153,583 matches
-
timp nefericirea să ridice colțul perdelei și să vadă ce e dincolo de ideologie, a fost abjecția. Toate cărțile tale vorbesc despre abjecția sistemului, despre puterea ei de a contamina. Crezi că abjecția este o maladie socială, nu este ea una individuală, se poate oricine contamina? Eu cred că violența ascunsă și ipocrită și care nu-și asumă consecințele este abjecție. Doi bărbați care bat într-un beci un al treilea legat de calorifer, în timp ce afară se strigă lozinci despre cea mai
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
mai elementară metaforă a ființei tale. * Ambiția e în sine o formă a revoltei. * A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tirania sensurilor. * Imensa spaimă de propriile tale speranțe. * Nu putem gîndi fără a ține seama de vraja calității umane, misterios individual: "Greșeala lui Descartes, scria Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc care definește mai bine o personalitate individuală sau spiritul unui grup și al unei epoci, falsificarea intenționată a trecutului pentru a servi unor interese prezente este un act imposibil de justificat în plan moral și intelectual. Timp de aproape jumătate de secol cât a durat stăpânirea bolșevică
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
bine", pentru a ne câștiga sufragiile. Cădem ușor în plasa propagandei lor, pentru că încă nu ne-am dumirit că elogierea unui trecut idilic luat în posesie face parte din trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică aveam bani și putere, și cumnatul meu era șef la măcelărie, mi-aducea carne pe gratis de-mi pleznea congelatorul, iar frate-meo șef de post, învârtea bani nu glumă, cumnata
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
ba chiar se înăspresc. Ce știam "înainte" despre bătrânii înfometați sau muritori de frig, despre copiii abandonați, despre escroci, hoți și criminali, despre injustiția justiției și abuzurile aparatului de stat? Acum, când se lăfăie cu majuscule pe pagina întâi, tragediile individuale, cazurile de corupție, jafurile, violurile și crimele ne sar în ochi și ne induc spaime metafizice; * Pentru că șomajul nu e o jucărie, și ca să-l depășim nu e tocmai suficient să avem voință, curaj și inițiativă; * Pentru că legile sunt proaste
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
Andreea Deciu Cu vreo cîțiva ani în urmă citeam pentru prima oară, urmînd să revin apoi în cîteva rînduri, corespondența dintre Hannah Arendt și Mary McCarthy, descoperind astfel nu doar două puternice personalități individuale, ci o întreagă lume: intelectualitatea americană din anii '30-'60, grupată în bună măsură în jurul revistei Partisan Review. Pe lîngă mai sus amintitele doamne, între acești intelectuali se numărau Edmund Wilson, Philip Rahv și Lionel Trilling. M-a atras puternic
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
că ar exista un "tip anatomic" comun, o "imagine" generală ("allgemeines Bilde") a constituției viețuitoarelor. Tot acolo el descria și calea metodologică a unei asemenea comparații, pornind de la teza că respectivul "canon" comparativ nu poate fi instituit în funcție de vreun model individual, și nici măcar de cel oferit, în ciuda desăvîrșirii sale organice, de către anatomia omului; "kein Einzelnes, spune Goethe, kann Muster des Ganzen sein". Cu alte cuvinte, experiența individualului, cea care, prin comparație, stabilește asemănările și deosebirile dintre elemente, rămîne limitată la atît
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
pornind de la teza că respectivul "canon" comparativ nu poate fi instituit în funcție de vreun model individual, și nici măcar de cel oferit, în ciuda desăvîrșirii sale organice, de către anatomia omului; "kein Einzelnes, spune Goethe, kann Muster des Ganzen sein". Cu alte cuvinte, experiența individualului, cea care, prin comparație, stabilește asemănările și deosebirile dintre elemente, rămîne limitată la atît dacă lipsește cumva complementul ei dialectic, ideea unificatoare ce "domnește peste întreg" și care, pe cale genetică, dă conturul "imaginii generale" mai sus amintite. Empiria fără abilitatea
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
și cu chef de a juca cu motoarele la maximum. Profesionalismul este în drepturile lui pe scena de la Brașov. Și nu este un accident. Este remarcabilă orice apariție, fiecare personaj devine într-un moment un real protagonist, are o tușă individuală, o cheie distinctă în care este tratat. Acest travaliu intuibil și eficient în jocul fiecăruia are și un alt efect: pare că nu există plan secund, că varietatea relațiilor este complexă și că în acest mecanism fiecare pion are o
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
Diderot", cu care, evident, conversează. Numai că spre deosebire de spiritualul, electrizantul Diderot (și ca filozof, dar chiar și ca personaj în romanul lui Bradbury), acest protagonist nenumit e un ins blazat, copleșit de un fel de oboseală nu a vîrstei sale individuale, cît a timpului în care trăiește. În plan contemporan, acțiunea e plasată la începutul anilor '90, într-o Rusie guvernată de Boris Elțîn. Ca și Bradbury însuși, romancierul său e fascinat de Diderot, de Iluminism, de un secol al ideilor
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
Marea Britanie interzice și debarcarea (teoretică) în Palestina (aflată, din 1922, sub mandatul său, încredințat de Societatea Națiunilor). În plus, pasagerii Strumei aparțin unei țări cu care Marea Britanie era în război. Drept care, sintetizează comentariul, "interesele politice majore calcă în picioare interesele individuale ale oamenilor care vor să se salveze"... Vasul intra în carantină și e blocat în port. Negocierile sterile dintre Ankara, Londra și Ierusalim prelungesc staționarea Strumei în Bosfor, vreme de nouă săptămîni. În seara de 23 februarie, autoritățile turcești dau
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din copilărie apare efectiv și în parametrii prezentului: o casnică rutinieră, cu trei copii și fără nici un orgasm la activ. Vasilica Oncioaia izbutește la debut o fină caricatură a tipului respectiv de feminitate "entuziastă". Defel ușoară nu a fost
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
consemnare a vremii. Însă Catalogul confirmă faptul că apropierea de scriitorul francez este totuși artificială - notația meteorologică susținută depășește prin miza sa capricioasa invenție renardiană. Observarea naturii nu mai este un prilej (fie el disimulat) de comuniune, ci o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și rupeau crăci, apoi se ridicau foarte sus și se prăbușeau mai departe dînd scîntei și tunete uriașe la care am auzit geamuri sărind în țăndări
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
de autor pentru a vorbi despre chestiuni abordate, de obicei, pe un ton mult mai aprins: relațiile dintre indivizii de aceeași rasă, dar și dintre cei de rase diferite, în Africa de Sud. Disgrace e un roman despre felul în care dramele individuale se întrepătrund cu cele colective. Sau, mai precis, despre felurile în care se poate pune problema responsabilității morale a albilor în Africa de Sud. Chestiunea diferențelor de rasă inerente, discutate obsesiv ori de câte ori e vorba, într-un sens sau altul, despre această țară
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
actorului mînuitor de păpuși și marionete), o prezență specială, fragilă, dar și plină de forță, pe care am întîlnit - în vara aceasta în concursul de preselecție pentru Gala Tînărului Actor (la Mangalia a obținut și Premiul de interpretare la Secțiunea individual). Rolul Suzy este debutul ei pe o scenă profesionistă. Cred că a pășit cu dreptul și, în ciuda unei inhibiții, există resurse pentru a o depăși. Și pe Clara Flores (Mercedes) o cunosc tot dintr-o selecție (1999) pentru aceeași Gală
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
fost geamăn cu acest model existențial, "o iluminare născută în miezul ființei", care a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici ar trebui să pornească ierarhiile literare, de la o definiție complexă a operei, ca raport între creativitatea individuală și ritmurile inconștientului colectiv. Sigur, foarte multe imponderabile în această semnătură-signatură, obiect aburos, croit la intersecția a prea multor sisteme de gândire, ca să poată fi elucidat fără rest. Dar mai sunt și unele lucruri care se văd cu ochiul liber
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de spectacolul retinian și de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește într-o lucrare mult mai mare care, la rîndul ei, se sublimează în acea lucrare uriașă care este lumea însăși, un amestec și ea de tonuri și de erupții energetice, care aspiră
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel de lamentații, când individuale, sfârșind într-o poezie de album sentimental, când colective, rezolvate într-o poezie politică, sunt cu duiumul. Poezia solară, ceremoniile rurale exuberante nu se pot întrezări. Clasicul Coșbuc e aproape de nerecunoscut în juvenilul Coșbuc.
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
Apoi, cu o subită nuanță de tristețe: Singurul lucru important e șansa ori puterea - nu știu cum să-i zic - arta sau știința fiecăruia de-a rămîne el însuși..." Steaua fiecăruia e, în fond, o carte despre destin. O carte despre alegerile individuale, pînă la urmă, într-un timp în care, pentru toți lucea, în zare, o autoproclamată "călăuză". Și despre un fel de "firesc" pe care nici o dogmă nu-l poate întrutotul controla. Măcar libertatea de-a trage de timp, de-a
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
o înscenare grotescă a României postcomuniste, marcată de frustrările trecutului, de confuzia și mizeria tranziției, de prostia și alienarea oamenilor trăitori supt vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei în comunism, câștigă banii necesari răscumpărării ochilor tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea care îi va face fostului impotent
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
de acceptarea în dicționare, mi se pare greu de justificat (și ilogică din punctul de vedere al etimologiei) construcția "prolific pentru", în care adjectivul pare să substituie mai potrivitele propice sau benefic; a se vedea și exemplul: "trecerea de la interesul individual (întotdeauna dăunător) la cel colectiv (întotdeauna prolific)" (presamil.ro, 2004). De altfel, prolific pare să fie folosit adesea într-o suprapunere parțială și confuză cu alte adjective neologice, mai mult sau mai puțin asemănătoare ca formă: proliferant, productiv, propice. Se
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
dezvăluie repede mecanica, plictisește. Or, poeziei îi poți ierta orice, numai să nu te plictisească. Riscul cel mare vine din oboseala receptării, a scăderii interesului lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
sensul rău al cuvîntului. Există la noi un soi de prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
Constituției celei mai durabile din lume. Astfel puterile centralizatoare au fost învîrtoșate, iar caracterul federal al republicii a fost prea adesea trecut cu vederea. Drepturile criminalului au fost grijuliu cocoloșite, ale victimelor fiind de regulă trecute pe plan secund. Persoana individuală sau familia au fost sistematic subevaluate în favoarea nevoilor sau pretențiilor clamate de cutare sau cutare comunitate identitară. Agendele cu iz socialist, redistribuționist (în continuarea liniei legislatorilor de stînga) au fost promovate destul de consecvent. Loviturile îndreptate împotriva religiei au fost frecvente
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
Ronald Reagan, vizionarul și implacabilul conducător politic al vremii, figură politică de frunte a ultimilor cincizeci de ani, era demonizat la maximum. Din fericire pentru toată lumea (nu în ultimul rînd pentru România), nervii americani, încrederea în propriile valori, ale omului individual și ale civilizației multimilenare pe care se întemeia, au rezistat la aceste presiuni, gloatele oarbe au fost trecute cu vederea, iar lumea s-a văzut împinsă cu vreo cîțiva buni pași înainte pe calea libertății, a normalității, a bunăstării și
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]