1,839 matches
-
infirmiera în legătură cu ea și am înțeles că, deși fetița era ea însăși încă un copil, i-a fost o mamă micuțului. Îi făcea haine din resturi de pânză pe care le găsea ici-colo și-l spăla la robinetul din curtea infirmierei. Uneori mergea și cerșea în fața gării și cred că oamenilor li se făcea, câteodată, milă de ei și le dădeau bani, dar ea prefera să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi măcinase oasele rău de tot. Unele se fărâmițaseră și o împiedicau la mers. Au făcut tot ce le-a stat în putință, dar n-au izbutit să oprească evoluția bolii, care până la urmă a dat-o jos de pe picioare. Infirmiera a umblat peste tot după un scaun cu rotile, care i-a fost, în cele din urmă, dăruit de unul dintre preoții romano-catolici. Așa că acum are grijă de băiat din scaunul cu rotile, iar el, la rândul lui, o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
peste tot după un scaun cu rotile, care i-a fost, în cele din urmă, dăruit de unul dintre preoții romano-catolici. Așa că acum are grijă de băiat din scaunul cu rotile, iar el, la rândul lui, o ajută cum poate. Infirmiera și soțul ei au trebuit să se mute. Soțul lucra la o firmă de ambalat carne și a fost detașat la Lobatse. Sora auzise de orfelinatul nostru și mi-a scris. I-am răspunse că îi putem primi și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Lucra la orfelinat de aproape douăzeci de ani - fusese aici de la înființarea lui - și era obișnuită cu nenorocirile - sau, cel puțin, așa credea. Dar povestea asta, pe care tocmai o spusese, o afectase profund atunci când o auzise prima oară de la infirmiera din Francistown. Acum ea avea același efect asupra domnului J.L.B. Matekoni, se vedea cât colo. Vor ajunge în câteva momente, spuse ea. Mă lași să le spun că ai putea să-i iei cu tine? Domnul J.L.B. Matekoni închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cum anticipase. Una era mai în vârstă și avea laba gâștei ]n colțul ochilor. Era o femeie solidă, cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un halat roșu și avea un chip pasional, de copil răsfățat. Îmbrăcată altfel și machiată, ar fi făcut furori prin baruri. Probabil chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la universitate, are un doctorat în războaiele napoleoniene, de 16 ani își plânge soldații pierduți la Waterloo. Celălalt și-a violat copii, se masturbează ore în șir când trec puștii la grădiniță pe sub fereastră, ieri a primit mentosane de la o infirmieră, le împărțea câte 4, câte 6, câte 8: "Fetițele tatii cuminți, fetițele tatii frumoase, prințesele tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
imobilizeze cu o funie de calorifer, să-i pună căluș în gură, eventual să-l cotrobăie de mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nici unul dintre aceștia nu avea să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez, Îi spunea chirurgul infirmierei În timp ce aceasta Îi potrivea masca pe față. Realmente, poate cu o zi Înainte n-ar fi existat salvare pentru amărât, dar era limpede că victima refuza să moară În acea zi. Și ceea ce se Întâmpla aici, se Întâmpla În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
meritorii așezăminte de asistență, ieri, azi și Întotdeauna, ci prin debarale și prin unghere, prin ascunzători și prin poduri, unde adesea Îi lăsau abandonați timp de mai multe zile, fără ca asta să deranjeze pe cineva, căci, așa cum spuneau medicii și infirmierele, oricât de rău ar fi stat, să moară n-ar fi putut. Acum erau morți, luați de acolo și Îngropați, aerul spitalelor devenise pur și cristalin, cu acel inconfundabil miros al său de eter, tinctură de iod și creolină, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu ți-au injectat în venă soluția de contrast, se temeau de complicații renale. Au telefonat imediat la etajul trei, să pregătească sala de operații. Doctorița a întrebat: — Cine e de gardă la neurochirurgie? Au început să te pregătească. O infirmieră te-a dezbrăcat încet, tăindu-ți hainele cu foarfecele. Nu știau cum să-i anunțe pe ai tăi. Sperau să găsească vreun act la tine, dar nu aveai nici unul. Ți-au luat din rucsac jurnalul. Doctorița de la reanimare a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care mila nu avea ce căuta și ți-a privit chipul ca o femeie oarecare. Ți-a cercetat trăsăturile tumefiate, sperând să alunge spaima gândului aceluia. Dar tu semeni cu mine și Ada n-a putut să nu vadă asta. Infirmiera te rădea pe cap, părul îți cădea pe podea. Ada a făcut un gest spre șuvițele castanii. Încet, fă-o încet, a murmurat. S-a îndreptat spre reanimare, spre neurochirurgul de gardă. — Fata pe care tocmai au adus-o... — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care tocmai au adus-o... — Ești fără mască, să ieșim. Au părăsit locul acela aseptic, unde rudele nu sunt lăsate să intre, unde bolnavii zac goi lângă suflul respirației lor artificiale și împreună s-au întors în camera în care infirmiera te pregătea. Neurochirurgul a privit în monitor desenul electrocardiogramei și al tensiunii. Este hipotensivă, a spus, ați exclus posibilitatea unor leziuni toracice sau abdominale? Apoi te-a privit, în treacăt. Ți-a ridicat pleoapele cu o mișcare rapidă. — Deci? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a spus, ați exclus posibilitatea unor leziuni toracice sau abdominale? Apoi te-a privit, în treacăt. Ți-a ridicat pleoapele cu o mișcare rapidă. — Deci? a spus Ada. — Cei din sala de operații sunt gata? a întrebat-o el pe infirmieră. — Se pregătesc. Ada a insistat: — Nu ți se pare că seamănă cu el? Neurochirurgul s-a întors, a ridicat radiograma tomografiei către lumina care intra pe fereastră: — Hematomul se întinde între creier și dura mater... Ada, strângându-și mâinile, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asistentă. — Acum. M-am urcat din nou în mașină și am parcurs strada care se întindea de-a lungul clădirilor spitalului. Am găsit-o în stația de autobuz. N-am recunoscut-o imediat, pentru că era îmbrăcată cu un halat de infirmieră. Se sprijinea de zid, în mână avea o pungă în care se vedea prosopul meu de plajă. M-am oprit lângă ea, nu m-a văzut. Străzile începeau să se animeze încet. Îmi veni în minte ziua aceea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nou afară, la străzile care se clatină dincolo de geam. — Îți cer un singur lucru, să nu mai vorbim despre asta. E un lucru urât. Coborâm din autobuz, mergem unul lângă altul, fără să ne atingem. Italia e îmbrăcată ca o infirmieră și suntem atât de slabi împreună. În vitrina unui magazin o fată ia afișul cu reducerile de preț ca să aranjeze articolele de toamnă, umblă cu picioarele goale pe un covor de frunze și castane din plastic. Italia se oprește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Umflat de capul tău. Se vede ceva în mijloc. Un bumb negru. Părul tău, Angela. Primul lucru pe care l-am văzut din tine. Ne îndreptăm spre sala de nașteri. Elsa mă caută cu mâna, o strânge pe a mea. Infirmiera aleargă împingând targa, eu abia reușesc să țin mâna Elsei. Înainte de a intra în sală, șoptește vlăguită: — Ești sigur că vrei să asiști? De fapt, nu sunt deloc sigur. Sunt chirurg, și totuși mi-e frică să nu leșin. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eram în stare să vorbesc. L-am privit în ochii fără ochelari. Și am înțeles că era conștient de obscenitatea meseriei lui. — Vreți să ieșiți? Am ieșit, a intrat sicriul, împreună cu băiatul, și el în costum și cravată, și o infirmieră care venise să-i ajute, o femeie slabă cu privirea furișă. M-am îndreptat spre barul care îmi fusese indicat pe strada principală. Lângă el era o expoziție de piscine de grădină, albastre și prăfuite. Cât e ceasul? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fi prea dezolantă pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod necesar, dar ca tendință, soț și soție, de parcă singura mângâiere a vieții în doi ar fi producerea de manuscrise. Fiecare dintre aceste personaje a cerut să vorbească cu șeful unui anume sector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod necesar, dar ca tendință, soț și soție, de parcă singura mângâiere a vieții în doi ar fi producerea de manuscrise. Fiecare dintre aceste personaje a cerut să vorbească cu șeful unui anume sector sau cu expertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu gratii. Rambert s-a simțit prost în căldura cumplită a acestei săli și l-a recunoscut cu greu pe Rieux când l-a văzut aplecat deasupra unui corp care gemea. Doctorul făcea incizia ganglionilor unui bolnav pe care două infirmiere, din două părți ale patului, îl țineau răstignit .Când s-a ridicat, doctorul a pus instrumentele pe platoul pe care un ajutor i-l întinsese și a rămas o clipă nemișcat uitându-se la omul pe care tocmai îl pansau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vroia iar o poveste, născocind de data aceasta povestea cu alsacianul din tren. „Da; unii vor fi arienii de mîine...“, a zis. „Adică?“ „Poate undeva există o creșă... Pentru Început... SÎnt născuți de mame purtătoare... Luați apoi și crescuți de infirmiere, supravegheați de medici, de tutori. Rasa albă e În pericol, a considerat cineva; e bine să existe un depozit pur. O nebunie... Călătorul acela a zis că acțiunea a Început...“ „Ficțiune, ar ieși un film...“, a zis, neutru, Thomas. „Probabil
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
magistrat, un saltimbanc și un roman cu togă, au găsit un derviș și un halebardier, au găsit un gardian fiscal și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un menestrel, au găsit un spadasin și un apicultor, un miner și un pescar, un pompier și un flautist, au găsit două marionete, au găsit un barcagiu, au găsit un săpător, au găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
altul, până la șase, dar atenție, având mereu grijă să ne facem munca ușoară și să respectăm gustul cunoscut sau presupus al oamenilor, De acord, spuse fiica lui, te rog să ai amabilitatea să începi, Măscăriciul, spuse tatăl, Bufonul, spuse fiica, Infirmiera, spuse tatăl, Eschimosul, spuse fiica, Mandarinul, spuse tatăl, Bărbatul gol, spuse fiica, De ce, De-aia, pentru că e gol, Bărbatul gol, nu, nu se poate, va trebui să alegi altul, Centrul n-o să vrea un bărbat gol, Atunci să fie femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ale epocii ei, nu avea decât gravuri alb-negru, cu detalii minuțioase, dar fără alte efecte cromatice decât variațiile unui cenușiu aparent, rezultând din imprimarea trăsăturilor negre pe fondul invariabil al hârtiei. Dintre toate, cel mai ușor de colorat este, evident, infirmiera. Bonetă albă, bluză albă, fustă albă, pantofi albi, totul alb alb alb, totul de un alb impecabil, de parcă era un înger al milei, coborât pe pământ cu sarcina de a ușura și a face să dispară necazurile și durerile până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
supăra dacă nu-ți iese de la început. Ceas după ceas, tot restul zilei și parte din ziua următoare, până la ora când trebuia să plece să-l aducă pe Marçal de la Centru, olarul făcu, desfăcu și refăcu păpuși cu chip de infirmiere și de mandarini, de bufoni și de asirieni, de eschimoși și de măscărici, la prima încercare, aproape de nerecunoscut, îndată câștigând formă și sens pe măsură ce degetele începeau să interpreteze pe cont propriu și după propriile legi instrucțiunile transmise de minte. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]