1,875 matches
-
eului crea tor. De mare modernitate este și tiparul de versificație: poezia nu este structurată în strofe, iar versurile libere, de măsură variabilă, se înlănțuie prin ingambament. Prin toate aceste inovații tematice, stilistice și prozodice, Blaga năzuiește să surprindă esența inefabilă a lumii și să accentueze valoarea cognitivă a literaturii. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Sub semnul metaforei revelatorii din titlu, Lucian Blaga își structurează viziunea poetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe simboluri și imagini care exprimă opțiunea lui estetică. Imaginea sinestezică din enunțul de intitulare - corola de minuni a lumii - figurează misterele existenței ca reprezentare sferică, perfectă (corola), de o miraculoasă frumusețe și armonie (simbolul floral), care sunt însă fragile, inefabile, ușor de strivit. În textul poetic, corola mundană se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ilimitatul și, în același timp, cu elementele palpabile ale lumii, concrete, limitate și totuși purtătoare ale misterului existențial. Ipostazele diverse ale lumii - flori, ochi, buze, morminte - sunt acum reunite (prin „și“ adverbial ce precede fiecare termen al enumerării) în aceeași inefabilă corolă de minuni a lumii. Poezia se încheie astfel cu un verscheie devenit laitmotiv al discursului poetic. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat În opinia criticului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
meu de ingenuitate și copilărie [...]. Otilia este oglinda mea de argint.“ (G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se răspândește pe linia orizontului, căutând infinitul planetar bine construit, organizat și palpabil, într-o aură de neliniște suportabilă, strict omenească, proprie eposului; ritmul brâncușian (Odă "în metru antic", nota mea), prin care se manifestă cosmosul interior, fragil, cu adevărat inefabil al ființei umane și, prin care aceasta reușește să-ți controleze chiar neliniștile imediate (deci mai aproape resimțite și aparent mai tulburătoare), într-un plan circular de progresivă adâncime și de o forță care nu contravine lirismului ce-i este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ar gândi, fără sunete și cuvinte, alimentat însă de vitalele vibrații Prana. Limbajul silențios este o formă de purificare a ecranului nostru mental, supus agresiunii externe. Izolarea și golirea mentalului de obiecte-simțuri, de clocotul steril al imediatului, sunt prielnice receptării inefabilului nenumit sau Sabda-Sphota. Yoginii susțin că revelația de tip Sabda-Brahman este posibilă doar prin accesul la starea de Samadhi (libertatea supremă). Aceeași experiență este specifică tuturor misticilor, indiferent că sunt creștini sau hinduși, ori de câte ori își propun să părăsească vacarmul lumii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Moarte nechemată 1977. Nici azi n-o pot uita. Fiindcă nici azi nu știu ce-a fost atunci, cu adevărat. Rămîne o amintire situată între coincidență, mahmureală, autoironie, erotism & paranormal! Trebuie să public acest episod, măcar pentru doza sa de inefabil... Era prin '78. Luna Mai, parcă (țin minte, fiindcă era legat totul de o premieră a mea la Ploiești!). Stăteam, pe-atunci, într-un bloc de lîngă Teatrul "Nottara", la etajul cinci. Dormeam de doar trei-patru ore (ajunsesem dimineața, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ilegal, încăperile doamnelor d-anțărț, ceva care predispunea la nostalgii și tăceri elocvente; la pioșenie. Tinerii ahtiați de teatru (cum eram eu) sufereau, aici, că s-au născut prea tîrziu; soția artistului suferea că nu mă putea face să-nțeleg inefabilul vremurilor apuse. Simțeam întotdeauna, în aceste rare ocazii, că panoramarea-mi superficială a încăperii nu mi-o descoperă. Era ceva care rămînea, mereu ascuns de faldurile timpului, ceva indescifrabil (asta am simțit și cînd am avut ocazia să zăbovesc mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nici directorul de scenă: Spiritul nocturn! Un erou invizibil, care ne atingea, aproape imperceptibil, cu mantia sa, transformîndu-ne (pentru două-trei ore) în privilegiați ai muzelor... Aveam să mai trăiesc, ulterior, asemenea momente; dar nici unul din ele nu mai păstra, evident, inefabilul primului. A urmat, pentru învățăcelul din mine, o altă etapă: descoperirea scenei goale, tot noaptea. Aveam douăzeci și doi de ani și, la Bacău, într-o tîrzie prelungire a unui chef de festival, lăsînd la o parte mulții actori și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cum se spune, de la o vreme). Într-o dimineață, la repetiția dintr-un teatru de nord, am descoperit chiar pe scenă, într-un pat pe rotile, un scenograf cam boem, care adormise acolo, spre ziuă!... Și totuși, senzația aceea de inefabil, greu de transpus în cuvinte, mă urmărește de patru decenii, ca o... molie longevivă, împătimită de artă și ieșită vai, cînd nu era cazul! din drapajul de pluș al cortinei! (să mai torn și puțin ludic, că devin deranjant de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
posesivă, echivalînd în unele cazuri cu o uzurpare de ordinul crimei simbolice. Echilibrate "cantitativ", aceste atitudini extreme vorbesc despre tiparul comun din care s-au născut. Orașul apare, în obsesia lui Mini, dublat de o proiecție metafizică, ca o colectivitate inefabilă, superpusă, o sumă a imponderabilelor "trupuri sufletești", comunicînd într-o osmoză doar ei inteligibilă: pe fundamentul realului, această entitate metafizică împrumută trupul de aer și negură al transparențelor absolute: "Cuprinse cu privirea orașul profilat în transparența negurii. Îl iubi. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sufletesc al fiecăruia își depune spuma vie a tuturor simțurilor." Exaltarea eroinei nu este străină de o conștiință a privirii îndrăgostite sub care doar ei, și tocmai de aceea orașul i se revelează, ca o epifanie învăluitoare, în corpul lui inefabil. Identificîndu-se cu "punctul de miră", fix, personajul se autodesemnează drept centru al viziunii și al discursului. Rolul "reflector" este indicat aici cu accente clare: mise en abyme, implicînd postura privilegiată a punctului de vedere pe care romanul își construiește viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
E inutil să ne mai întrebăm ce anume din compunerea lui atrage cu forța irezistibilă a "solidaritățiii în suferință". (O astfel de "frăție" sentimentală îi face să se recunoască între ei pe Fred Vasilescu și pe Ladima). Există un ce inefabil în sacrificiul curtezanei îndrăgostite. Sacrificiul de a renunța, spre binele (familiei) iubitului ei, la viața nesperată de armonie care o făcuse să se retragă de pe scena mondenă. Hotărîrea Damei cu camelii de a rupe legătura cu cel iubit fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atenția unei noi citiri. Formulat altfel, adevărul pare să fie acesta: recitirea nu descoperă ceva care să nu fie, deja, așteptat de (im)pacientul cititor. Inventată de el, cheia în care se exprimă "lumea" lui Caragiale ascultă de o rețetă inefabilă, comică pînă la frison. O lume care se repetă, într-o operă care se autocitează ar fi pierdut pe drum mulți entuziaști. De ce nu se întîmplă niciodată așa? Atracția pe care o exercită, tiranic, textul lui Caragiale spune ceva despre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
culturii române, creatorul unei excepționale opere de sinteză. El gustă "mierea" cronicii lui Ureche, simte în nări "fumul de smirnă" din poezia lui Arghezi, vede cum lirica lui Blaga se " eterizează" (Ov.S. Crohmălniceanu), imaginând istoria literară "o știință cu legi inefabile și o sinteză epică ce recurge mereu, în mod direct, la izvoare". Opera sa a fost considerată singura istorie literară de viziune critică, estetică a fenomenului literar românesc, cea mai întinsă și mai documentată (Al. Piru). Marii noștri scriitori sunt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rugămintea acestuia care vrea să se nască, să fie însuflețit, așa cum făcuse în mit Afrodita cu frumoasa Galateea. În prima secvență, opera este personificată, căpătând trăsăturile unei femei iubite (mișcările, umbra, parfumurile, tăcerile, mersul, melancolia). A doua secvență înfățișează caracteristicile inefabile ale operei, aflate sub semnul metaforei. Opera are anumite dimensiuni spațiale și temporale ("după-amiază", "după-orizontul"), un limbaj abstract, o viziune care se ambiguizează, nu poate fi reprezentată în planul concret ("atât de departe, încât nu mai există aproape"). Un genunchi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și pentru individ, suferințele nu sunt totdeauna pierdute; ades ele sunt menite de a le întări energia, de a le spori râvna, de a le forma caracterul." Scriind astfel, în Dorințele partidei naționale, Kogălniceanu vădea o înțelegere adâncă a dimensiunii inefabile a istoriei. Nu doar entuziasmul e creator, ci și suferința sapient și demn asumată. "Doliile, spunea undeva Renan, fac mai mult decât triumfurile, căci ele impun datorii și determină efortul colectiv." Acum, când poporul nostru a fost silit să asume
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
da la o parte de lângă un pântece dezgustător și rău-mirositor."6 Românii erau obsedați de ajunul morții, de acel taedium, care, desi îmbracă alte forme lingvistice în secolele următoare acedia creștinilor, melancolie, spleen, cafard, depresie conține un secret dureros: "există inefabil, iar inefabilul este realul, realul nefiind decât numele de taină al vlăguirii în adâncul descreșterii"7. Înseamnă lipsa de interes pentru orice, cu depresia care amplifica în ochii românilor, deveniți creștini, trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o parte de lângă un pântece dezgustător și rău-mirositor."6 Românii erau obsedați de ajunul morții, de acel taedium, care, desi îmbracă alte forme lingvistice în secolele următoare acedia creștinilor, melancolie, spleen, cafard, depresie conține un secret dureros: "există inefabil, iar inefabilul este realul, realul nefiind decât numele de taină al vlăguirii în adâncul descreșterii"7. Înseamnă lipsa de interes pentru orice, cu depresia care amplifica în ochii românilor, deveniți creștini, trăsăturile acelui taedium, ale complezentei fără limite față de acest flagel interior
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
María Zambrano, care descrie sentimentul pe care ambele categorii le provoacă în om, cu modalitățile sale de expresie. "Numinos" înseamnă, în concepția lui Otto Rudolf, preluat de María Zambrano 6, "un element specific și singular care se sustrage rațiunii, este inefabilul, inaccesibil înțelegerii la nivel de concept". Unul din aspectele acestui element "în întregime sui-generis", cum spune Otto Rudolf, este "misterul", si la această parte a "numenului" se referă Sábato, ca "intrinsec absolutului", ascuns și secret, care nu se înțelege, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dar dominat aproape total de brunurile ruginii ale toamnei târzii este și peisajul intitulat Toamna la Bucium, existent, de asemenea, în patrimoniul Muzeului de artă din același oraș. Ca și în Iașii cu Golia , Cămăruț izbutește să capteze acea frumusețe inefabilă specifică Iașului și împrejurimilor sale, pe care numai pictorii care au ajuns la o profundă comuniune cu ea și s-au lăsat pătrunși de farmecul ei au reușit să o transpună pe cartoanele și pânzele lor. Spre deosebire de peisajele estivale și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
acel lirism învăluitor despre care am mai vorbit, acuarelele, dimpotrivă, se relevă printr-o atmosferă irizată, cu transparențe prețioase și moliciuni catifelate, în ambianța cărora culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
ca stare permenentă de joc, sărbătoare, voie bună, candoare și exuberanță. Sau cum afirma Paul Cornea : ―Creangă este pictorul incomparabil al unei umanități care nu și-a irosit copilăria-, fiindcă forța lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei, ―el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alții, dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloatăăG.Călinescu). Umorul și limbajul lui Creangă în ―Amintiri din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
este în acest sens concludent scriitorul bolnav de tuberculoză, refuză să se trateze în realitate, suferind de anxietate socială și depresie, își creează propriile ,,spații literare topice" expresii ale descătușării de constrângerile unei societăți mult prea restrictive care include și inefabilul condiției sale. Dubla ipostază a scriitorului pe care o identificăm în povestirea Un medic de țară cea a doctorului care refuză tratarea pacientului și a pacientului care-și dorește cu disperare să moară vorbește despre ,,spațiul literar topic" kafkian în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cât și în realitate, va căra cadavrele câinilor spânzurați. Visele naratorului-personaj continuă, explicația fiind simplă, oferită chiar de autorul lor: ,,pentru că ceea ce este tulburător și pasionant este că aspectele cele mai commune capătă în somn (sau chiar în trezire) aspecte inefabile de care nu mă mai pot separa"317. Astfel, piațeta din fața poștei din București nu o poate vedea decât în alb și roșu. La fel și personajele care populează piațeta. Prin transfer atributiv, domnul cu baston și mustață, măturătorul și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]