15,241 matches
-
individ posac. Trenul e foarte aglomerat, spuse el, deși Myatt știa că minte. Era aprilie și era mult prea devreme ca vagoanele să fie pline. De altfel, văzuse puțini pasageri de clasa Întâi pe vaporul cu care traversaseră Canalul. În timp ce insista, un stol de turiști dădură buluc pe culoar: femei Între două vârste strângând În brațe șaluri, covoare și caiete de schițe, un cleric bătrân plângându-se că pierduse Wide World Magazine - „Citesc Întotdeauna Wide World când călătoresc“ - și În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia că-și adună curajul pentru un calvar. Dar teama păru să-l părăsească imediat ce Îngenunche lângă fată. Era delicat cu ea, deși cu acea impersonală și experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
punându-și buzele pe sânul ei. Îi datorez asta, se gândi ea și experiența acumulată a altor femei Îi spuse din nou că Îi era datoare cu mult mai mult. Dar cum aș putea plăti, se Întrebă ea, dacă nu insistă să fie plătit? Și numai gândul de-a face actul fără a fi beată, cum presupunea că erau unele femei, sau din pasiune, ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
suficient de atrăgător și de interesant pentru tine... Este foarte romantic din partea ta, Hunter, Îl Întrerupse Lauren, dar eu nu merg la Întâlniri aranjate, le consider lipsite de stil. — Am putea lua cu toții cina data viitoare când e În oraș, insistă Hunter. —Nici la Întâlniri Întâmplătoare regizate nu merg. Accept doar partide anonime de sex fierbinte, replică ea, folosind intenționat un ton impasibil. Dar mersi. Ești foarte drăguț, exact cum spune soția ta. — S-ar putea totuși să mă ocup personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din nou la hotel. Centralistei i-a luat ceva vreme să Încerce să identifice camera lui Hunter și apoi m-a informat: — Nu este cazat nici un domn Mortimer la noi. Cu siguranță a predat camera. Nu, sigur este acolo, am insistat. Unde altundeva putea fi? — Verific din nou... urmă o pauză și o auzeam pe centralistă cum tastează la computer. Nu. Aici apare că a eliberat camera vineri. La ora 2 după-amiază. Au revoir. Legătura s-a Întrerupt. Am pus Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton insistase ca În locul spoturilor ascunse pe care le are toată lumea să monteze pe pereți niște aplice mici din mătase roșie. — Ai nevoie de o Aga1 aici. Aia nouă albă, spuse Milton. Apoi o să fie cât se poate de plăcut. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorbești de una singură și să-ți spui că e bine când, de fapt, nu este. Asta este ceea ce am făcut eu când căsătoria mea se ducea pe apa sâmbetei. — Dar căsătoria mea nu se duce pe apa sâmbetei, am insistat eu, Întrebându-mă: „Oare așa era?“ Eram cu Lauren și Tinsley În holul oval de la Hotel Carlyle, cu o seară Înainte de data la care Hunter urma să vină acasă. Aici Îi place lui Tinsley să vină când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că puteam să renunț la toate acuzațiile de rea purtare, chiar din acel moment? Poate că așternuturile acelea mult prea scumpe erau, până la urmă, foarte romantice... —Hai, iubito, spune, că-ți tot ninge și Îți plouă de zile În șir, insistă Hunter. Poate că ar trebui să zic ceva. Să mă descarc. Poate că exista o explicație simplă și voi putea merge la Paris În noiembrie cu Hunter, să mă distrez de minune. Adevărul era că un puteam să continui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acest fapt, de-abia mă mai puteam abține. Influența Sophiei D’Arlan ajutase probabil, mă gândeam, ușor enervată. Probabil că trebuia să mă Împac bine cu ea de-acum. Nu, voi veni eu la tine. Nu vreau să te deranjezi, insistă Nina. —Ei, atunci, dacă ești sigură că te descurci să ajungi. Cred că mă descurc să merg pe jos câțiva pași până la tine de la Ritz, glumi Nina și Închise. Dacă eu aș fi o starletă superbă, celebră În toată lumea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
preferat. Chiar pot să o Împrumut? i se tăie Ninei răsuflarea de emoție. —O să-ți facem una special pentru tine, am spus. — Nu mă deranjează să o iau cu Împrumut. Tinerii designeri nu-și pot permite să dea haine degeaba. Insist, i-am spus. Îți vom face rochia Grace, iar tu ar trebui să mai alegi o rochie. S-ar putea să intri În panică În seara premierei și să detești brusc rochia Grace. Trebuie să ai de unde alege. Nina Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
albă Împăturită. Am despăturit-o. Înăuntru era o singură tabletă. Mi-am strâns palma, făcând-o pumn. —Marci! —E un Klonopin. Mai este cunoscut și ca valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga mea, nu fi jenată. Toată lumea la New York e drogată 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat, să fie pregătit, insistă Lauren. Oare nu ar trebui ca mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te miști de-acolo și să te pregătești de serviciu. — Nu pot să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tot ce voiam era să plec. Știam deja atât cât aveam nevoie, nu? Chiar trebuia să mă supun acestei agonii În continuare? —Sylvie, trebuie să mergi până la capăt. Hai, vino, vom privi din spatele lucrării lui Dan Flavin. Hai să mergem, insistă, mergând, cu discreție, pe urmele Sophiei. Sophia alesese pentru Întâlnirea ei secretă cea mai populară galerie din muzeu. Sala era atât de aglomerată, că de-abia o mai puteam vedea. Ascunse de orice privire În spatele uriașului perete multicolor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mă aleg cu un nou soț... spuse, și nici să-mi placă la nebunie că mi s-a Întâmplat asta. N-aș prea numi asta un eșec, am spus eu. Dar tot nu știu Încă să conectez instalația de sunet, insistă Lauren, cu Încăpățânare. Este foarte incomod. Lauren era complet, nebunește, total, profund, extraordinar, cum vreți voi să-i spuneți, de Îndrăgostită de soțul ei. Era un șoc. Nu aș fi crezut niciodată că o să spun asta, dar este adevărat: fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prezinți, zâmbesc și-ți dau dreptate. Vila Gartoller este splendidă. Vecinii de pe-aici nu te invită înăuntru. Rămân în ușa întredeschisă și zâmbesc. Îți spun că nu știu absolut nimic despre povestea vilei Gartoller. E o vilă oarecare. Dacă insiști, se uită peste umărul tău la strada pustie. Îți zâmbesc din nou și-ți spun: „Îmi pare rău că nu vă pot ajuta. Cu agentul imobiliar trebuie să vorbiți“. Pe plăcuța de la numărul 3465 de pe Walker Ridge Drive scrie „Agenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stînd la fereastră, în întuneric, privind afară, pe lîngă draperia ferită puțin. Degeaba te-ai supărat, Radule. La mine de ce nu te gîndești? Tocmai că mă gîndesc cam mult. Știu eu cum e cu frumoșii ăștia care, pe deasupra, mai și insistă. Și-ncă la cine!... "Și-ncă la cine !..." repetă Paula, fluturîndu-și brațele larg desfăcute. Iată-mă tîrfă de-a binelea; n-au decît să-mi facă bărbații cu ochiul și... De ce nu-i trîntești telefonul în nas?! țipă Radu, întorcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorul în receptor. Cum cine sînt?! Rămîi pe fir și-ai să afli! Pentru că cei adunați în jurul chelnerului vorbesc tare, toți odată, profesorul se retrage cît poate spre bucățica de perete dintre bar și sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd zece lei chelnerului, imediat ce lasă receptorul. Ei? întreabă cîțiva spre profesor, în timp ce alții, aflați pe la mese, vin în grabă să audă mai bine. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămîne izolat, se află, vin în ajutor echipe de salvamont, elicoptere... Excelent! Asta-i! bate profesorul cu degetul în bar. Dacă nu răzbat frezele, vor veni elicopterele. Iar dacă elicopterele nu vor putea decola, spune Lazăr, preocupat de telefon, să insiste pentru convorbirea solicitată vor trimite amfibii, tancuri... Să știi că vor trimite! se înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns, întoarce privirea spre profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acte de caritate? Doar seara asta. De ce? Pentru că nu ne-ai lăsat în cîmp, în voia vîntului. Aici e cald și lumină: se poate învăța spune studenta simplu, deschizîndu-și caietul de curs. Lazăr se ridică și merge spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fierbințeala vorbelor. Oricum, îți rămîn dator: măcar numai cu respect dacă nu și cu o cafea înclină Mihai privirea. Mulțumesc! Sărut mîinile! Iese, cu mersul ușor, liniștit, puțin clătinat din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cauza amețelii, știindu-se urmărit de ochii fetei. Dacă aș fi insistat... Nu, la naiba! Are dreptate: sînt amețit. Și-apoi, trebuie să mă duc la uzină, să-l întreb pe Ion... Ce-o fi între el și Săteanu? De ce insistă ăsta să-mi vină părinții amîndoi? La ora asta o mai găsesc pe sor-mea la serviciu; să-i dau un telefon din holul hotelului, s-o întreb dacă vine măcar mama la premieră..." Intră în cabina interurbană din holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar pleacă. Mihai aruncă o privire spre ceasul din hol și-și zice că, oricum, pînă la nouă douăzeci, cînd pleacă mașinile spre uzină, tot trebuie să stea undeva. Un vin, un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul whisky, să nu pară lăudăros. Bine, o vodcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mașinile spre uzină, tot trebuie să stea undeva. Un vin, un coniac? întreabă Muraru. Nimic, mulțumesc! Vă rog, nu insistați! se apără Mihai cu îndîrjire. Am băut seara asta ceva și mi-i că stric totul dacă... Ce-ați băut? insistă Muraru. Niște... vodcă minte Mihai, fiindu-i jenă să pronunțe cuvîntul whisky, să nu pară lăudăros. Bine, o vodcă! hotărăște Muraru și pleacă spre bar, de unde se întoarce cu o sută de vodcă și un pahar cu apă. Rămași singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]