6,831 matches
-
obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a oprit. Privește atentă portretul unei femei. O față ovală Înscrisă Într-un cerc, În ea e Încadrată aceeași față micșorată În care apare apoi alta mai mică și așa mereu ca Într-un tunel al timpului Într-o perspectivă infinită, absorbită de un punct negru. — Uite, portretul ăsta e foarte interesant, plin de sugestii, aici depășești jocul formal, te pune În fața enigmei umane. O idee excelentă și realizarea. — Mă bucur că-ți place. Am făcut-o anul trecut. Treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În considerație părerile unui nespecialist — CÎți ani ai, marchizo? Hai, că mă faci să plîng. Ai uitat cum discutam noi nopți În șir pe plajă la 2 Mai, cînd mormolocul tău sforăia de mult, despre eliberarea prin experiment și despre infinitele șanse de comunicare ale limbajului abstract și parcă te văd Înnebunită țhappening-urile lui Radu cînd a Îngropat heringul afumat Într-un mormînt de nisip și eu am scos din sacoșa de plajă trei ouă și le-am spart deasupra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o femeie obișnuită. Lasă-mă În mizeria normalității mele! Se Întoarse brusc și o luă la fugă printre clădirile vechi la intrarea cărora se Înghesuiau pîlcurile de bolnavi pentru masa de seară. El rămase pe loc. Fața lui exprima o infinită tristețe. — Ai uitat tot, Marceline, tot. Anna nu-l mai auzea. Înainta pe aleea principală Îndreptîndu-se spre ieșire. Mergea mecanic cu ochii În jos ca să nu vadă nimic. Era felul ei de a trage obloanele și de a se izola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le văzuseră în vacanțele lor în apele Oceanului Indian. Cuvintele lui Benedetto trezeau în inima tatălui său idei vechi despre natură și artă. El credea mereu că natura era „stupore e meraviglia“; ce se crease prin fantezie exista deja în muzeul infinit al naturii. Edith plecase învinsă, fără să spună un cuvânt. Benedetto își reluase munca lui. Avea numai nouăsprezece ani, dar era un om matur, cu vise mari. Beppo șoptea pentru sine, privindu-și fiul: „Benedetto, inima inimii mele!“ O săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu se mișca. Mereu la fel și totuși altfel. Și oamenii? Oamenii își aminteau foarte bine de Beppo și după o noapte l-au recunoscut chiar pe Jacopo, cu toate că el repeta cu încăpățânare că el nu era Jacopo. Dar în fața infinitului albastru al oceanului identitatea oamenilor nu înseamnă mare lucru. Oamenii deveneau mici, ușor de tentat să intre în răcoarea apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dar asta e, ne-am născut și trebuie să ne ia și pe noi. Sau nu. Iată acum, pasta condensată și magma lichidă care pare să fi ajuns trupul apei verzi și negre în același timp se apropie amețitor. Este infinită și nu poți să nu-ți dai seama, în ultimele secunde, că ea a devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-și semnificația la intervale neregulate, nu mai lungi de două secunde. Furtuna începu astfel, covârșitoare, înecând totul în particule minerale, în semne din alăturarea cărora ar fi rezultat o literatură nouă, veche, nebănuită. Hessiano. Heptic hessiano. Heptic hessiano vestalico, dei infinite recreazione per inestimabile and insembrabile regrupare tautologicaes. Void. Restless void, eager to wolf down any piece of flesh you could possibly come up with and provide to him, you filthy human beings. Vulvae. Vulvae nascando der copilaes von stelae von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a serenității apărură primii spectatori. Pășeau încet, încercând să nu perturbe activitatea celor șase Ionescu. Sute de mici mecanici asigurau trecerea infinitelor cabluri pe sub Marea Aerului, scufundându-se rând pe rând, în timp ce mulți alții ridicau boxe cu forme de clepsidre și statui celebre în cele mai neașteptate și mai îndepărtate locuri ale Lumii de Deasupra, pentru a asigura o sonorizare demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțeles, spre teribila mea groază, că ei erau cei care emiteau în chip atât de straniu sunetul acela, devenit acum ca de uzină. Fixându-ne cu o ură teribilă și cântând permanent o singură notă prelungă și joasă, un mi infinit și atât de jos, încât l-am identificat ca situându-se în a doua octavă de sub do-ul central, acești preoți nebuni, adepți ai unei literaturi muribunde, se îndreptau către mine și bunul Maro cu hotărârea evidentă de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-o înțeleg, a unui univers pe care singurul fel în care am izbutit să-l demitizez a fost să mi-l închipui mergând la closet... dar nu, ajunge, ajunge odată, mai bine aș termina cât mai repede cu durerea infinită pe care mi-o pricinuie mintea aceasta deșartă și gândurile ei... Geniu pustiu, mai presus decât zeii, mi-am închipuit cândva c-aș fi... ce rușine... nicicând nu a putut fi mai puțin adevăr în gândurile pe care-am pretins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
liniștea casei, iar noi rămaserăm cu toții înlemniți, trăgând cu urechea și ținându-ne respirația. Pe fereastra care se lumina se zăreau niște vrăbii așezate pe liniile de telegraf, care păreau fire de sârmă ghimpată. Începui să ridic masa căzută, cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot, de parcă liniștea în care o ridicam ar fi putut anula într-un fel zgomotul făcut la cădere. - Ei, na, începu din nou Iag, dar Nelly îi făcu semn să tacă, cu ochii înnebuniți, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aibă sfârșit. Dar, după ce pasul a fost făcut, după ce mișcarea s-a sfârșit, această mișcare îmi apare în amintire atât de fantomatic, de parcă n-au existat nici ea și nici efortul care a însoțit-o. Știu acum: în această durată infinită a săvârșirii și în dispariția fantomatică a săvârșitului, în această mare dualitate îmi voi petrece toată noaptea. Lungă, fără de sfârșit îmi pare îmbrăcarea, introducerea mâinilor tremurânde în mânecile mantalei după ce, cu un glas spart de entuziasm, îi propun lui Mik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
m-am trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta. Îndelung și fără de sfârșit mi se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acționeze așa cum făcuseră în noaptea precedentă, adică să o momească folosindu-se de propriul lor trup și astfel să o împiedice să iasă din pădure. Numai că aceasta nu reprezenta decât o soluție de moment, nu puteau proceda așa la infinit. Statistic vorbind, la un moment dat, ceva putea merge prost. Ori se împiedica unul dintre ei și nu mai apuca să se protejeze sub toiag ori se nimerea vreun trecător prin preajmă, pe care le-ar fi fost imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe mai multe În privința mea decît eu despre ele. În scurt timp, m-a năpădit ideea că În spatele copertei fiecăreia din acele cărți se deschidea un univers infinit ce trebuia explorat și că, dincolo de acele ziduri, lumea lăsa viața să treacă În după-amieze de fotbal și În seriale de radio, mulțumită să vadă pînă unde Îi ajunge buricul și cam atît. Poate că a fost acest gînd, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe unde. Mare baftă ai avut, băiete. Asta numesc eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem, Îmi dai voie să mă uit la ea? I-am Întins cartea, iar Barceló a luat-o În mîini cu infinită delicatețe. — Ai citit-o, presupun. — Da, domnule. — Te invidiez. Dintotdeauna mi s-a părut că momentul cel mai potrivit ca să-l citești pe Carax e atunci cînd Încă ai inima tînără și mintea limpede. Știai că ăsta a fost ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
frecîndu-și degetele. De Îndată, se angrenară Într-o discuție de neînțeles despre misterele matematicii, care mie mi-a sunat ca limba chineză. Fermín Îi spunea mereu dumneata, sau doctore, și se prefăcea că nu observă bîlbîiala băiatului. Pentru a răspunde infinitei răbdări pe care Fermín o avea cu el, Tomás Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc. — Prietenul dumitale Tomás are talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
te urmărească și ai să mori În chinuri. — Pari foarte sigur pe tine, Daniel. Eu, care niciodată nu eram sigur nici de ora exactă, am Încuviințat, cu convingerea ignorantului. Am rămas să mă uit cum se Îndepărta prin acea galerie infinită, pînă cînd silueta i se topi În penumbră și m-am Întrebat ce făcusem oare. 15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era cel corect. Se ruga lui Dumnezeu doar să-i arate cum puteau fi fericiți tustrei, de preferință tot În felul lui. Îl implora pe Domnul să-i trimită un semn, o șoaptă, o firîmitură din prezența lui. Dumnezeu, În infinita sa Înțelepciune și, poate, plictisit de avalanșa de petiții ale atîtor suflete chinuite, nu-i răspundea. În timp ce Antoni Fortuny se topea În remușcări și supărare, Sophie, de cealaltă parte a zidului, se stingea Încetișor, văzîndu-și viața naufragiind Într-o boare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
treacă, Înăbușindu-și inimile și sufletele, pînă În clipa cînd, de atîta tăcere, uitară cuvintele care le-ar fi putut exprima adevăratele sentimente și se preschimbară În niște străini ce locuiau sub același acoperiș, unul dintre multele acoperișuri ale orașului infinit. Era trecut de două și jumătate cînd m-am Întors la librărie. CÎnd am intrat, Fermín mi-a aruncat o privire sarcastică din Înaltul unei scărițe, unde dădea lustru unei colecții de Episoade naționale ale ilustrului don Benito. — Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sub control fără a fi refuzată, dacă piața poate fi delimitată fără a fi abolită, dacă democrația poate deveni planetară rămânând totuși concretă, dacă dominația unui imperiu asupra lumii întregi poate lua sfârșit, atunci se va deschide un nou orizont infinit de libertate, de responsabilitate, de demnitate, de autodepășire, de respect pentru celălalt. Este ceea ce voi numi hiperdemocrația. Ea va duce la instalarea unei guvernări mondiale democratice și a unui ansamblu de instituții locale și regionale. Printr-o utilizare regândită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aceste evenimente ar putea influența libertatea de circulație a ideilor, a mărfurilor, a capitalurilor și a oamenilor, influențând astfel și dezvoltarea, locurile de muncă și libertatea. Or, aceste probleme sunt atât de imprevizibile, încât viitorul ar putea avea un număr infinit de variante. Totuși, majoritatea evenimentelor vor avea doar un impact temporar asupra evoluției lumii. Pentru că, dincolo de problemele ce par astăzi de o importanță majoră și care vor fi rezolvate într-o zi îvom vedea mai încolo, în detaliu, prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
alții, la orice vârstă, provizoriu sau durabil, un adăpost, niște bunuri, câteva avantaje, cauze comune, jocuri, chiar și în absența unei vieți sexuale în comun, în orice caz, fără obligația fidelității, acceptând pluritatea partenerilor. Mulți vor căuta în aceste rețele infinite ocazii de întâlniri trecătoare, remunerate sau nu. Vor găsi substitute ale singurătății lor în produse de autosupraveghere și în drogurile de autoreparare. Dominante pentru gestionarea timpului-marfă vor rămâne industriile asigurărilor și divertismentului. Companiile de asigurări își instituțiile de acoperire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]