141,415 matches
-
Constantin Țoiu Sept. 1975. Obsesia înmulțirii țiganilor. Restaurant Pescăruș. Orchestra. Toți îmbrăcați în negru, cu papion. Își încearcă instrumentele. Cacofonie interminabilă... Cel cu cavalul fumează; din cînd în cînd, se oprește, mai trage din țigare, apoi duce cavalul la buze și suflă restul de fum prin caval... Observația unui activist evreu inteligent dezamăgit. "Cu rușii,... am văzut cum a
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
lămurește un aspect al lirismului și-l definește (iar poeziile comentate sunt material exemplificator): vers liber, formulă poetică față de manieră și clișeu, situație poetică, raportarea față de tradiție, inteligența artistică, poezia impersonală, temperamentul liric și inovația, inefabilul, originalitatea, meditația lirică, toate, instrumente obligatorii ale criticii de aproape orice nivel, chiar și după invazia "spiritului științific" al structuralismului, pînă azi. A doua "parte" urmărește simptomele bolilor poetice ale "vîrstei" '60: "cuvîntul-capcană" (cuvinte "autarhice" care "încercînd să se constituie în simboluri-cheie[...] se golesc de
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
așa cum știți, cum am spus-o în repetate rînduri, marea mea vocație, așa mi se părea mie, era muzica. Am abandonat-o din motive obiective, independente. Firește, împlinesc, ceea ce se poate, cu ascultatul muzicii. De cîntat nu mai cînt la instrumente de mult. Dar fără îndoială, am încercat ca să-mi fac datoria acolo unde m-am dus, unde m-a dus Dumnezeu, fiindcă am spus odată că am simțit în toate un deget de sus, care m-a mînat. Eu nu
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
de la București se înfundă în impasul tragicului cotidian". Text datat "decembrie 1986". Oare cît timp, Doamne, sentimentul de patrie al românilor va mai purta amprenta de sînge a stalinismului? *** Nu o dată, Virgil Ierunca devine "splendid ca o ironie". Prin mijlocirea instrumentului ironic, irealizarea stilistică tratează cum se cuvine irealizarea valorilor, atît de numeroasă în epoca noastră de compromisuri și compromiteri, încît riscă a-i compune o identitate. Dacă e deci mai "decent" ca scriitorii lui Ceaușescu să pună-n paranteză istoria
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Ioanei Bot, consacrată lui D. Caracostea, teoretician și critic literar 1), urmărește de fapt să descrie și să explice partea esențială a încercării profesorului de a contura un vast domeniu, din punct de vedere morfologic, și de a realiza un instrument, din punct de vedere metodologic, prin care să poată cuprinde și cerceta tot ceea ce fusese inclus la începutul secolului al XIX-lea sub denumirea generală de filologie, adică științele limbii, istoria și critica literară, folclorul, istoria culturală chiar, și se
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
fusese inclus la începutul secolului al XIX-lea sub denumirea generală de filologie, adică științele limbii, istoria și critica literară, folclorul, istoria culturală chiar, și se risipise ulterior între domenii din ce în ce mai specializate și mai greu de utilizat laolaltă. Intuiția acestui instrument și a acestui domeniu, cărora le spunem astăzi antropologie culturală, respectiv cercetare antropologică, bîntuie întreaga operă a lui D. Caracostea, diversă, inegală și greu de parcurs, ca o obsesie fertilă pentru viitor, dar nocivă pentru propria carieră critică și pentru
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
Vietnam, Coreea de Nord, etc. Naziștii își exercitau teroarea și întreaga mașinărie opresivă a statului înainte de toate împotriva evreilor, țapii ispășitori pentru toate relele; comuniștii își terorizau în primul rînd cetățenii propriilor popoare, transformați (cu rare excepții) fie în delatori, fie în instrumente pasive și timorate, fie repetînd prostește ca niște automați consemnele primite de la partid și guvern, sau în epave umane, trăind veșnic în lipsuri și privațiuni, cu gîndirea atrofiată, cu spaima năpastelor care s-ar putea abate asupra lor. Dincolo de aceste
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
al fecundității ideea se înscrie ca o dureroasă negativitate". "Negativitatea" ideii în sine nu constituie ea însăși o idee reducționistă, menită a zăgăzui, printr-o exagerare artificială, spiritul uman deschis prin chiar natura sa către nemărginire? Firește, scrisul e un instrument al spiritualității. Dar unul de dată relativ recentă, de vreo șase milenii, ceea ce ne duce gîndul la un progres tehnic, ergo circumscris materialității. Or, progresul tehnic naște frecvent adversități. Socrate, Buddha, Isus n-au lăsat nici un text. De unde strădania, întrucîtva
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
Locul Norilor Noi ăștia, tot mai puțini, care manuscriem la propriu și avem pe mijlociul mîinii drepte o bătătură profesională (marcantă ca și pata de sub bărbie a violoniștilor), ne asumăm de multă vreme, rușinați și sfidători, anacronismul. Dar complexul desuetudinii instrumentelor noastre ne provoacă o admirație vecină cu uluirea în fața posibilităților extraordinare ale editării computerizate și în special ale difuzării în "rețeaua" care acoperă planeta. Cronicarul semnala prin iarnă prima revistă literară românească în variantă exclusiv electronică, NORII, editată de Ștefan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
a cititorilor săi, căci într-o notă succintă ne avertizează că, deși toate întâmplările povestite sunt reale, amănuntul nu are nici o importanță. Desigur, este și acesta un mod de a atrage atenția asupra respectivului amănunt, dar esențial rămâne hazul copios, instrumentul principal care ține laolaltă aceste secvențe disparate desprinse din comedia existenței. Totul în această carte ne conduce spre concluzia că, până la urmă, lumea în diversitatea ei, este de un comic imens și de un mister infinit. Adevărul acesta simplu nu
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
și au identificat expresii ale configurațiilor naturale, în esență actul lor de observație este unul de restituire culturală, de reorientare a peisajului către sine însuși. Pentru că, în acest caz, privirea nu este doar un proces obișnuit de percepție, un simplu instrument de orientare în spațiu, ci o formă de trăire activă și un adevărat act intelectual. Analizată din multiple unghiuri, imaginea ambientală s-a reconstruit, a devenit purtătoare Iulie, 2000, TESCANI P.S. Textul meu O punte, inclus în catalogul expoziției lui
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
erau astfel aparent îmblînzite, acordîndu-li-se o față bine dispusă, comică. Ceea ce i se refuza în macrocosmos social și literar, I.D. Sîrbu încerca a realiza în microcosmul relațiilor personale. În principal însă, diaristul era un generos care utiliza rîsul precum un instrument de terapeutică morală: Dar masca rîsului o punea și singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire. Într-o vreme în care rîsul era un lux
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
zappa se folosește tot mai mult - chiar dacă nu e vorba de un adevărat sinonim - și a butona: verb necuprins în ultima ediție a DEX-ului (1996), format pe tiparul bine reprezentat în română al derivării de la numele uneltei sau al instrumentului (a lopăta, a trîmbița etc.). Pot varia mișcarea și obiectul ei - "butonează pe scala radioului" ("Luceafărul", 1997, 16) - dar cel mai des verbul apare construit cu complementul direct telecomanda; o atestă citatele următoare, din mai multe ziare diferite: "toată ziua
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
Iulia Alexa "America nu e numai (sau exclusiv, sau înainte de toate) motorul schimbărilor pe care le vedem: America nu e în fond nici mesianică nici satanică. Ea este mai curând un instrument, sau, și mai bine, (din motive istorice) o zonă preferențială a schimbărilor experimentale care apoi se răspândesc în toată lumea." Fascinantă și disprețuită, frivolă și problematică, puritană și libertină, America face subiectul noului număr din Secolul XX, care-și găsește sinteza
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
culturale petrecute pînă la 30 decembrie 1947. Din păcate, n-am spațiu pentru a le surprinde cum s-ar fi cuvenit. Cartea d-lui Ioan Lăcustă poate constitui, pentru cine nu frecventează bibliotecile pentru a citi presa timpului, un binevenit instrument de lucru și o imagine caracteristică a unei vremi încrîncenate. Ioan Lăcustă, 41 de luni care au schimbat România, Editura Viitorul Românesc, 2000.
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
formele create de Natură. Faptul mi s-a părut foarte periculos... ...să ne gândim totuși la unele pânze ale lui Mondrian de pildă, sau ale lui Braque sau Picasso. Și, pentru că vorbeam despre muzică, în multe dintre pânzele lor apar instrumente muzicale și chiar chipuri umane deloc clar conturate, deloc figurative. Ele trebuie reconstituite din multitudinea fragmentelor diseminate în diferitele unghiuri, colțuri, pliuri ale pânzei... ...caracteristic mi se pare faptul că în Franța - între cele două războaie - figurile dominante ale artei
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
și diferențelor. În ansamblu, descendența literară se reduce la problema paradigmei, privită ca o cauză în sfera generalului, și simetricul ei - realizarea individuală, particularul. Prin aceasta cartea Monicăi Spiridon e un demers de sintetizare și abstractizare creator de concepte și instrumente de lectură, o perspectivă de lectură ea însăși, ce ia în discuție, cu acribie intelectuală aproape inhibantă, texte și noțiuni atinse de morbul generalizării extreme, ce "dau" uneori în relativitate și identitatea contrariilor, dar fac jocul speculativ răpitor. Monica Spiridon
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
la îndemînă ar fi echivalent cu un truism: În limba maternă scriitorul e stăpîn, într-o limbă străină e prizonier. S-ar putea vorbi aici de drama creatorului exilat din comunitatea și limba lui, obligat să se exprime cu ajutorul unui instrument străin, inconfortabil, greu accesibil - aceasta ar fi situația minoritarilor sau a scriitorilor din exil care pentru a pătrunde în circuitul literaturii de adopție trebuie să-și schimbe odată cu limba și sensibilitatea și ceea ce este și mai dramatic în multe cazuri
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
a scriitorilor din exil care pentru a pătrunde în circuitul literaturii de adopție trebuie să-și schimbe odată cu limba și sensibilitatea și ceea ce este și mai dramatic în multe cazuri chiar identitatea. Pentru un scriitor limba nu este doar un instrument, ea îi determină structura lăuntrică, îl plasează într-un spațiu, este felul lui propriu de a gîndi și a simți, este casa, tradiția - limba este memoria. Cînd trebuie să te exprimi într-o limbă străină încerci un disconfort, parcă inteligența
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
căruia i s-a dat în grijă un monstruos și sublim angrenaj, care îl poate scoate din anonimat sau îi poate refuza viitorul. Este acesta un argument ca să se considere stăpîn? Sîntem stăpînii limbii doar în măsura în care privim limba drept un instrument ca oricare altul, o minimalizăm. Ea are atributele unui instrument numai atunci cînd este folosită conștient și logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
sublim angrenaj, care îl poate scoate din anonimat sau îi poate refuza viitorul. Este acesta un argument ca să se considere stăpîn? Sîntem stăpînii limbii doar în măsura în care privim limba drept un instrument ca oricare altul, o minimalizăm. Ea are atributele unui instrument numai atunci cînd este folosită conștient și logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
doar în măsura în care privim limba drept un instrument ca oricare altul, o minimalizăm. Ea are atributele unui instrument numai atunci cînd este folosită conștient și logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii mele doar atunci cînd traduc. Pare un paradox. Dar tocmai dependența de alt tipar lingvistic, delimitîndu-mi spațiul de mișcare, îmi dă o libertate adaptată
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
inima/ pipăie de dinlăuntru un trup făcîndu-i propuneri..." (Pastel). Ori această incisivă notație a unei concupiscențe universale: "O lume de orgasme sau numai un orgasm/ uriaș nesfîrșit. noaptea și ziua gem precum/ porcii înjunghiați" (Cîntece de îngropat pe cei vii). Instrumentul la care cîntă Adrian Alui Gheorghe sînt simțurile puse rînd pe rînd la contribuție, ieșind la scenă deschisă. Deloc orfică, poezia sa e una fiziologică, rezultînd din orientarea organelor senzoriale în dublă direcție, spre exterior pentru a capta datul lumii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
să scrie din ce în ce mai prost, în timp ce altul, care trăiește ca un ascet, are tot mai multă inspirație. Nimic mai fals. Există o singură situație în care un scriitor talentat plătește ca scriitor concesia făcută: atunci când își transformă propriul scris într-un instrument propagandistic. Textele respective nu au nici o șansă să mai prezinte interes ca literatură. Dacă G. Călinescu i-ar fi primit în propria lui casă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și tovarășii lui să-și țină ședințele, n-ar fi pierdut nimic ca
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
zilele noastre magistratura, fără să-și renege cele atunci scrise. Tineri, pe atunci, maturi acum. Oricum, editarea cărții nu putea fi condiționată de vreo aniversare sau de orice accent calendaristic. Lucrarea este, așa cum sub ochii noștri se construiește, un excepțional instrument de lucru, iar pentru spiritele imaginative, romanul unei creații, al unui singular creator. Cele nouă mari capitole au fost gândite pe schema: Începuturile, Viața lui Eminescu, Istoria literaturii române, Teatrul, Poezia, Romanul, Criticul, Omul. Unicul text al editorului privește amintirea
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]