2,113 matches
-
cristalizând în sintagma cognitive. E drept, Montale cel din Satura, 1971, e aproape de ultimul Baconsky, cel din Cadavre în vid, 1971, poate chiar de postumul volum Corabia lui Sebastian, 1978, unde sentimentul declinului lumii, o comună simplitate extremă, propozițiile cotidianului insolit îi reapropie. "Salvia" - cea cu flori intens roșii - salvia poetului din Corabia, poate fi o amintire a copilăriei, mai puțin un ingredient pentru vreun bucătar cu nostalgia sudului, iar "levănțica" și ea mirosită pe câmp, copil, cea cu florile mici
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
științele exacte, filozofia analitică, orice fel de idee de la un nivel în sus... Și, à propos. Citesc cartea unui autor despre care nu-mi dau seama dacă e de o adâncime care îmi scapă sau de subtilitatea unui impostor. Telefon insolit de la o persoană din prima linie a literaturii de azi, cu care m-am încrucișat poate în două rânduri și am schimbat, poate, câte un cuvânt. E genul care-mi place, cum repede constat. Complet aiurită, spunând numai la ce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
sclerozei generalizate îl însoțesc și pe Hose Pablo la fiecare ieșire din prelungile sale tăceri. Sursa acestei paralizii pare să fie de natură erotică (în fond, toate poemele de aici sunt poeme de dragoste). Rezultatul, însă, e același, de un insolit irezistibil. Dacă e adevărat că poezia bună poate exista prin vocație (așa, substanțialist), dincolo de cultură, de exercițiu, de influențe, Hose Pablo e, dintre tineri, exemplul cel mai edificator.
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
doua secțiune, mai substanțială, a acestuia (Frica și cuvintele). Vorbim astfel despre un poet care favorizează căutările expresive și efortul lingvistic (poemul se fixează greu, pentru că „umblă prin țeasta tăcută”, aproximându-ș i forma), identitatea cuvântului și a îmbinărilor de cuvinte insolite („am găsit un cuvânt/ care nu există/ și mă strădui/ să păstrez această identitate”), combinațiile șocante, cu efect de concretizare sau de reierarhizare a lumii (de tipul versului deja citat: „acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei”). Descoperim, de asemenea
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
se cheamă una pe alta într-un mod impredictibil, cu nepăsare față de timpul și autorul de care aparțin, ceea ce le aglutinează fiind însăși moartea în diversele sale ipostaze literar-conceptuale. Într-un registru metaforic, se poate spune că este o carte insolită, filosofic-polițistă, având un singur personaj central, moartea, care comite o serie întreagă de crime aflate la confluența dintre carnal și simbolic, crime ce reclamă un personaj secundar care să le interpreteze. Oricum, literatura se dovedește a fi unul dintre sediile
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
în vedere pe cele existente în model, să treacă printr-un proces de metamorfozare radical, impus de evoluția lor în alt context istoric, dar și de modificările intervenite în intrigă și situații. Cazul Cetățeanului T (turmentat) e poate cel mai insolit exemplu. Lui i se rezervă și un dublu, Tache Ionescu, un posibil alter ego- Caragiale îndrăgostit de Zoe în ipostază de creație a sa. Mă opresc aici cu amănuntele, deși ele sunt cât se poate de incitante, pentru a nu
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
Simplificând la maximum, se poate spune că originalitate perfectă nu există. G. Călinescu refuză termenul, propunând, în schimb, sintagma „putere de creație”. În legătură cu Hortensia Papadat-Bengescu, nu se poate vorbi de influență în sensul curent al cuvântului. Despre imitație, doar de dragul insolitului mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
ține mereu deschisă poarta poeziei. Odată sfârșită lectura, culegerea dăinuie în memoria cititorului printr-un puternic efect al prezenței, acel semn meteoric lăsat de poezie (spumoasă, nonșalantă) în trecerea ei grăbită, încât nimic nu tulbură, până la urmă, prospețimea ansamblului, melanjul, insolit într-o lume dezabuzată, de visare, puritate, entuziasm tonic. Regăsim starea aceea arhetipală de ieșire din sine, cu care ne-au obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
decît de realitatea textelor asupra cărora se aplică: " G. Călinescu este, dintre criticii români, poate cel mai puțin apt să deslușească fenomenul poetic în matca lui originară. El nu interoghează statutul ontologic al poemului, ci descrie, anecdotic, cadrul exterior, inventariind insolitul, apăsînd pe un fel de teatralizare a imaginii. E semnificativ, de pildă, că doi mari poeți ai vremii noastre, Lucian Blaga și Ion Barbu, sînt și cei mai năpăstuiți de discursul anecdotic al criticului. În schimb, atunci cînd ajunge la
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
de intrigă și de erou: mozo de muchos amos - ăfecior la mulți stăpâniă, este în cele din urmă un pretext pentru pictua ade genă a celor mai felurite medii și ambiante sociale, tot astfel, în cazul de față, oricât de insolite ar fi peripețiile protagonistului, nu atât ele și nu atât el ocupă primul plan al românului, ci fascinantă Barcelona modernista, căreia Eduardo Mendoza îi adresează pe această cale o declarație de dragoste. Poate că n-aș fi în măsură să
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
cuprinzând lansarea noutăților editoriale, dezbateri, întâlniri cu scriitori și oameni de cultură. Târgul se adresează publicului larg, dar și publicului profesional, cadrelor didactice și elevilor din toate nivelurile de studiu. În premieră în acest an, Târgul propune publicului o întâlnire insolită cu lumea cărții din perspectivă fotografică prin organizarea expoziției Istoria imaginară a cărții și a scrisului, aparținând fotografului francez Jean Marc Godès. Expoziția a fost găzduită la Târgul Internațional Gaudeamus din toamna anului trecut și va parcurge în 2012 traseul
Caravana Gaudeamus debutează cu Târgul de carte de la Craiova () [Corola-journal/Journalistic/67198_a_68523]
-
dacă știm etimologia oximoronului sau a calamburului, și dacă, în limba română, terținele sunt de preferat prozodic catrenelor. Mai mult, Zeletin aplica fără șovăire metoda pedagogică a stupefierii studenților, punîndu-i în situații neașteptate spre a le trezi, prin întîlnirea cu insolitul, reacția de gîndire. De pildă, întindea mîna spre perete și întreba: „Ce e acesta?" Răspunsul venea de la sine: „Un perete!" „Nu, e o suprafață!" „Dar asta ce e?", întreba din nou, cu indexul orientat spre perete: „O suprafață, bineînțeles". „Nu
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
formidabilul personaj intepretat de Pierre Brasseur în capodopera cinematografică a lui Marcel Carné, Les Portes de la nuit. Marcel din romanul lui Daniel Drăgan apare cu deplină naturalețe, fără ca prezența sa să îi șocheze pe cei din jur, în cele mai insolite locuri, sub cele mai neașteptate identități, precum diavolul însuși. El are puterea de a schimba, într-o direcție sau alta, destinul personajului. Destinul lui Matei Filipescu este captiv între cele două planuri: realist și metafizic. Om modern, relaxat, Matei se
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
conferă o acustică uniform și generos repartizată; pe de altă parte, discreția și perspicacitatea cu care Vittorio Fellegara și Pieralberto Cattaneo regizează evenimentele festivalului în așa fel încât să satisfacă toate gusturile, de la cele cu vădite propensiuni către exotic și insolit, până la cele acut tradiționaliste, mereu nevoite a fi "tratate" ca la mama acasă. Un festival într-o sală gotică e ca o rază de lumină filtrată de vitraliul istoriei, dar și al perspectivei. în sala "Alfredo Piatti" am auzit și
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
au ca obiect creația unor monștri sacri ai dramaturgiei universale, mă gândesc la Shakespeare și Cehov, dar și a unor regizori ca Brook, Grotowski, Strehler, relaționând lectura textului cu cea a spectacolului, descoperă valori tematice și existențiale inedite, surprinzătoare prin insolitul și substanțialitatea lor. De la o carte la alta, ascensiunea sa e uimitoare și nu trebuie să ne ferim de cuvinte mari. Faima lui a ajuns să fie comparabilă cu aceea adusă lui Mircea Eliade de monumentala Istorie a religiilor. Ca
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
de rezonanță dialogului, dar cu adevărat speciale sunt gros-planurile ce relevă o artă a portretului de o mare sensibilitate cu indicibile nuanțe. Pe parcursul aceleiași scene, chipul este impresionat de stări diferite, de tranziențe și reflexii discrete, de brizări și ecleraje insolite, de tristeți pluviale sau de bucurii copilăresc regăsite în șotie, remarcabile în special cu acest fost actor de teatru și cîntăreț rock, Piotr Mamonov. Într-unul din ele, ai în fața ochilor pentru o clipă chipul de bătrîn nebun răvășit de
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
și a zărit spațiul demarcat de siluetele egale ale clădirilor. Toate aveau aceeași culoare - culoarea cenușie, albicioasă a cerului. Chiar și zăpada părea a fi cenușie. Soarele strălucea neconvingător. Pe stradă stătea un tanc. Profesorul Andrews deschise fereastra, atât de insolită era priveliștea. Aerul geros l-a izbit în față. Pe lângă tanc se învârteau siluete minuscule, fără îndoială soldați. Deodată îl cuprinse o neliniște, poate cafeaua fusese prea tare. Căută în buzunare foaia cu numărul de telefon al Goshiei și-și
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului acestei variante insolite de „crimă perfectă”. Să începem cu sfârșitul. La întrebarea „De ce?... de ce, nene Anghelache?”, după cum se știe, interogatul, „cumine, n-a vrut să răspunză”. Cuminte, cuminte, dar evident provocator și cu adresă: de dincolo de moarte, ca ultimă sfidare, parcă, el lansează
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
locuri/ ședințe cafenele antologii"), taciturn, incapabil de-o alipire socială, suspendat într-o dramatică indeterminare: "Sînt un om tăcut, nu aparțin nimănui./ Spuneți-mi asta femei/ ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele" (ibidem). Drept martori ai acestei condiții insolite, greu suportabile, sînt invocate - nu se putea altminteri - lucrurile din preajmă, invitate, duios persiflator, la o însuflețire și la un șir de activități ce ar sublinia prin contrast devitalizarea și abulia făpturii auctoriale care-și plînge de milă la tonalitatea
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
ceasuri dinspre „vai ș-amar”, deși era 24 decembrie. Dar destinul, e destin... În tinerețe, cu toate actele în regulă, a fost dat dezertor. A scăpat. Apoi în război, hărțuit de nemți, apoi de ruși... a scăpat din nou. O insolită întâlnire într-un tren cu o enigmatică doamnă, pe care n-a mai revăzut-o vreodată, o fi fost tot cu ghinion? Apoi i s-a furat valiza. Chiar ghinion... În profesie... noroc cu carul. După ce niște săteni nu reușiseră
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar Jurnalul intim vizează prin acest soliloc maladii sociale universale. Întîlnindu-se undeva Dincolo de nori pe aceeași lungime de undă a laitmotivului solitudinii alienante, Wim Wenders și Michelangelo Antonioni își certifică fiecare propria individualitate artistică într-o insolita tetralogie a amorului - deopotrivă atracție carnala și tandrețe cerebrală, concepută en abyme (vezi și filmul filmului Fare un film e^ per me vivere de Enrica Antonioni). Posibil motto general, proverbul " Cine încearcă să se salveze piere, cine se dăruiește se
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
implicit, pe suprafețe mult mai mici. Ceea ce reține ochiul uman din asemenea gesturi accelerate, asemănătoare celor din filmele de epocă, e o impresie de ironie difuză. Cum altfel s-ar putea citi disperarea cu care un anume Georges, component al insolitei echipe alcătuite de autoritarul editor fără editură, vrea să afle, după ani de dependență față de faptul de presă, unde se inventează toate știrile care asediază, cu frecvență din ce în ce mai mare, liniștea populației. Că obsesia sa vizează turnul central al Radioului, nu
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
Guggenheim,/ cît ketchup o fi folosit pentru însîngerarea pînzelor,/ nu-ți dai nici o speranță, dealurile,/ cerurile, casele tale par a fi cîteva memorii/ pe care nimeni nu le mai răsfoiește" (Lucia). Neîmplinirea e un destin, nu un program, oricît de insolite ar fi punctele negativ-morale ale acestuia, oricît s-ar vrea demonstrativ un asemenea program în babilonicul centru, capabil a atrage și a respinge concomitent, oricum asezonat cu multă artă "nimic din ceea ce ți-ai închipuit acolo/ nu poate fi împlinit
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
proveniența?) sau că Anglia a provocat criza poloneză ca să producă un pretext credibil pentru intrarea sa în război contra Germaniei (pag. 57). Indianismele de tot soiul, cuvinte folosite cu mult în afara contextului lor originar (fractali, geomagnetism, metamatematică) și în grupuri insolite (algoritmul transformărilor poliedrale prin care elementalii produc eflorescențe), galopul de referințe pseudo-erudite și parada barbarismelor (luciferizant) completează cu succes savoarea absurdă a acestui tip de discurs. Meditând asupra naturii simulacrului, Baudrillard constată că fuziunea dintre adevăr și fals e inerentă
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
afecțiunii în general în registrul robotic se află reflecția asupra lucrurilor cu adevărat importante care ne definesc. Acestea nu sunt tehnologia, oricît de avansată ar fi ea, ci calitatea umană a fiecăruia dintre noi expusă în film dintr-un unghi insolit. Interesant este că regizorul, care a "scris" și scenariul, a redus partitura roboțeilor la cîteva sunete și două nume, , în rest, comunicarea se redimensionează în cuprinsul a ceea ce am putea numi body language. Geniul celor de la studiourile Pixar nedezmințit pînă
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]