9,551 matches
-
pe un mal dunărean și pe celălalt, între Marea Neagră și Adriatică. De când datează creștinismul în nordul Dunării? În Dacia romană au fost creștini, este o "necesitate logic-istorică" (Pârvan), dar izvoarele literare nu ne dau nimic sigur înainte de 250, doar o inscripție din Napoca, anterioară retragerii aureliene, care se încheie cu monograma creștină. Între oamenii de multe neamuri care au fost aduși în Dacia, ca ostași, ca muncitori în mine și în ocnele de sare, sau care au venit ca întreprinzători și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt numeroase și variate astfel, s-au aflat peste 100 de obiecte, locuri de rugăciune și lăcașuri de cult. Piesele incontestabil creștine sunt de o mare diversitate: obiecte cu semnificație religioasă precum candelabrul de la Biertan (jud. Sibiu) cu chrismon și inscripția "Ego Zenovius votum posui", apoi potire și vase liturgice. La Porolissum (Moigrad jud. Sălaj), s-au găsit inele, cruciulițe, accesorii pentru veșminte cu simboluri, amfore creștine. Lăcașuri de cult s-au ridicat peste tot, pe teritoriul daco-roman, de la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Maximus și Dadas, la 28 aprilie 304credința ajunsese și la sate. Credincioși creștini au fost martirizați, pe vremea lui Diocletian și Maximian, și în provincia Scythia Minor (Dobrogea) în localități ca Tomis, Halmyris, Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, unde s-au aflat inscripții și s-au făcut descoperiri arheologice. Astfel, după unele acte martirice, la Tomis, a pătimit ca martir episcopul orașului Efrem, la 7 martie 300, iar ulterior Macrobiu și Gordian, originari din Asia Mică, surghiuniți aici și arși, la 13 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plin de "complexitate și varietate" (D. M. Pippidi), "vitalitatea" vechilor credințe împletindu-se cu aspirații și tendințe noi, orientate către "monoteism și universalitate". În Scythia, lupta dintre vechea și noua religiozitate, în secolul al IV-lea, nu este prezentă în inscripții, dar alte mărturii fac referire la această luptă inevitabilă. La începutul Dominatului (după 284), în Scythia, acest tablou nu se schimbă, păgânismul se dovedește încă puternic, fiind încurajat de includerea sa printre teritoriile controlate de Licinius (308-324), care, între 320-324
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la această luptă inevitabilă. La începutul Dominatului (după 284), în Scythia, acest tablou nu se schimbă, păgânismul se dovedește încă puternic, fiind încurajat de includerea sa printre teritoriile controlate de Licinius (308-324), care, între 320-324, a sprijinit cultele tradiționale (păgâne). Inscripțiile dezvăluie atașamentul pe care simpli credincioși și comunități întregi îl aveau față de zeități. Dintr-un act mitraic aflăm despre serbarea Saturnaliilor, în Scythia, la începutul secolului al IV-lea, iar trupele romane, la 322-323, îl cinsteau pe Deus Sanctus Sol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii între pietatea păgână și cea creștină. În concluzie, în secolul IV, în Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul secolului al III-lea și finele celui de-al IV-lea, fosta provincie romană oferă o priveliște dezolantă: puține inscripții, morminte, obiecte mărunte, nici o știre literară, încât percepția asupra vieții religioase, în nordul Dunării, nu poate fi deplină. Adevărata dimensiune a continuității vechii religii, rezistența credințelor păgâne și interferența lor cu noile valori, modalitățile de inserție a creștinismului și formele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
staționarea unor trupe, instrumente ale politicii imperiale. Așa de exemplu un altar roman de la Drobeta dedicat lui Jupiter, de către un tribun pentru oamenii săi din trupă, este o manifestare a păgânismului oficial într-o localitate aflată sub stăpânire romană. O inscripție de la Sucidava (Celei, jud. Olt) menționează refacerea unui templu al zeiței Nemesis din secolele III-IV. Apoi o statuetă a zeilor Lari din Sucidava, din secolul al IV-lea, denotă că unii dintre limitaneii (soldați) din castrul de la Dunăre erau atașați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
într-un mormânt din necropola de la Sucidava, din secolul IV, probează credința unui locuitor în forța spirituală a imaginii, după interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
română a conservat termenul ce desemna clădirea (lăcașul de cult) creștină, basilica (biserică)-termenul s-a născut în nordul Dunării, "a fost adus de misionari din sudul fluviului"(Pârvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o tăbliță votivă cu inscripția "Ego Zenovius votum posui"-o ofrandă (donariu), apoi fibula-inel de la Micia (Vețel-jud. Hunedoara) cu inscripția "Quartine vivas". Ca o concluzie generală, creștinarea monumentelor funerare este o dovadă clară a penetrației adânci a noii religii printre daco-romani și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a născut în nordul Dunării, "a fost adus de misionari din sudul fluviului"(Pârvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o tăbliță votivă cu inscripția "Ego Zenovius votum posui"-o ofrandă (donariu), apoi fibula-inel de la Micia (Vețel-jud. Hunedoara) cu inscripția "Quartine vivas". Ca o concluzie generală, creștinarea monumentelor funerare este o dovadă clară a penetrației adânci a noii religii printre daco-romani și, în același timp, ea este o probă a legăturii dintre cele două ramuri ale creștinătății dunărene. Fenomenul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cele 19 episcopii din valea Dunării s-au aflat până în vremea lui Justinian (527-565) sub jurisdicția superioară a papei (episcopului Romei) și nu a ierarhilor greci (bizantini) din Răsărit. În Moesia Inferior și în Scythia Minor, numele ierarhilor și limba inscripțiilor sunt deopotrivă latine și grecești, episcopia de Tomis depindea de scaunul de Constantinopol. Aceste episcopii numeroase, fiecare cu teritoriul ei, reprezentau o populație latină foarte densă-ele întruchipau ordinea imperială ca și viața locală, deoarece episcopul era omul locului ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noii credințe latine, provenite din sudul fluviului, foarte vii în secolele IV-VI. Din această perioadă avem urme edificatoare și în Dacia traiană. Pe lângă donariul de la Biertan (jud. Sibiu), binecunoscut, menționăm și sarcofagul păgân cu semnele crucii de la Ampelum (Zlatna), inscripția păgână cu cruce și literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din sudul Dunării. Au existat misionari trimiși în părțile barbarilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
devine treptat monocoloră, adică creștină. Acum, păgânismul nu este stins cu desăvârșire, dar, social și geografic, pozițiile sale se restrâng tot mai mult sub povara măsurilor represive ale împăraților romani și ale înaintării creștine. În Scythia Minor, creștinismul este triumfător inscripțiile din secolele V -VI, în provincia dintre Dunăre și Mare, reflectă, prin conținut și simbolistică, o atmosferă spirituală specific creștină: atașamentul locuitorilor provinciei față de Dumnezeul cel Bun, sub puterea căruia stătea destinul lor colectiv și individual. Inscripțiile de la Tomis, Callatis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismul este triumfător inscripțiile din secolele V -VI, în provincia dintre Dunăre și Mare, reflectă, prin conținut și simbolistică, o atmosferă spirituală specific creștină: atașamentul locuitorilor provinciei față de Dumnezeul cel Bun, sub puterea căruia stătea destinul lor colectiv și individual. Inscripțiile de la Tomis, Callatis, Histria, Ulmetum, Axiopolis, Dinogetia, Noviodunum reflectă un alt sentiment religios, o altă percepție a raporturilor om-divinitate, un alt statut religios. Obiectele creștine descoperite prin cercetări arheologice arată cât de profund se înrădăcinase creștinismul, în secolele V-VI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scris că primește fără rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe. Timp de o jumătate de veac, nu mai avem informații despre despre biserica din Scythia, dar într-o inscripție anterioară anului 518, este amintit un episcop Paternus. Numele lui este asociat de unele dispute hristologice ale vremii, precum acțiunile "călugărilor sciți" care urmăreau ca formula lor teologică (theopasită) "unul din Sfânta Treime a pătimit în trup" să fie acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care, prin operele lor, și-au adus o contribuție substanțială la îmbogățirea tezaurului creștin patristic. Vom aminti pe cei mai însemnați dintre ei. Ioan Cassian era de "neam scit", cf. biografului său Ghenadie din Marsilia. Vasile Pârvan a descoperit două inscripții în pădurea Șeremetului (Casian, jud. Constanța), care făceau referire la "Casieni", locuri considerate drept patria sa. Ioan Casian s-a născut pe la 360, în Scythia Minor, a primit o educație aleasă, probabil în orașele din Pontul Euxin. Ulterior, a intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuitate a limbajelor culturale și de integrare a formulelor vechi în concepte noi. Dincolo de dogmă, practici și simboluri, gândirea creștină păstrează o importantă zestre de idei și credințe de origini și vechimi diferite, gândirea religioasă a românilor o dovedește. Cele mai multe inscripții din Scythia Minor sunt în limba greacă, puține în latină (10%), iar răspândirea creștinismului s-a făcut în greacă și latină. Dar, în Scythia Minor, secolele V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Scythia Minor, secolele V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia Minor (Dobrogea). Contrar celor spuse de Vasile Pârvan, Scythia-Dobrogea este unul dintre nucleele genezei vocabularului creștin de origine latină în limba română. În inscripții, întâlnim unele vocabule latine creștine: Dumnezeu, Fiu, sânt, cruce ș. a. (vezi mai jos). Afirmarea puternică a creștinismului în Scythia Minor, în secolele V-VI, a constituit suportul continuității etnice și religioase din perioada întunecată, ce avea să înceapă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dorostolon, Tomis, Axiopolis, în secolele XI-XIII-sedii episcopale au fost și la Dinogetia (Garvăn), Noviodunum (Isaccea), la mijlocul secolului XIII, acestea ca și întreg teritoriul dobrogean au fost puse sub autoritatea mitropoliei de Vicina, subordonată patriarhiei de Constantinopol. Lipsa informațiilor istorice, a inscripțiilor, inexistența bisericilor și a obiectelor creștine nu permit aprecierea conținutului de idei, credințe și practici ale locuitorilor fostei provincii Scythia Minor, în intervalul cuprins între căderea limesului dunărean (614) și recucerirea lui Ioan Tzimiskes (971). Este cert că multe elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea (bulversările politice și demografice în urma pătrunderii unor grupuri numeroase de slavi dinspre nord-vest și infiltrarea avarilor târzii pe valea Mureșului). În Banat, la Sânnicolau Mare (jud. Timiș), s-a aflat un tezaur cu vase de aur cu cruci și inscripții, de proveniență bizantină. La sud de Carpați, obiectele creștine sunt puține, situație explicabilă prin impactul foarte puternic pe care migrația slavilor și apoi a bulgarilor l-a avut asupra populației autohtone și a organizării sale bisericești. Între Carpați și Nistru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-au răspândit la sârbi, ruși și români
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-au răspândit la sârbi, ruși și români. Cea mai veche inscripție slavă la noi s-a descoperit la Mircea-Vodă (jud. Constanța) și datează
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-au răspândit la sârbi, ruși și români. Cea mai veche inscripție slavă la noi s-a descoperit la Mircea-Vodă (jud. Constanța) și datează din 943 (6451), referitoare la jupan Dimitrie. Este mai presus de orice îndoială că folosirea alfabetului chirilic datează din secolul al X-lea, din Bulgaria el s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]