5,645 matches
-
specifice” care o depărtează de „logica firească a confidenței”. Îndepărtarea de această logică este cu atât mai accentuată cu cât „modelul oficial” se implantează mai brutal, atrăgând după sine sancțiuni penale sau de altă natură. Este în discuție ordinea socială instaurată în România după 23 august 1944 prin ceea ce a însemnat suferința generalizată denumită „dictatura proletariatului”. Concluzii preliminare Oficializarea reprezentării private a propriei vieți sub forma autobiografiilor din dosarul de personal în perioada de început a regimului comunist în România a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sârma ghimpată ale călăului mereu amenințător în fața voinței de a scutura ceva din ceea ce simți apăsător. Să vezi negru și să-l declari alb, să știi binele și să spui contrariul, să vrei ceva și să declari lipsa dorinței - toate instaurează lehamitea, neîncrederea în tine, anularea necondiționată. Adesea cred că ceea ce se întâmplă - chiar și acum, când toată lumea vorbește și nimeni nu ascultă - nu este altceva decât o altă față a vechii formule de generalizare a indiferenței. Lăsăm să vorbească cine
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intens în timpul „războiului rece”, dar care nu-și găsește locul, decât dacă aducem argumente solide într-o cercetare științifică. Aceeași simetrie construită ideologic este vinovată și pentru așteptările majorității cetățenilor ca după căderea regimului socialist de tip sovietic să se instaureze de la sine, fără efort, capitalismul și democrația, care fuseseră percepute ca singura alternativă posibilă. Se pare însă că tranzitologii au serioase probleme în a prinde în scheme conceptuale inteligibile varietatea proceselor sociopolitice declanșate o dată cu prăbușirea regimurilor din estul Europei. În ciuda
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
specifică regimului comunist ceaușist: sute de securiști fuseseră infiltrați printre muncitori, totul fusese regizat din timp, pentru a face uitată „neînțelegerea” de odinioară. În zilele de 14-15 noiembrie 1988 și în 1989 Brașovul are un regim special de supraveghere, fiind instaurată o stare de asediu din partea Securității, miliției și armatei locale, și nu numai. În loc de final La fel ca în Valea Jiului în 1977, și la Brașov, zece ani mai târziu, în noiembrie 1987, cauzele grevei și revoltei sunt economico-financiare și sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
asigurat funcționarea eficientă a sistemului politic (Courtois et al., 1997). Conform unor interpretări psihosociologice, în țările aflate sub dominație sovietică, metodele de inspirație leninistă ale violenței organizate de stat au modelat profund reprezentările sociale și structurile de personalitate ale populației, instaurând un regim bazat pe o stare de „frică generalizată” (Neculau, 2000, 2003). În România, relatările și autobiografiile publicate în ultimii ani au subliniat faptul că numeroși supraviețuitori ai regimului de detenție politică au fost victimele diverselor persecuții politice în perioada
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
într-un sistem sănătos (cel socialist), întrucât, mulți dintre ei fiind intelectuali, foști proprietari, oameni politici, își dobândiseră poziția anterioară nu prin muncă cinstită, ci prin avantaje politice și „exploatarea” altora. Întrucât memoria selectează și restructurează anumite amintiri, se poate instaura o nouă reprezentare a trecutului: „Memoria colectivă comandă celei individuale. Instanțe externe ș...ț îi impun individului anumite valori, iar acesta absoarbe amintirile ce-i sunt sugerate de cultura dominantă” (Neculau, 2000). Perioada dintre 1964 și 1989 Anul 1964 a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a categoriilor de copii din clasă? În altă ordine de idei, integrarea înseamnă că relațiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaștere a integrității lor, a valorilor și drepturilor comune pe care le posedă. Când lipsește recunoașterea acestor valori, se instaurează alienarea și segregarea între grupurile sociale. B. Nirje afirmă că „integrarea înseamnă să ți se permită să fii capabil să fii tu însuți printre ceilalți” (apud Popovici, 1999). Altfel spus, integrarea se referă la relația stabilită între individ și societate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a spus, pe bună dreptate, că „preromantismul exprimă mai mult o psihologie decât o filosofie” (Mircea Anghelescu). Îi lipsește și combativitatea. Pasiv, „feminin”, p. nu adoptă atitudini polemice, nu cultivă ironia ce va caracteriza epoca romantică. Eminamente interiorizată, poezia preromantică instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
resemantizarea prin extensie a unui concept importat din spațiul sovietic; ea depășește cu mult intervalul în care cuvântul reflectă o realitate din câmpul cultural: anii 1945-1948 sau, ținând cont de anticipări și remanențe, 1944-1951, de atunci încolo urmând a se instaura „literatura realismului socialist”. Termenul de origine este vocabula rusească „proletkult”, abreviere a sintagmei „proletarskaia kultura”, care s-a crezut, chiar printre zelatorii sinceri ai literaturii angajate, a denumi modalitatea literară cea mai adecvată într-o „dictatură a proletariatului”, cum se
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
aparținând lui Z. Leon, Barbu Lăzăreanu, Arnold Dagani, I. Sachter, H. Hahn, Manuel Menicovici, Marius Mircu ș.a. I. Ludo semnează articolul În memoria lui N. Iorga. Sunt evocate crime legionare și naziste, mai ales deportările și pogromurile, redacția susținând regimul instaurat în august 1944 și incriminând vechile partide politice (de pildă, articolul de condamnare a lui Iuliu Maniu, intitulat Procesul, scris de I. Ludo). Se publică și literatură, comentarii, traduceri, cele mai multe din scriitori evrei precum Șalom Alehem, Isaia Horowitz, Rachel Korn
RASPANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289143_a_290472]
-
reviste literare, la unele sinteze de istorie a filosofiei și asupra muzicii) ca frână pentru afirmarea literaturii și artei, devenind, în general, un instrument de opresiune spirituală. Invocându-se cerința accesibilității, i s-au impus creației canoane mutilante. S-a instaurat dictatura unui simplism ce întorcea expresia artistică la stadii incipiente, rudimentare. Principiul funcției educative a fost aplicat în mod dogmatic, abuziv, ceea ce ducea la schematizări grosolane, la un didacticism anost. Prin extrapolarea dogmei introduse în filosofie, potrivit căreia evoluția istorică
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
favorit, în țara asta ei călătoresc” (După ce totul a fost șters). În volumul Podul Charles al apocalipsei (2000) poetul revine la formulele inițiale („Vechea Lume era mai puternică decât cea Nouă”), deși versurile sunt mult mai spiritualizate, iar dezamăgirea se instaurează tot mai insistent: „câtă oboseală să te muți într-un loc necunoscut/ alături de patriarhii avangardei [...] profetul însuși în zurba mutării/ pânzelor sale viitoare/ nu-și mai recunoaște chipul/ suspendat în indiferența generală” (Cap de profet). Constantin Abăluță, traducător și comentator
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
numai că a prevăzut totul, dar că ar fi fost în stare, «dacă ar fi fost ascultat», să prevină totul.” Ultimul deceniu de viață al scriitorului coincide cu ocupația sovietică a țării și cu anii de violență socială și politică instaurată de noua putere comunistă: în paralel cu mimarea recunoașterii meritelor sale literare - este primit la 1 noiembrie 1948 în Academia Republicii Populare Române și i se acordă în 1949 Premiul de Stat pentru dramaturgie -, se vede silit, „în condiții bestiale
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
aceste condiții unor factori de altă natură, biologică și fiziologică, între care, în primul rând, ereditatea; prin aceasta s-ar explica înclinațiile spre perversiuni, spre violență, cruzime, crimă. Concluzia implicită nu poate fi decât inutilitatea acțiunilor de schimbare a societății. Instaurat în literatura franceză, n. a avut în romanul și mai ales în teatrul german reprezentanți precum Gustav Freytag, Hermann Sudermann, Gerhart Hauptmann, iar în alte literaturi europene (greu de disociat de realism), a fost ilustrat de Giovanni Verga, Blasco Ibáñez
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
drumuri” făcute pe îndelete sau sub semnul precipitării. S-a numărat întâi printre elevii Colegiului de la „Trei Ierarhi”, înființat de Vasile Lupu, unde profesorii ucraineni (latinofoni) trimiși de Petru Movilă fuseseră înlocuiți cu dascăli greci, dar programul didactic rămăsese cel instaurat la fondare după modelul colegiului din Kiev. Studiile la Constantinopol, la Înalta Școală a Patriarhiei, unde îi va avea colegi pe Dosithei Nottaras (cel care, mai târziu, recomandându-l Moscovei, va spune despre M. că „este ca un cronograf în
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
bibliografie care i s-a consacrat, apologetic sau polemic, o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
o exemplificare excelentă a acestei funcții. Ea face predicția că orice societate caracterizată prin raritatea produselor va fi bazată pe inegalitate. Empiric, nu avem motive să ne îndoim de justețea acestei predicții. Chiar unele societăți socialiste care au încercat să instaureze, în ciuda „rarității”, o egalitate deplină, nu au reușit. Și totuși, poate persista un semn de întrebare în legătură cu o asemenea posibilitate. În lucrările lor, Marx și Engels au adus o serie de argumente teoretice în legătură cu această relație cauzală, fără însă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în greutate chiar și un kilogram în plus. Ea dorește să slăbească. Terapeutul o felicită pentru renunțarea la cântărirea de după-amiază și o încurajează să suprime cântărirea de seară, așa după cum s-a stabilit. Informare și formare: autocontrolul crizelor Terapeutul instaurează o procedură de autocontrol. El o învață pe Gwen să identifice semnele care preced crizele, notând evenimentele externe (situații, acțiuni, relații) și interne (emoții, cogniții, senzații) care au provocat fiecare criză. Gwen identifică unii factori de risc recurenți cum ar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de dinaintea comunismului se poate evidenția o schimbare majoră În procesul de dezvoltare urbană: orașele de pe coasta oceanului intră Într-un ritm mai accentuat de dezvoltare, datorită relațiilor comerciale sporite cu statele din Vest. Prima perioadă a comunismului de tip stalinist, instaurat În 1949, poate fi numită și „Epoca de aur”, În măsura În care, datorită atât industrializării rapide (de exemplu, Între 1953 și 1957 creșterea industrială anuală a fost de 18%), cât și puternicei intervenții a statului, se realizează o Îmbunătățire semnificativă a nivelului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
școlaritate asemănătoare nu putea tinde spre promovări pe baza meritelor proprii, ci doar prin intermediul „particularismelor”, a relațiilor bune cu superiorii și, probabil, devine fundamentul „seniorității” În cadrul aceleiași companii. O dată cu debutul reformei, situația pare să se schimbe În ceea ce privește accesul la educație, instaurându-se din ce În ce mai puternic modelul capitalist al accesului diferențiat la resurse culturale, cu alte cuvinte, existând o relație din ce În ce mai puternică dintre nivelul de educație al copilului și cel al părinților. De asemenea, pe baza apariției unei categorii cu studii Înalte, diferențierea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fenomene sunt corelate. Conflictele dintre generații adâncesc barierele de comunicare și accelerează schimbarea socială, care se desfășoară mai brutal, mai brusc. Din contră, atunci când relațiile dintre generații sunt mai facile, mai ușoare, permițând dialogul Între părinți și copiii lor, se instaurează rapid compromisul: prin influențe reciproce, cele două generații Își apropie punctele de vedere, iar schimbarea socială se „negociază” În mod progresiv (Attias-Donfut, 2000, 662). În consecință, În opinia noastră, influențele Între generații acționează ca operatori ai schimbării sociale, afectând societatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În ansamblul ei: conflictele dintre generații adâncesc barierele de comunicare și accelerează schimbarea socială, care se desfășoară mai brutal, mai brusc. Din contră, atunci când relațiile dintre generații sunt mai facile, mai ușoare, permițând dialogul Între părinți și copiii lor, se instaurează rapid compromisul: prin influențe reciproce, cele două generații Își apropie punctele de vedere, iar schimbarea socială se „negociază” În mod progresiv. În al nouălea rând, ancheta „Trei generații” confirmă faptul că, În timp ce familia se transformă În profunzime, un examen al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
este acela de a degaja o coerență și o logică comună a interacțiunilor, de a evita disfuncționalitățile și instalarea unor derive obscure. Desigur, și de a identifica responsabilitățile. O asemenea reuniune poate fi ușor deturnată. Se instituie alianțe perverse, se instaurează un climat de presiune, se trec sub tăcere realizările și se evidențiază doar nereușitele, se identifică În „cei vechi” pe „cei răi” și se acreditează ideea că trebuie oameni noi, care, evident, nu pot fi decât „cei buni”. Cazul pe
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
B. Constant la un roman al lui Gib I. Mihăescu, Brațul Andromedei). În articolul O floare disgrațiată (1/1930), Aureliu I. Lupescu motivează scăderea gustului cititorului pentru poezia contemporană prin „intelectualizarea” excesivă în defavoarea „tonalității afective” și prin „mocirla materialismului feroce”, instaurată și ca o consecință a războiului. În sumar intră pagini de proză și poezie semnate de Grigore Patriciu, Gh. Ion, Al. Bistrițeanu ș.a. A.-M.B.
PAGINI LITERARE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288614_a_289943]
-
nu se lasă iubit, construit, îmbunat). Manualul... propune o etică a acțiunii, a înfăptuirii. P. încearcă să se cucerească și să cucerească lumea („a supune” înseamnă și „a te supune”, crede el), pentru a înțelege, pentru a iubi, pentru a instaura armonia, „echilibrul”, „simetria” dintre eu și lume, dintre lumea dinăuntru și lumea dinafară. Este o seducție benefică a „celuilalt”, a lumii, care vizează nu deriva (subiectul sedus de obiect), ci împlinirea (subiectul și obiectul se unesc). „Raportul bărbatului cu lumea
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]