1,822 matches
-
Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață lăsată de șampanie. S-a dus să îi pună la punct pe cei de la postul de televiziune. Apoi și-a încrucișat mândră mâinile la piept, insinuând prin atitudinea ei că, de fapt, Mai era cea care trebuia pusă la punct. —A! Gura bosumflată a lui Mai sugera dezamăgire. S-a întors să plece, părul ei mătăsos tăind aerul din jurul corpului său. Îl poți aștepta, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui? Tommy pipăi bastonul de lângă fotoliu. — Păi, n-o să insist asupra acestui detaliu, dar Beth era într-adevăr ușuratică, așa cum au insinuat ziarele. Știam din ce cauză, dar n-am spus nimic, fiindcă nu voiam să-i pătez memoria și fiindcă știam și că asta n-ar fi ajutat poliția la prinderea criminalului. Tipul mă ducea cu zăhărelul, prins între dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ei. — Doctorul Wilson a făcut-o acum o jumătate de oră. Colțurile gurii lui Isobel se lăsară În jos. Am ajuns cât de repede am putut. Mai am și alte treburi de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Rennie păru din nou jignit, dar Își ținu Înțelept gura. Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
guvernate în numele său de un praefectus omnipotent. Acesta era ales, prin lege, dintre cavalerii obișnuiți; prin urmare, era un om care-i datora împăratului totul, iar supunerea sa era pe atât de servilă pe cât de absolută îi era puterea. Zadarnic insinuaseră populares: „Închiderea granițelor transformă Aegyptus, cel mai mare și mai puternic regat cunoscut, într-un bun privat imperial“. Dominația fusese nemiloasă, cu biruri grele, confiscări de bunuri, înrolări forțate; valoarea bogățiilor intrate în vistieriile imperiale era incalculabilă. Convoaie de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți. Cei mai mulți considerară gestul acela un ingenuu, poate îndrăzneț omagiu adus neamului tatălui său. Unii, mai ageri, se îngrijorară: „Pentru anunțul ăsta a ales aniversarea sinuciderii“. Alții însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după moarte pe Caius Marius, mai-mare peste populares în vremea aceea, așa îl reabilitează el acum pe Marcus Antonius“. Se apropia luna septembrie; în zilele acelea cădea comemorarea bătăliei navale de la Actium, a victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locul unde Calpurnius Piso se întâlnea cu senatorul Junius Silanus și prefectul Sertorius Macro, cel iute la mânie. „Este intolerabil să fim obligați să-i spunem Augustus unui băiat de douăzeci și șase de ani“, izbucnise arogant Calpurnius. Iar ceilalți insinuaseră că „băiatul“ nu era foarte prudent: „Are o escortă mică, îi place să călărească peste câmpii...“ Împăratul își aminti de palatul de la Antiohia, de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul prieten cu Tiberius urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimb. Voia să spună că era urgent ca, prin căsătorie, cineva din grupul său să pătrundă în tainicele palatia imperiale. Astfel, Callistus, care vorbea cu toți - iar în prezența lui nimeni nu tăcea, dată fiind capacitatea sa de a se insinua peste tot și de a-i predispune pe ceilalți la confidențe, fără să-i întrebe nimic -, interpretă cuvintele lui Asiaticus și, într-un moment când îl găsi pe Împărat singur, îi spuse: — Cei mai importanți senatori mă imploră să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ce nu-mi plăcea să mă fotografiez când eram În liceu, fugeam din grup ori de câte ori colegii voiau să combine o imagine colectivă, o „amintire“, ziceau ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea ființei, vrea să-ți fure secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sale. - Și sunteți? întrebă Kara, convinsă fiind că era timpul ca mama ei să aibă o relație după 5 ani de singurătate. - Evident că nu! răspunsese mama ei, aproape furioasă. Ce-ți închipui tu? Acest incident o definea perfect: să insinuezi că s-ar întâmpla ceva mai mergea, dar dacă treceai dincolo de o anumită limită, de multe ori fixată aleatoriu, deveneai Inamicul, chiar dacă erai sânge din sângele ei. Kara continuă însuflețită să își expună planurile în privința spectacolului din ziua următoare. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cale. Mă refeream de fapt la crezul nostru de bază. - Hai, Andrew. E mai bine să păstrezi liniștea, spuse avocatul. - Doar port o discuție amicală, Joe. Deci, ce părere aveți? spuse Constable privind din nou către Bell. - Ce vreți să insinuați, domnule? întrebă acesta înțepat. Aluzia la rasism și la rădăcinile sudiste ale detectivului îi creară acestuia o stare profundă de disconfort. - Drepturile cetățenilor, ale muncitorilor, guvern local sau guvern federal. Ar trebui să vă uitați pe pagina noastră de internet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întoarse fața spre Magician, dar acesta dispăruse. Ușa era închisă. Fumul îl făcea să lăcrimeze și să simtă că se asfixiază. Focul se apropia din ce în ce mai tare, devorând cutii, cărți, postere și topind CD-uri. Apoi, flăcările galbene și albastre se insinuară în patul lui Rhyme, luând cu asalt pătura cu care era acoperit acesta. Capitolul XXVI Un agent NYPD foarte pus pe treabă se grăbi pe o alee din West Side, auzind probabil un sunet ciudat sau văzând ceva suspect. Douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că practica de acasă și cea în fața unui public erau ca ziua și noaptea. Ceva inexplicabil se întâmpla când urcai pe scenă în fața spectatorilor. Trucuri imposibile, care acasă dădeau greș, mergeau aici perfect datorită unei adrenaline spirituale misterioase, care se insinua în mâinile tale și îți poruncea pe un ton răspicat: - Nu o da în bară de data asta! În mod invers, în timpul unei reprezentații cu spectatori, putea să nu îți iasă un număr care înainte părea floare la ureche, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
jachetă l-am simțit aspru pe piele, apoi am privit la urma pe care o lăsase pe mâneca neagră. Doamne, nu mi-am luat nici măcar o jachetă! am mormăit eu și am râs singur la dâra de raționalitate care se insinua din când în când în lumea mea nebună. Am privit vizavi spre ușile duble și apoi în jos spre ceas. Cinci patruzeci: din pândele mele regulate de la magazin din ultimele săptămâni, stabilisem în mare un program al felului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care Împingeau și se mișcau În interiorul ei. Deci vă place să vă băgați degetele Înăuntru? spuse ea. În secunda În care cuvintele acestea i-au zburat de pe buze, și-a dus mâna la gură. Grozav! Pe lângă gafa cu cèpes, acum insinua că ginecologului care Îi examina cervixul Îi plăcea să-și bage degetele... Nu, asta a sunat aiurea. Ce-am vrut să spun era că.... Dar Butoiaș nu părea să fi observat gafa ei. Își continua „săpăturile“. —Hm, ce ciudat! bolborosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
crezi c-a venit momentul să-ți găsești un prieten stabil sau un soț și să te așezi la casa ta?“. Ronnie s-ar fi simțit jignită și s-ar fi supărat extrem de tare dacă cineva ar fi Îndrăznit să insinueze cum că ea ar fi fost o mamă evreică tipică. Totuși, nu fusese genul de mamă care să stea permanent acasă și s-o Îndoape pe fiica ei cu cocoloașe de matzo 1. Nu fusese niciodată genul care să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bani ai făcut exact din afacerea asta cu surogatele, dar sunt sigură că nu ți-ai oferit serviciile pe nimic. De asemenea nu m-ar surprinde dacă ai fi primit toate plățile cash. El tăcu o clipă. —Ce Încerci să insinuezi? — Că n-ai plătit nici măcar un penny taxă de când ai Început afacerea asta. De asemenea mai vreau să insinuez că dacă nu dai toți banii pe care i-ai câștigat spitalului St. Luke, intenționez din toată inima să raportez asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nimic. De asemenea nu m-ar surprinde dacă ai fi primit toate plățile cash. El tăcu o clipă. —Ce Încerci să insinuezi? — Că n-ai plătit nici măcar un penny taxă de când ai Început afacerea asta. De asemenea mai vreau să insinuez că dacă nu dai toți banii pe care i-ai câștigat spitalului St. Luke, intenționez din toată inima să raportez asta la Fisc. —Înțeleg. —Speram că o să Înțelegi. O săptămână mai târziu un sfert de milion de lire sterline fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în vreme ce nevasta acestuia, bucătăreasa, contempla jocul. Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic, dar în teorie, să fim bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeia de mâine; nu degeaba i-am băgat în cap doctrinele emancipatoare ale anarhismului... fără bombe! Păi eu una cred - zise mătușa indispusă - că fetița asta e în stare să arunce și bombe! — Și chiar și-așa de-ar fi... - insinuă Augusto. — Asta nu! Asta nu! - zise unchiul. — Și ce dacă? — Don Augusto! Don Augusto! — Eu cred - adăugă mătușa - că nu trebuie să renunți la intențiile dumitale din pricina celor petrecute... — Evident că nu! Așa e cu atât mai meritoriu. — La atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai bine de-o asemenea nefericire și să-i respect, desigur, hotărârile. Și dacă dânsa v-a spus altceva... — Vă rog să nu o mai menționați pe cea care îmi va fi soție și cu atât mai mult să nu insinuați că ea ar fi adus fie și cea mai mică atingere adevărului. Consolați-vă cum puteți și lăsați-ne în pace. — E adevărat. Și îmi reînnoiesc față de amândoi mulțumirile pentru favoarea pe care mi-ați făcut-o procurându-mi acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea le-a împins considerentul propriilor interese. Eu însă-ți spun că nu interesele și le cunosc, ci își simt pasiunile. Și chiar când își închipuie că dau ascultare interesului, pasiunii îi dau ascultare ... Din fericire! - am îndrăznit eu să insinuez. — Mai încape îndoială că din fericire! Se înșală totdeauna mult mai mult cine crede că nu se lasă călăuzit decât de interesul său. Cine știe ce interes are? În schimb, oricine știe ce anume urăște sau ce iubește. Dar aici, în patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]