8,706 matches
-
acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucât abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungând În mâna unui ins imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imatur, tot atâta rău, pe cât bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu‑și aleg cititorii). Aprins de gânduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr‑un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvânt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fermă pe poziție, să vorbească clar și răspicat și să-l convingă pe patron că acel post e făcut pentru ea. Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați ca la spectacol, se aflau cinci inși. Unul mai rotofei decât altul. O măsurară din cap până-n picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap, de la stânga la dreapta. Văzându-i mișcarea, un altul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Portretele în mișcare" constituie miza prozei Doinei Popa; ea "pictează", cu același meșteșug, brute și ingenue, personaje secundare (cum e, de pildă, un oarecare Iliescu: "La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai ales, cu o nevastă ca a lui, ultra pozitivă, o hienă, nu alta, plină de bijuuri și blănuri, nici n-ar putea fi altfel decât este oricâte eforturi ar face. Nu domnule, nu este posibil să faci dintr-un ins oarecare un obiect tabu, intangibil când are atâtea părți moi, teribil de ușor de înțepat. Oho! glăsui și Nina, întărind spusele profesorului. Amicul nostru nutrește suspect de multă înțelegere pentru oameni ca ăștia. Mai că-ți vine să întrebi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea, au făcut un adevărat pomelnic. Pe fiecare ins pomenit l-a înzestrat cu mici note orientative. Despre unul au zis că trăiește doar în prezent, ce-a făcut în trecut îi repugnă, parcă n-ar fi fost tot el acela, poate crede că va fi iertat dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vor să țintească, nu ne duc ei de nas, în nici un caz, noi avem memorie și memoria noastră nu iartă. Dormi agitat, visă bucăți enorme de carne puse la frigare pe o bară metalică, răsucite la o manivelă de un ins, unul înalt, musculos, cu mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muzică, o pereche de oameni mai în vârstă ce inspectează cu multă, multă atenție rochița din barchet albastru cu bleu, părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate, îi scăpa printre degete, se zbuciuma, se împiedica printre mobile, în încăperea plină de fum și miros de gutui, măști, măști, măști, cineva o îmbrânci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copil, la cele complicate, materne. Schimbarea bruscă o derută pe Carmina. Viața era de fapt simplă și totuși cât de greu îi venea să accepte. La puțin timp după nuntă, tatăl se învoi de la șeful său de birou, Iliescu, un ins obtuz, suferind de ulcer, care-și trata deseori subalternii în raport cu duritatea crizelor, a chinurilor suportate de stomacul lui. Înalt, slab, osos, cu figură cadaverică, Iliescu preluase lucrările unității de vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scuze, părea de astă dată de-a dreptul înțelegător când era vorba de slăbiciunile bieților oameni. Era un joc, la urma urmei, nu ar fi fost deloc imposibil, ca în aceeași zi, în altă ambianță, să-l desființeze pe același ins fără nici o remușcare, completându-și bogăția de argumente chiar și cu amănuntele oferite generos de mine... Bine ar fi fost dacă acest mod de a se comporta ar fi o simplă tachinărie, dar negativismul a devenit la el o credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mare al tribunalului. Un bărbat trecut de prima tinerețe, stăpân pe el, încă răscolit după decesul recent al soției. Venise ca martor al unui omor petrecut acolo, la fermă. O beție sfârșită cu o încăierare și un mort. Agresorul, un ins de 32 de ani, avea acasă patru copii, victima un tractorist de 26 de ani, tatăl și el a doi gemeni. Între ei o sticlă de băutură "fruntea rachiului" și niște pricini mai vechi zgândărite. De îndată ce intră în vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida după acest amănunt, Ovidiu nu mai stătea împreună cu ea, desigur, între timp garderoba lui se diversificase, pe urmă un gest, o ridicare din umeri îi întărea ideea că insul îi era necunoscut. Se întâmpla apoi ca omul să vrea să traverseze, se uita în josul și în susul șoselei, ca să se asigure, atunci îi vedea fața și se convingea: nu era Ovidiu, sigur, nu, dar peste un minut i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcut. Era cum nu se poate mai mulțumit de mansarda sa. Datora acest confort și femeii care trebăluia În bucătărie printre cratițe, În bikini și fără sutien, vitrinieră la Art-Design, treizeci și doi de ani Împliniți. Mană cerească pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica universitate Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl privea un ins de a cărui Înfățișare nu fusese mulțumit niciodată. I-ar fi dorit o frunte mai Înaltă, sprâncene mai stufoase, ochi mai adânci și maxilarul inferior mai ferm. Doar nasul Îi era pe plac: nici cârn, nici prăbușit peste buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era acum pustie, iar Grațian creștea doi copii și lucra la Cinemar. Citea la fel de mult ca altădată. Recunoștea acest lucru cu un fel de jenă, ca și cum lectura ar fi o sursă ilicită de bucurie. Își croise de timpuriu reputația de ins de care era bine să te ferești. Lucru relativ ușor, dat fiind faptul că era un ins singuratic. Se scula În fiecare dimineață la ora șase. În drum spre școală ducea laptele unor pensionari abonați la Alimentara de pe Calvaria. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Recunoștea acest lucru cu un fel de jenă, ca și cum lectura ar fi o sursă ilicită de bucurie. Își croise de timpuriu reputația de ins de care era bine să te ferești. Lucru relativ ușor, dat fiind faptul că era un ins singuratic. Se scula În fiecare dimineață la ora șase. În drum spre școală ducea laptele unor pensionari abonați la Alimentara de pe Calvaria. Cu banii astfel câștigați Își Înjghebase un atelier foto Într-o fostă afumătorie. Din această pricină nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
faptul că dincolo de dans și mâncare mai exista ceva care punea parcă În mișcare matahala asta bine Înțolită și generoasă pe deasupra, dacă se lua În considerare truda chelnerilor aduși pe spezele sale, ceva pur și simplu, În afară de ceea ce permite oricărui ins să trăiască, ceva ce se cheamă pasiune. Când Își termină numărul, Brândușă se opri la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dansa pe ultima, Împrumutând, pe cât Îi era cu putință, ceva din mișcările unui om care se sprijină pe aer pentru a rămâne În picioare, cum văzuse În spectacolele lui Saburo Teshigawara și Miyata Kei, când băgă de seamă că un ins Îi făcea semne să se oprească cu gesturile unui agent de circulație, o parodie trivială a propriilor ei gesturi. Își scoase căștile nedumerită și privi În jur ca și cum lucrul acesta ar fi fost cu neputință până atunci din cauza ploii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pe vremea aceea, cuvântul „geniu” mai spunea ceva. Cu atât mai mult dacă era Însoțit de aura tulburătoare și dostoievskiană a epilepsiei, un certificat de autenticitate, un fel de AOC, de Trade Mark, de Marque déposée... Lângă Dostoievski Însă, orice ins cu pretenții creatoare devenea o simplă licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ri d e c on tro l R ez ult ate Pr oc ed ur a 1 10 0 ap ro băr i, a viz e Pr oc ed ur a 1 20 0 ac te de co ntr ol/ ins pe cție ... ... . .. . Co mp . de au dit int er n 1 Co mp . de au dit int er n 2 CO MP ON EN TE LE S MF CI Guvernanța corporativă 172 172 Totuși, practicienii în domeniul controlului intern apreciază că emiterea
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se integra sistemului, într-o primă etapă, insul era dezinfectat de viruși (ai naționalismului, ai capitalismului, ai occidentului). Salubrizat în ședințe, prin critică și autocritică. Se mai întîmpla să ceri și iertare, dar să fii de neiertat. Ca Ion Barbu pentru Oscar Lemnaru; ca Șerban Cioculescu pentru Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în ședințe, prin critică și autocritică. Se mai întîmpla să ceri și iertare, dar să fii de neiertat. Ca Ion Barbu pentru Oscar Lemnaru; ca Șerban Cioculescu pentru Paul Georgescu; ca Vladimir Streinu pentru N. Moraru. În doua etapă, același ins devenea infractor politic și decădea din societate. Era nu exclus, ci distrus. Reciproca: pentru cine "adera", stimulările curgeau. Comuniștii aveau nevoie, în vitrină, de intelectuali de nivel și-și deschideau băierile pungii: premieri, plecări peste hotare, "un loc tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
jegos ce ești. Marș de-aici. Trebuie s-o luăm de la capăt, se îmbufnează Șichy. Unde eram? A, da! Spuneam că social-democrații cărau în pușcării tinetele cot la cot cu țărăniștii; că legionarii și liberalii mîncau de-a valma bătaie; inși din partide opozante erau insultați, răbdau laolaltă de foame. Cuvîntul care să acopere ce s-a întîmplat e masacru. Cei doi, Pauker și Laslo Luca, au cerut moartea a 30.000 de "reacționari-bandiți". Într-un Consiliu de Miniștri, prezidat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
secolul XIX, în 1899; s-a căsătorit tîrziu cu mama, în '39; m-au avut pe mine tîrziu, în '44. Atunci, în '30, tînărul boem cînta pentru 9 lei pe seară și masă, sub bagheta maestrului Mâță. Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști străini, trecînzi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
solistul de la "Vama Veche". Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi Basarabia napoi, îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]