2,126 matches
-
și Meckling ca fiind „o tentativă de mijloc”, nu numai în raport cu modelul economic al deciziei (care se reduce la maximizarea venitului bănesc), dar și cu alte modele, cum ar fi cel sociologic (caracterizat printr-un holism determinist, dar ignorând complet individualismul metodologic), modelul psihologic (redus de regulă la piramida trebuințelor lui Maslow, dar ignorând aspectele psihologice cognitive), modelul politic (limitat la cel al agentului perfect, maximizând bunul public, preferințele celorlalți membri ai colectivității) (Rojot, 2005, pp. 166-168). În stadiul actual al
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
toate comportamentele sale, mai cu seamă dacă reușește să se achite de o sarcină sau la un concurs, trebuie să i se atribuie lui și numai lui, căci norma care domină spațiul său de viață și mass-media este cea a individualismului și a controlului exercitat asupra mediului și asupra propriilor aptitudini. La fel, Într-o situație de hetero-atribuire (observarea și Încercarea de a descifra comportamentul unui subiect, altul decât noi Înșine), distorsiunea de internalitate duce la accentuarea originii personale a Întâmplărilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
legitim să refuzăm Egiptului antic, Antichității clasice și Evului Mediu eticheta de regimuri de castă, așa cum arată și Célestin Bouglé Într-o lucrare fundamentală publicată În 1908. De ce nu putem aplica această etichetă regimului feudal? Pentru că acest regim permitea exprimarea individualismului, astfel Încât existau destine individuale; În plus, ierarhia ereditară putea fi bulversată. Aceleași observații sunt valabile și pentru Antichitatea clasică: chiar dacă cele trei elemente sunt neîndoios prezente, „era tocmai destinul și, Într-un fel, misiunea cetății antice să Învingă toate aceste
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
definirea să fie dificilă. Pe de altă parte, ar Însemna să uităm că societățile noastre se confruntă astăzi cu o izbucnire a revendicărilor de recunoaștere, fapt pe care Îl putem interpreta ca pe o „Întoarcere a refulatului“ particularist În sânul individualismului universalist. A defini: o sarcină fără sfârșit? În articolul său premergător din 1983, Jean Leca distinge trei dimensiuni ale cetățeniei moderne: aceasta este mai Întâi un statut juridic, care conferă drepturi și Îndatoriri față de o colectivitate politică; este apoi un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de Bonald: au Început să apară voci care deplângeau faptul că rudenia, religia și statutul au fost Înlocuite de atomizare și laicitate, de nivelarea democratică și de afacerismul fără nici o limită. Nostalgia după o unitate organică și sacră, Înlocuită de individualismul utilitarist, de cultul rațiunii și triumful statului-națiune, ocupă un loc principal și În lucrările lui Otto von Gierke, Henry Maine și Numa Denis Fustel de Coulanges. Ferdinand Tönnies este Însă cel care, În 1887, stabilește celebra distincție Între Gemeinschaft și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adaptat cerințelor mondializării economice, dar și culturale. E. L.R. & ARNAUD André-Jean (1969), Les Origines doctrinales du code civil, Paris, LGDJ. BOLTANSKI Luc și THEVENOT Laurent (1991), De la justification. Les économies de la grandeur, Paris, Gallimard. DUMONT Louis (1983), Essais sur l’individualisme, Paris, Seuil. ESTEVA Gustavo și PRAKASH Madhu Suri (1998), Grassroots for Post-Modernism. Remaking the Soil of Cultures, Londra, Zed Books. HERSKOVITS Melville (1967), Les Bases de l’anthropologie culturelle, trad. fr., Paris, Payot (prima ediție americană: 1948). KELSEN Hans (1962
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
despre ei Înșiși În calitate de cetățeni și să o utilizeze În chestiuni de dreptate politică fără a fi angajați, În celelalte aspecte ale vieții lor, În raport cu idealurile morale complete adesea asociate cu liberalismul, cum sunt, de exemplu, cele ale autonomiei și individualismului. Absența angajării În raport cu aceste idealuri, și În general În raport cu orice fel de idealuri de acest tip, este esențială pentru liberalism ca doctrină politică”. Suntem constrânși, s-ar părea, să acceptăm această dihotomie dintre spațiul public și cel privat dacă dorim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate foarte bine să se traducă prin Încurajarea unor moduri de viață și prin descurajarea altora. Este vorba despre o doctrină politică ce pare să revină asupra separației dintre sferele autonome și existența socială și care recuză În mod explicit individualismul moral. Mai poate ea să rămână În cadrul liberalismului? Putem să dăm un răspuns pozitiv, În principal pentru că această doctrină se bazează pe apărarea autonomiei persoanei. Pentru Raz, Într-adevăr, indivizii nu pot duce o viață cu adevărat satisfăcătoare decât dacă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
căror tradiții culturale minoritare se pot afla În pericol. În fond, ca și În cazul drepturilor-creanțe, este vorba despre eficientizarea garantării drepturilor individului. Dar „este oare posibil, fără pagube grave, să punem lupul holismului colectivist particularist de pază la stâna individualismului universalist?” (Haarscher, 1996, p. 171). Ni se pare că se poate răspunde pozitiv la această Întrebare, respectiv că se poate depăși opoziția dintre libertate și egalitate. Așa cum subliniază Kervégan, „la origine, oamenii nu sunt nici liberi, nici egali ș...ț
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
câștigarea de piețe. În cadrul managementului comparat, multe studii au ajuns la concluzia că practicile firmelor trebuie adaptate la contextul Înconjurător. Geert Hofstede propune astfel modele culturale care combină mai multe sisteme de valori (aversiunea față de incertitudine, distanța ierarhică, gradul de individualism etc.). Pornind de la anchete socio-antropologice, Philippe d’Iribarne pune În evidență modele de administrare foarte variate (logica onoarei În Franța, a schimbului echitabil În Statele Unite, a consensului În Olanda etc.), aceleași fapte căpătând sensuri foarte diferite În funcție de situație. Michael Porter
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
analizează punctele forte și cele slabe ale țărilor În ceea ce privește capacitatea lor de asimilare de unități productive, ținând seama de normele și de valorile lor (Hofstede, 1994; d’Iribarne, 1989; Porter, 1993). Concepții heterodoxe asupra actorului economic Paradigma neoclasică, bazată pe individualismul metodologic și pe principiul raționalității, consacră existența unui homo œconomicus universal, centru de decizie autonom, și se Înscrie Într-o epistemologie deductivo-nomologică a explicației științifice. Aceasta este paradigma dominantă, prin raportare la care se identifică școlile neortodoxe. Procedurile de decizie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din procesul de socializare. În ceea ce privește neoinstituționalismul, al cărui cel mai de seamă reprezentant este Geoffrey Hodgson, acesta se eliberează de constrângerea „paradigmei mecanice a echilibrului general” pentru a se sprijini pe modelele fondatoare ale evoluționismului biologic. Făcând apel la un individualism metodologic modernizat, acest curent reține actori parțial condiționați de cultură și de mediu. Fiecare dintre ei este o individualitate, iar totalitatea experiențelor și cunoștințelor fiecăruia este unică. Totuși, mecanismele de dobândire a cunoștințelor și cunoștințele Înseși reflectă niște practici specifice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În definiția unei prime forme de reciprocitate, politețea. Politețea se pretează la aceleași tipuri de neînțelegeri ca și civilitatea: riscăm În permanență să confundăm manifestările empirice, istorice și sociale cu necesitatea lor simbolică și Întemeietoare. Orice reciprocitate este considerată ipocrizie: individualismul temporar reușește astfel să nege importanța spațiului public: În consecință, spațiul privat poate să invadeze totul. Articularea celor două spații nu mai este asigurată, iar provocarea poate deveni un fel de artă de a trăi. Un grup poate astfel crea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
social În secolul al XIX-lea au aderat la idealurile egalitare ale Epocii Luminilor și ale revoluțiilor franceză și americană. Totuși, recurgerea la un unic principiu, cel al rațiunii individuale, nu mai era suficientă. Inegalitatea n-a dispărut la apariția individualismului democratic. Au apărut noi forme de excludere, cum sunt cele legate de condiția proletară. Aristocrația banului s-a substituit aristocrației bazate pe statut. Așa cum reamintește Robert Castel În 1995, Înimportanta sa lucrare Métamorphose de la question sociale, modernitatea crezuse că va
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Într-o primă fază, precaritatea. Libertatea de a munci unde dorim, ca și libertatea de a ne stabili unde dorim, Înseamnă și libertatea de a nu beneficia de asistență când intervin perioade de șomaj, de boală sau bătrânețea. Și atunci, individualismul modernilor este oare un principiu integrator suficient pentru a păstra legătura socială, pentru a da naștere unei societăți? Excluderea și noua sărăcie nu sunt oare semne ale slăbirii acestei legături? Teama de atomizare și dorința de a descoperi noi mecanisme
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lui Marx rămâne marcată de o condamnare virulentă a noilor forme de oprimare și de exploatare proprii capitalismului. În Despre democrație În America, Alexis de Tocqueville se arată și el speriat de tulburările la nivelul existenței În comun provocate de individualism ca „fapt generator” al revoluțiilor democratice moderne. Modernitatea dă naștere unui fenomen nou, individualismul, sentiment „care Îl predispune pe fiecare cetățean să se izoleze de masa semenilor săi și să se retragă la o oarecare distanță, Împreună cu familia și prietenii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de exploatare proprii capitalismului. În Despre democrație În America, Alexis de Tocqueville se arată și el speriat de tulburările la nivelul existenței În comun provocate de individualism ca „fapt generator” al revoluțiilor democratice moderne. Modernitatea dă naștere unui fenomen nou, individualismul, sentiment „care Îl predispune pe fiecare cetățean să se izoleze de masa semenilor săi și să se retragă la o oarecare distanță, Împreună cu familia și prietenii” (Tocqueville, 1986, p. 496). Americanii au contracarat efectele periculoase ale sociabilității moderne făcând apel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este legat prin participarea sa diferențiată de niște sarcini specifice. Societatea modernă, ca și cea tradițională, se bazează și ea pe o formă de solidaritate socială. Totuși, În cadrul solidarității organice, individul dobândește un loc inedit. Dezvoltându-se, diviziunea muncii favorizează individualismul, fiecare definindu-se În funcție de o sarcină anume În societate. Această autonomie, pe care Durkheim o consideră un progres, are un preț: anomia. Aceasta este caracteristică unor „societăți formate din indivizi”, adică unor societăți În care importanța colectivului este redusă de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
riscă să le dea dreptate celor care consideră că explicațiile lui Durkheim sunt o simplă tentativă conservatoare de a (re)supune individul valorilor societății dominante. Pe de altă parte, această concepție evoluționistă asupra solidarității ne face să vedem În dezvoltarea individualismului și În forma de integrare care Îi este proprie singura formă de integrare socială proprie modernității, considerând orice solidaritate „mecanică” doar un reziduu al tradițiilor. Acestea sunt Întrebările la care Încearcă să răspundă sociologia contemporană. Înainte Însă, să ne oprim
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lungă durată, pensionari, lucrători fără un veritabil statut profesional, noi categorii a căror legătură cu societatea nu mai poate fi interpretată direct prin activitatea lor profesională. O a doua interpretare, mai politică, insistă asupra crizei de solidaritate relevate de dezvoltarea individualismului contemporan și de incapacitatea statului de a răspunde exigențelor unei societăți din ce În ce mai atomizate. În ambele cazuri, accentul cade pe fenomene numite când „descalificare”, când „dezinserție”, „invalidare” sau „excludere”. Și nu este vorba despre fenomene marginale, ca și cum excluderea i-ar alege
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferență și până unde merge acesta? Se justifică el prin caracterul dat sau chiar intangibil al diferenței identitare, ori aceasta este, dimpotrivă, contingentă? Aceste drepturi sunt În mod necesar de natură colectivă? Aspirațiile minorităților constituie oare o contestare „comunitaristă” a individualismului pe care se bazează liberalismul politic (preocupare a multor autori anglo-saxoni) sau, mai rău, chiar un atac În toată regula la adresa valorilor republicane (preocupare constantă În Franța)? Atât tradiția liberală, cât și cea republicană pornesc de la principiul că particularismele indivizilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
problemelor pe care le pune diversitatea și de ce astfel de drepturi ocupă un loc important În acțiunile organizațiilor internaționale. Dezbaterea continuă totuși pe două direcții care pot, În mare măsură, să fie suprapuse: În științele sociale se pun În opoziție individualismul și „comunitarismul”, iar În drept, drepturile individuale și cele colective. Pentru anumiți autori considerați „comunitariști”, importanța comunității, fără de care omul ar fi condamnat la anomie, merită mai multă atenție În organizarea politică și socială. Chiar și fără a-i acorda
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
propriei persoane, și posibilitatea de a te construi prin intermediul propriei opere. Această ultimă nevoie este numită „vocație” de către Max Weber, În cartea sa Etica protestantă și spiritul capitalismului. Căutarea misiunii noastre În această lume (Beruf) este o temă esențială a individualismului modern. Ea implică generalizarea la nivelul maselor occidentale, În ultimele trei secole, a unui refuz al Înregimentării ce alternează pe de altă parte cu momente de isterie colectivă care trasează cadrul social al unei „angoase În civilizație”. J.-M. S.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încearcă să caracterizeze formarea „ideologiilor naționale”. Conform definiției sale, o ideologie de acest tip asociază reprezentări Înglobante, care fac din corpul social un „tot” organic („holism”), și concepții atomistice care, dimpotrivă, nu văd În colectivitate decât un agregat de indivizi („individualism”). Holismul și individualismul nu se exclud decât aparent. De fapt, se Întrepătrund. Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, „configurația ideologică” a societăților tradiționale este În principal, deși nu În exclusivitate, holistă. Tocmai această dominantă este contestată de modernitate: se introduc
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formarea „ideologiilor naționale”. Conform definiției sale, o ideologie de acest tip asociază reprezentări Înglobante, care fac din corpul social un „tot” organic („holism”), și concepții atomistice care, dimpotrivă, nu văd În colectivitate decât un agregat de indivizi („individualism”). Holismul și individualismul nu se exclud decât aparent. De fapt, se Întrepătrund. Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, „configurația ideologică” a societăților tradiționale este În principal, deși nu În exclusivitate, holistă. Tocmai această dominantă este contestată de modernitate: se introduc În forță valori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]