6,665 matches
-
ca intolerabilă, fie și din perspectiva unei inevitabile și într-adevăr derogatorii comparații: Unul dintre locurile comune nescrise și de regulă nerostite, care se află la rădăcina politicii academice moderne, este acela că diverse universități sunt competitoare pentru traficul de instrucție vandabilă în același fel în care stabilimentele rivale din comerțul cu amănuntul concurează pentru clientelă”. Ieșirea din această stare, considerată ca patologică pentru lumea academică clasică și declarată de T. Veblen ca o veritabilă „anatemă”, constă în „simpla înlăturare” a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și practicile universitare tradiționale. Numai că soluția lui T. Veblen nu a fost deloc aplicată. Dimpotrivă, conducătorii universităților tindeau să se comporte în număr tot mai mare ca „oamenii de afaceri” și căutau să-și extindă clientela prin „traficul de instrucție vandabilă”. După aproape o sută de ani de la data remarcilor lui Max Weber sau ale lui T. Veblen, constatăm că procesul ce se instituise în acea perioadă în universitățile americane și mai timid în cele germane și în altele din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ce trebuie să-l păstreze în periferia mai îndepărtată de nucleul academic tare. Acest academism al diviziunii cunoașterii nu este însă singular. El își asociază alte valori și principii, de genul autonomiei instituționale și al libertăților academice nelimitate, al armonizării instrucției cu cercetarea, ultima având în mod clar și definitiv preeminență, al valorizării cercetării fundamentale, detașate de aplicativ, și al diminuării până la limită a oricăror servicii sociale pentru comunitate. Universitatea tradițională se vrea a fi consacrată propriilor reguli și valori academice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
revista „Gândirea”. Copilul (al cărui prenume la naștere este Gheorghe) face clasele primare la Drăgășani, iar studiile secundare la Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea și iarăși la Craiova (1905-1914). Urmează Facultatea de Drept a Universității din București (1914-1916), dar mobilizat, face instrucție trei luni la o școală de ofițeri din Botoșani. Ia parte la luptele de la Mărășești și Muscel, primind o decorație pentru bravură. Debutează la „Luceafărul” (februarie 1919) cu schița Linia întâi, urmată de câteva crochiuri satirice, neincluse în volumele ulterioare
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
public și alta era realitatea recunoscută și experimentată de majoritatea membrilor societății) a subminat la rându-i încrederea în instituții. În fine, fără a fi exhaustiv, menționez între factorii explicativi ai nivelului redus de încredere și nivelul relativ redus de instrucție școlară a populației active din România. Figura SEQ Figura \* ARABIC \s 1 3. Încrederea interpersonală și încrederea în instituții în 33 de țări europene Sursa: EVS/WVS 1999-2001 (cf. Voicu, 2005b, p. 144). Încrederea în instituții este calculată ca scor
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de învățământ superior de lungă durată, 5,6% absolvenți de învățământ liceal, 12,4% învățământ profesional și de ucenici, 36% absolvenți de gimnaziu, 36,8% învățământ primar și 7,4% fără școală. Avem de-a face cu un nivel de instrucție scăzut. Acesta este dublat de o diversitate redusă a calificărilor (agricultura reprezintă practic singura abilitate valorificată în zonă), dar și de perspective nu foarte optimiste de dezvoltare, dat fiind gradul redus de acces la formele de învățământ următoare educației gimnaziale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
disponibilitatea indivizilor de a se implica și de a schimba starea de lucruri. În accepțiunea profesorului Sandu, izolarea este explicată atât de factori obiectivi (distanța mare față de oraș și de drumurile europene, vârsta medie ridicată a populației adulte, nivelul de instrucție scăzut, gradul scăzut de acces/de utilizare la/a mijloacele/mijloacelor de comunicare de masă), cât și de date de interviu, de sondaj care arată lipsa de asociere și de încredere în cei din jur, toate acesta fiind atribute care
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mentalități tribale moștenite din familie. Teoretic, pentru creștini, nici o circumstanță istorică nu este o fatalitate. Din punct de vedere practic, problema integrării sociale a țiganilor ne permite totuși să observăm carențele existente la capitolul cateheză, misiune sau profetism. Transferând responsabilitatea instrucției religioase pe umerii laicilor care profesează în școlile primare și gimnaziale, liderii Bisericii n-ar trebui să mai deplângă proporția în care adolescenții români și țigani se întâlnesc nu la rugăciune, la școlile duminicale și în fața altarelor, ci la zaiafet
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care s-a dovedit pregătită să-și modifice schemele de predare ori să-și înnoiască sursele de inspirație. Metoda actuală de introducere a studentului ortodox în tainele teologiei este tocmai cea mai contraindicată de Părinții Bisericii. În loc să se înceapă cu instrucția ascetică (lectura Scripturii, mai cu seamă a Cărților Sapiențiale și a Psalmilor), pentru ca, abia apoi, trecând prin contemplația naturală (filozofia etică a gânditorilor păgâni și a Părinților Bisericii), să se ajungă la dogmatică, la noi se face exact pe dos1
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
transformă într-un reflex al superficialității. Cum nu orice student îl are ca patron pe Giordano Bruno, soluția disperată în fața cumulului de examene o reprezintă furtul sau, în termeni eufemistici, arta memorării cu ajutorul fițuicii 3. Mita, argumentele ad baculum și instrucția forțată n-ar trebui atât de ușor tolerate. Contactele cu școlile bune de teologie din Răsărit și din Apus s-ar cuveni intensificate. Stimularea activităților de traducere rămâne, iarăși, o prioritate. Decanatele facultăților ar trebui să permită recunoașterea unei traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradusă la noi nici măcar fragmentar, rămânând în continuare o raritate în bibliotecile din țară. Toate datele secularizării sunt, de la sine, o pledoarie în favoarea recuperării de către Biserică a sarcinilor educației creștine, în acord cu principiile tradiției patristice. În paralel cu o instrucție „orizontală” în sfera istoriei religiilor, pe care instituțiile educative ale unui stat secularizat s-ar cuveni să le ofere cetățenilor săi, Biserica pare chemată să revină la o pedagogie „verticală”. Numai astfel păstorii ei ar putea vorbi nestingherit lumii, oferind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a seminariilor serale pe teme biblice și filocalice sau a cursurilor de artă eclezială - ar putea oferi șansa unei declericalizări a Bisericii, dar și garanțiile implicării laicilor cu pregătire într-un proces de autentică formare a celor mai tineri. Această instrucție, asumată fără constrângeri, ar putea seconda în mod inspirat educația pluralistă, de tip secular, din licee și facultăți. În România culturală marcată de opera lui Mircea Eliade, reabilitarea academică a disciplinei istoriei religiilor ne-ar obliga să cântărim vechimea istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în republica literelor coincide cu elevația spirituală? În ceea ce îi privește pe monahii primelor veacuri, apartenența la o anumită clasă socială sau prestigiul educației profane conta foarte puțin în exercițiul zilnic al vocației lor fundamentale. Au existat călugări lipsiți de instrucție formală, precum Sf. Antonie cel Mare, recunoscuți îndată ca patriarhi ai deșertului. Alții, trecuți prin toate ciclurile de educație, cum este cazul lui Arsenie Romanul, se mărturiseau fără jenă drept „analfabeți” la capitolul viață duhovnicească. Evagrie însuși vorbește în numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
moderne sunt nu atât „savanți” sau „specialiști” (preocupați de bucătăria secretă a paleografiei sau de istoria atât de complexă a receptării autorului pontic), cât oameni cultivați, cunoscători ai tradiției Bisericii, interesați nu de polemici, ci mai ales de o onestă instrucție catehetică și spirituală. Această ultimă categorie de cititori, dintre care puțini stăpânesc limba latină, greacă sau siriacă, formează totuși tradiția modernă a receptării lui Evagrie. Ar fi nedrept și deplasat să interzicem „nespecialiștilor” - admonestați de editor la tot pasul - dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru recuperarea normelor liturgice de interpretare a Scripturii. O recoltă mai bogată a izvoarelor patristice ar putea restitui pierduta intimitate dintre tradiție, Biserică și Scriptură. În final, aș mai adăuga o sugestie. Urmând spiritul de solidarizare a vieții liturgice cu instrucția duhovnicească și teologică a credincioșilor Bisericii Ortodoxe, s-ar cuveni reabilitarea „școlii duminicale” pentru creștinii adulți care simt nevoia unui dialog pe teme legate de credință și cunoaștere. Deocamdată, în Biserică, laicul nu are nici un prilej de a fi angajat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Păstorii Bisericii trebuie să redescopere urgent discursul dialogic și dramatic, pentru a vorbi nu atât cu sfinții de pe pereți, ci cu păcătoșii din naos. Ritualismul - adică mistagogia degradată la nivelul unei gestici mimetice - aproape că nu mai lasă loc catehezei. Instrucția biblică este confiscată de predici moralizatoare care au foarte puțin sau chiar nimic de-a face cu tainica inițiere a credincioșilor în misterul Patimii și Învierii lui Hristos. Dacă nu vrea să devină un muzeu de antichități, Biserica este obligată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi trebuit să fiți învățători, încă mai aveți nevoie ca cineva să vă învețe întâile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare” (Evrei 5, 12). Procesul de alfabetizare liturgică și instrucție biblică a credincioșilor este vital. Hristosul vestit de Biserică este „după Scripturi”, iar atunci când sunt lipsite de acest reper central, comunitățile creștine nu pot decât să sufere un permanent leșin pietist. „Școala duminicală” organizată în jurul bisericilor parohiale ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cadre didactice, numai că această convingere firavă se destramă brusc atunci când profesorul se confruntă cu situații pedagogice problematice, cu reacții neașteptate ale clasei ori ale elevilor izolați, cu un fiasco didactic evident. Paradigma omului de știință capabil să facă și instrucție sau chiar educație nu mai poate supraviețui într-o conjunctură educațională modernă. Concluzionăm cu un set de remarci aparținând profesorului R. Iucu (2000): „Se pare, sau poate că aici nu ar mai trebui să lăsăm loc aparenței, că pentru succesul
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
interesului familiei în vederea sprijinirii educației școlare. • Autoevaluarea: - profesorii analizează, evaluează și eficientizează propria practică prin evaluarea rezultatelor activității și prin reacțiile diverselor surse; sunt receptivi la nou și își rafinează metodele. • Colaborarea cu colegii: - profesorii lucrează cu colegii pentru îmbunătățirea instrucției școlare, pentru progresul teoretic și practic în domeniul lor prin contribuția la viața intelectuală a școlii, la calitatea instrucției în general, la progresul profesiunii lor. (Am optat pentru acest set de standarde cu referințe bogate din domeniile științelor sociale aplicate
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
prin reacțiile diverselor surse; sunt receptivi la nou și își rafinează metodele. • Colaborarea cu colegii: - profesorii lucrează cu colegii pentru îmbunătățirea instrucției școlare, pentru progresul teoretic și practic în domeniul lor prin contribuția la viața intelectuală a școlii, la calitatea instrucției în general, la progresul profesiunii lor. (Am optat pentru acest set de standarde cu referințe bogate din domeniile științelor sociale aplicate, pornind și de la premisa unor interpretări cu nuanță psihopedagogică, deci cu accente specifice psihologiei dezvoltării/psihologiei vârstelor, produs al
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
drept public, precum și o bibliotecă, în 1906, prin strădania decanului Valerian Ursianu, îmbogățită permanent prin donațiile unor valoroși juriști și profesori ai acestei facultăți. Curriculumul liceal cuprindea, din perspectiva predării științelor juridice în clasa a IV-a, disciplina „Dreptul și instrucția publică”. 1.7. Învățământul juridic contemporantc "1.7. Învățământul juridic contemporan" În ultima perioadă s-au realizat o serie de studii și analize dedicate învățământului juridic, ultima dintre acestea, efectuată de către asociația nonguvernamentală SoJust, prezentând într-o manieră critică aspectele
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
obiectivelor prevăzute, o cale pe care profesorul o parcurge pentru a determina elevii să găsească ei singuri, adeseori, calea proprie de urmat în procesul învățării. Altfel spus, metoda este o cale de acțiune comună profesor-elevi, care conduce adesea la realizarea instrucției și educației. Noțiunea de „metodă” include în sine patru elemente: 1. Punct de plecare. 2. Punct final (rezultatul). 3. Subiectul acțiunii. 4. Obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea (elevul). Principalele accepțiuni date metodei (2001), așa după cum arată profesorii Ioan Cerghit
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
deja în intelectul natural sănătos... care are nevoie să fie nu atât învățat, cât poate doar clarificat, și care se află întotdeauna pe primul loc în aprecierea întregii valori a acțiunilor noastre...” 4. Kant nu pare să fi crezut că instrucția și cultura reprezintă condiții necesare sau cel puțin favorizante ale moralității, așa cum mulți înclină să creadă și astăzi. În cele mai multe cazuri, până și cei mai puțin educați își cunosc datoria. Oamenii nu au nevoie de tutela unei doctrine filosofice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
larg acceptate, obiceiuri și instituții consacrate ca tradiție. Iar tăria de caracter, cutezanța de a te afirma ca persoană prin uzul acelei facultăți a cărei exercitare face din om o ființă liberă, nu depind în mod hotărâtor de nivelul de instrucție și cultură. Gândirea critică, dar și moralitatea, nu sunt pentru Kant mărimi ce variază monoton odată cu gradul de instrucție și de cultură și, cu atât mai puțin, cu locul pe care îl ocupă indivizii pe scara socială 5. Evidențierea orientării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin uzul acelei facultăți a cărei exercitare face din om o ființă liberă, nu depind în mod hotărâtor de nivelul de instrucție și cultură. Gândirea critică, dar și moralitatea, nu sunt pentru Kant mărimi ce variază monoton odată cu gradul de instrucție și de cultură și, cu atât mai puțin, cu locul pe care îl ocupă indivizii pe scara socială 5. Evidențierea orientării antielitare a gândirii lui Kant mi se pare importantă pentru a înțelege mai bine de ce el acuză comoditatea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]