3,607 matches
-
o stucatură bej, erau înalte cât un siloz și teșite la vârf, cu niște plăcuțe de plastic alb deasupra ușilor de la intrare, unde scria titlul filmului, regizorul și orele de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat. Tehnicienii erau adunați ciorchine lângă un cărucior cu gustări, unde un centurion roman servea gogoși și cafea. Platourile interioare se extindeau aproape jumătate de kilometru, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
perete. Dudley se postă în stânga lui Mal, cam cu un pas mai în spate. Mal îi lăsă să fumeze în tăcere, apoi zise: — Măi-măi, dar știu că ați făcut-o de oaie! Trei perechi de ochi ațintiți în jos, trei indieni falși într-un nor de fum de țigară. Mal îl abordă pe liderul grupului: — Pot să te întreb ceva, domnule Lopez? Mondo Lopez își ridică privirea. — Sigur, domnule polițist. — Domnule Lopez, dacă nu mă înșel, duci acasă cam în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o luă înainte lui Danny, spre cuștile refrigerate. Din cald, aerul deveni congelat, schelălăiturile deveniră mârâituri și niște forme întunecate săreau, izbindu-se de ușile din plasă de metal ale cuștilor. Cormier zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi permise să intre. Danny se duse direct pe platoul 23. Plăcuța de pe perete îi confirmă că Masacrul tomohakului era încă în producție. Ușa era deschisă. Danny auzi împușcături, se uită înăuntru și văzu cum un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Se auzi clopoțelul de la sfârșitul cursului. Buzz era nervos: Mary Margaret Conroy nu va trăncăni niciodată, ci doar va confirma ipoteza prin acțiunile ei: tot ce făcea el acum era să alimenteze ura lui Mal față de Dudley. Cursul despre arta indienilor maya se sfârși cu o năvală de studenți, Mary Margaret fiind cea mai în vârstă dintre ei, cu cel puțin zece ani în plus. Buzz o porni după ea, ieșind din clădire, o bătu pe umăr și îi spuse: — Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată de pedepsele lui Miss, i-am umplut patul cu vreo zece lipitori. A fost o răzbunare de indian Sioux! — Ce figură făceai la școală? — Suzanne și cu mine, însoțite de guvernantă, plecam cu automobilul, care ne ducea și ne aducea de la școala particulară unde învățam. Eu eram bufonul și șeful de 36 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea loc de țuică), un vin nemaipomenit de bun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am explicat noi, ținea loc de țuică), un vin nemaipomenit de bun, niște prăjituri grozave și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla, nu se mai săturau să-i tot zică „Forrester, pădurarul“. O dată sau de două ori, încercase să le explice și subordonaților săi indieni jocul de cuvinte, dar aceștia nu-l înțelegeau. Crezuseră că numele lui vine de la munca pe care o face. Sahib Forrester. Cum ai spune, domnul inginer sau domnul judecător. Sahib Forrester luptă împotriva prafului, plantând vegetație. De șapte ani, cutreieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare în aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unde nu există nici măcar un copac. E singura proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă cu noroi se revarsă în șanțul care separă cortul milităresc al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând din chiștoace. Moti Lal urcă pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de care mai dezgustătoare, de a le strecura câte ceva în mâncare, în păr sau în așternut. Și chiar iscusința de care dădea dovadă în a imita, un alt potențial talent, și-o folosea pentru a maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca dal. Cei din jur încercau să-i explice că nu e bine ce face, dar își răceau gura de pomană. Încetul cu încetul, cu toții ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iveală ultimul atu: fotografia deteriorată. Ronald Forrester, IFS. — Spuneți-mi cu cine seamănă. Razdan ia fotografia în mâinile sale acoperite cu pojghițe de ceapă. Din ea, îl privește Forrester. Nasul, conturul delicat al gurii. Ar putea fi o figură de indian, dacă n-ar avea pielea albă. Bărbatul din fotografie pare a-i zâmbi, un zâmbet distant, deteriorat de apă, care-și croiește drum prin febră, cum taie acidul o placă metalică. Pentru prima oară de când Anjali l-a târât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a întâmplat. Tatăl lui e mort. Și oricum, nu era tatăl lui. El este fiul englezului din fotografie, care a murit și el. Asta îl face și pe el să se considere englez? Nu, el nu se simte englez. Este indian, membru al familiei Pandit din Cașmir. Știe prea bine cine este. O simte. Înfometat și epuizat, încearcă să analizeze situația. De fapt, fiecare este ceea ce simte că este. Dacă nu, ar trebui să se simtă așa cum este. Dar dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mama lui adevărată și tatăl lui era englezul acela ciudat din fotografie, în mod logic ajunge la concluzia că este o corcitură, un alb-negru. Dar nu simte că ar avea ceva în comun cu acei oameni. Ei îi urăsc pe indieni. Îl urăsc și pe el, de asta e sigur. Își amintește racheta de badminton care se ridică, apoi se coboară asupra lui lovindu-l, figura omului care îl pocnește și îl înjură. El nu este ca acei oameni. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
casele unor conducători indieni de importanță medie. Englezii erau, evident, mult prea reținuți în probleme de arhitectură, ca și în altele. Așadar, Noul Palat urma să fie o variantă mult mai amplă a Pavilionului, să arate mai mult oriental decât indian ca proiect, superior tuturor celor pe care le-ar aprecia englezii, dacă ar fi fost invitați în regat, la călărie sau la vânătoare. Aceste cerințe au fost stipulate în scris, ca să nu existe confuzii. Misiunea s-a dovedit mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai marele curții, căruia trebuie să-i arăți cel mai adânc respect. Mă refeream la bărbatul de acolo, la englezul acela gras. Un șir de străini dormitează în niște fotolii de trestie, singurele din încăpere. Lângă ei, se află un indian elegant, îmbrăcat în haine europene, cu părul negru, lucios, netezit spre spate cu pomadă. Majoritatea bărbaților sunt tineri și poartă uniforme ale Serviciului Civil. Unul dintre ei, abia un puștan, cu părul blond, se uită la Khwaja-sara și tresare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
instinctivă. Recrutând doar dintre aceștia, el și-a asigurat generații de soldați loiali, care și-au înțeles locul privilegiat în ierarhia lucrurilor și s-au luptat să-l păstreze. Aceste diferențe de rasă erau evidente chiar și celor mai tineri indieni. Comparați cu domnii hinduși din zona Calcutta, care sunt obișnuiți să despice firul în patru, sau cu timizii din Cașmir, este evident că pathanii sunt cei din rândul cărora s-au născut cei mai mulți bărbați. Desigur, ei își tratau abominabil femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să mă urmați. În grădină. În timp ce stau pe veranda din spate, dinspre mulțime se ridică un ropot de aplauze. Atât nababul cât și sir Wyndham își permit să zâmbească. Și să facă semne cu mâna. Apoi, se confruntă cu lumea. Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de unde se fac recrutările pentru armată. Această zonă de câmpie întinsă, traversată de canale de irigație și de terasamente noroioase, valorează mult pentru sahibi, care au început să simtă cum le scapă printre degete. La început, au fost doar zvonuri. Indienii purtau în secret discuții cu rușii și nemții, despre bolșevism, despre revolte - roade inevitabile, spun adepții, ale politicii forte cu care au fost obișnuiți nativii. Au fost împărțite manifeste în locurile publice. Fii gata să ucizi și să mori. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aproape englez. Ea îl privește ironic. — Adică scoțian. — Cred c-ar trebui să te mulțumești să te consideri indian, ceea ce și ești, mai mult sau mai puțin. Este un lucru bun. Mi s-a spus că în trecut ai fost indian, o singură dată egiptean și odată te-ai născut pe Mercur. Te rog să ai grijă să vii să mă iei la opt. — Da, Ambaji. Chandra-Robert dispare în camera sa, o mansardă mică, aproape în întregime acoperită cu portrete decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acea tentă roșiatică a părul său negru-strălucitor. Își aruncă sandalele din picioare, își pune o pereche de șosete Argyll și scoate de sub pat o pereche de pantofi negrii, Oxford. Sunt pantofi bine lucrați, cum nu se pot vedea în picioarele indienilor, mai ales la clasele de jos. Se gândește și la cravată și guler dar realizează că nu are timp, se năpustește pe scări, iese pe ușă urmat de privirile dezaprobatoare ale celor două femei din salon. Odată ajuns în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noaptea urmărind mingea. Pe pajiște sunt aprinse torțe și șiruri de becuri care luminează estrada pe care membrii clubului își dansează soțiile și prietenele, un vârtej de spinări albe și brațe urmărite atent de douăzeci de perechi de ochi de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul atent al preotului Macfarlane, recită Zilele Mari. Bătălia de la Hastings. Magna Carta. Glorioasa Revoluție și Războiul lui Jenkins. Cunoștințele sale de gramatică latină, sunt excelente. În schimbul acestor învățături el îi aduce pastorului subiecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
piramidelor, autoritatea Vedelor în lumea modernă și nevoia unei sinteze a gândirii estului și vestului pentru a vindeca rănile psihice făcute de război. Uneori, Bobby este atent. Alteori, doar privește în jur și se minunează de particularitatea acestei congregații, unde indienii și europenii se amestecă fără să-și dea seama. Atmosfera este febrilă. De-a lungul istoriei, oameni din lumea întreagă au cerut să cunoască marea Cheie sau Calea. Acum a venit și clipa s-o obțină. Lumea este împărțită, granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]