la „Luceafărul”. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru Arta ceaiului (1992) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru Sfântul Aer și prietenii săi (1996). Deși lasă să se întrevadă incontestabila vocație poetică a lui M., volumul de debut, Țara bătrânului fotograf (1970), derutează prin eclectismul și inegalitatea valorică a versurilor ce îl compun. Țara sa - tărâm bântuit de cai de fum, unde arborii visează luna și păsări nemaiauzite au lumânări
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
a totalității din perspectivă cosmic-religioasă: Pronaos, Natura, În nostalgia unui cămin, Patria, Umanitatea, Dumnezeu. Lui N. îi lipsește însă suflul unei imaginații pe măsura temelor propuse și harul expresiei menite să dea vibrație intenției vizionare. Din această cauză, tensiunea mistică - incontestabilă ca punct de plecare - se neutralizează, eșuând într-o poezie conceptuală, cu puține insule de lirism adevărat (G. Călinescu a reținut Ploaia de noapte, Scafandrierii și În ceasul din urmă - profesiune de credință a unui discret, evidențiată și de Pompiliu
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de comentatori tocmai pentru aceste însușiri. Poezia, vădind o incontestabilă capacitate de a prelua plauzibil o retorică și o recuzită ideatică prestigioase în epocă, pare în ultimă analiză autotelică, principalul ei sens fiind chiar consemnarea propriei elaborări. Ceea ce, în principiu, ar fi susceptibil să-i asigure o anumită savoare și
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
se distinge prin rafinare și intelectualizare; pornește de sus și se îndreaptă în sus; e floarea unei civilizații coapte. În procesul multdiscutat al urbanizării literaturii noastre, la care cu toții ne străduim teoretic, Concert din muzică de Bach constituie un fapt incontestabil. O nouă literatură română începe printr-o afirmație definitivă; sub ochii noștri se înfăptuiește o mare frescă a vieții noastre orășenești. E. LOVINESCU D-na Papadat-Bengescu a creat o ideologie feminină. Noțiuni ce se exclud, apropieri neîngăduite - dacă posibilitatea și
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
percepției proprii, dominată de sentimentul neaderenței și de o „vizualitate difuză”, încercând să o acomodeze unei utopii lingvistice sui-generis. Prospețimea vocii lirice, noutatea expresiei, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna rezultatul disponibilității proprii, ci se afiliază unei orientări din epocă, sunt incontestabile. După Obelisc (1974), culegere integral construită pe teme „patriotice”, unele cu evidente atitudini de circumstanță, imagistica autorului se coagulează în jurul unor obsesii ce vizează eul lăuntric, răspunsurile sensibilității poetice la realitatea imediată, unde sunt căutate „mireasma neîncepută”, spațiile de puritate
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
filosofia culturii a lui Lucian Blaga și din fenomenologia lui Gaston Bachelard și îl definește drept „o realitate de profunzime a viziunii”, „expresia sentimentului existenței în lume, a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul”. Pe lângă un câștig incontestabil în plan analitic, o asemenea perspectivă implică o mai bună sistematizare a componentelor textului literar, realizată prin teoria „nivelelor configurative ale imaginii”, expusă în volumul Configurații (1981). Pornind de la tripartiția materie/ configurație/ conținut din estetica germană, P. procedează la o
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Pe de altă parte, nesatisfăcătoare e circumscrierea liricii eminesciene în cheia biograficului - „temă majoră”, în jurul căreia gravitează celelalte teme; deși veridică, observația poate fi aplicată în cazul oricărui poet romantic. Alte cronici și studii din aceeași carte relevă însă o incontestabilă evoluție la P., care se deplasează acum dinspre semiotică și psihanaliză către ontologie și hermeneutică. Rezultatul acestei reorientări este și amplul eseu Miorița - o hermeneutică ontologică (2002; Premiul Uniunii Scriitorilor), care propune o reinterpretare a baladei dintr-o perspectivă estetico-filosofică
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
existențială față cu o realitate odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se mai prezintă chiar atât de simplu. Pe de o parte, nu puțini optzeciști importanți manifestau o deschidere certă, incontestabilă către real, către biografismul derizoriu sau către cotidianul sordid, precum și o angajare puternică, o autenticitate ostentativă, deși mediată de ingineria textuării. Pe de altă parte, nouăzeciștii sunt departe de a fi străini de rafinatele cuceriri ale scriiturii textualiste, iar sporul
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de O. împotriva Reformei s-a orientat spre o renaștere a catolicismului prin dezbateri doctrinare în sinoadele diecezane pe care le-a organizat. A lansat el însuși cărți de ritual catolic și pastorale pentru preoți. În același timp are merite incontestabile în restructurarea învățământului de toate gradele, până la cel universitar, la Tyrnavia (Trnava) (1566), inițiativele sale abordând și studiile clasice, și educația estetică (muzica, declamația). Reformele profunde pe care le face se vor extinde în centrul Europei, ajungând până în Transilvania. După
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]