2,101 matches
-
de ieri, de la râu, și vrea ca mingan-ul tău să se alăture celorlalte care sunt direct sub comanda sa. Astăzi va trebui să urmezi nu stindardul meu, ci pe-al lui.“ Soarele era deja sus pe cer, iar căldura deveni insuportabilă. Lui Balamber, închis în armura sa i se părea că fierbe ca într-un cuptor. Nerăbdarea și nemulțumirea, însă, îl făceau să fiarbă chiar mai tare decât căldura sfârșitului de iunie. De ore întregi stătea în așteptare cu mingan-ul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nodul: un tremur nestăpânit i-o străbătea, astfel că fu obligat să lase să cadă sabia, roșie de sânge, și să-și folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă pe jos coiful, deformat în mai multe locuri; apoi, copleșit de o insuportabilă oboseală se așeză pe iarbă, pe panta domoală a colinei. Știa că ar fi trebuit să-și regrupeze oamenii, să-și recompună unitățile, să organizeze îngrijirea răniților și să trimită o ștafetă la Magister militum pentru a-i raporta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
omului, în general, și a copiilor , în special. O sursă de conflicte poate fi calcularea greșită și repetată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune, despre care proprietarii se sesizează doar după multă vreme când s-au acumulat sume devenite insuportabile sub aspectul plății. O practică învechită, care, din păcate, mai persistă în mentalitatea unor adminstratori, constă în încasarea de bani de la membrii asociației la ușa acestora în zilele de salarii sau de plată a pensiilor, de multe ori fără chitanță
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
mai feroce și continuând cu găini, oi, capre, cai, vaci, porci și chiar măgari și catâri care, în afară de zgomotele pe care le fac prin lătrat, cotcodăcit, mugete, behăit, răget etc., excrementele și fecalele pe care le elimină, exală un miros insuportabil către vecinii din imediata apropriere sau din cartier. Deși par hilare, au existat cazuri când vecinii s-au dat în judecată din cauza gălăgiei și mirosurilor de la animalele și păsările din curte. De altfel, asemenea zgomote și mirosuri sunt produse și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
o declarație polițiștilor. În total a durat cam cinci ore. Eram vlăguit. În august, după un concediu de o săptămână, am simțit că ceva se schimbase. Mă urcam în metrou fără nici o problemă, nu mai aveam acele dureri de cap insuportabile. Poate că săptămâna aceea de odihnă a tăiat firul tensiunii. Primele două-trei zile de muncă m-am simțit bine, dar după o săptămână m-am întors de unde plecasem. Cum mă urcam în metrou, migrena mă ataca din nou. Pe 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceea, migrenele m-au mai ținut șase luni. Și când munceam la firmă aveam durerile astea de cap. În spital aveam dureri întreaga zi, apoi s-au mai rărit - le aveam numai după-amiaza. Era o durere acută. Nu era chiar insuportabilă, însă aveam febră și mă simțeam rău. Aceleași simptome cu cele prezentate la ședința victimelor atacului de la televizor. Nu aveam febră mare - 370C cu câteva liniuțe. Îmi era rău. Era un sentiment de disconfort. Pe la 18.00 durerea se retrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stăteam mai mult pe lângă telefon. Spitalul e aproape de firmă și mă simt mai în siguranță acolo, decât când sunt acasă. În caz de ceva, pot merge imediat la spital. Timp de o săptămână m-am simțit cam rău, dar nu insuportabil. Toți au aflat că am fost victima atacului. Chiar clienții îngrijorați m-au sunat la firmă și au rămas interziși când mi-au auzit vocea la telefon (râde). Le-am spus polițiștilor că nu m-am simțit bine. Ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acasă» în timp ce eram la mormântul lui. Cred că trecerea acestui an m-a făcut să conștientizez faptul că e într-adevăr mort. A fost înfiorător. Ieșeam să mă plimb și vedeam tații ducându-și copiii pe umeri. Era o durere insuportabilă, sfâșietoare. Când auzeam discuții între cupluri tinere, îmi venea să fug. Nu voiam să fiu în locul respectiv. Încercam să mă conving singură că nu e bine să-i invidiez pe alții. Acum sunt mai indiferentă. Nu mă mai consum așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mea vitală a devenit mai slabă. Ceea ce ar trebui să faci când îți purifici chakra, ar fi să-și fortifici forța vitală. Nu am făcut așa. Iar chakra nu era echilibrată. Am suferit. Simțeam o căldură groaznică, apoi un frig insuportabil. Nu mai aveam energie, eram anemic. Era periculos. Nu puteam mânca, am ajuns la patruzeci și șase de kilograme. Acum am șaizeci și trei. Chiar și la cursurile de la facultate mi se făcea rău și nu puteam studia. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi spion; posesia cărților de benzi desenate. Lucruri de genul ăsta. Încăperea în care lucram atunci era chiar sub dojo-ul Fuji și auzeam niște țipete îngrozitoare de sus: «Aaaaauuuuu! Omorâți-mă! Cruțați-mă!». Zbieretele unor oameni aflați în chinuri groaznice, insuportabile. Părea că și locul însuși se răsucea, se contorsiona. Răsunau rugăminți înnecate în lacrimi: «Maestre! Maestre! Salvați-mă! Nu mai fac niciodată!». Mă cuprindeau fiorii când auzeam. Sigur că și antrenamentul dur are o semnificație. Dar e imposibil să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
individului și avui confirmarea a ceea ce știam deja. După ce cunoști că cineva e mort? Nu sunt medic, dar de fiecare dată când m-am aflat în prezența unui mort, m-a încercat o adâncă stinghereală, sentimentul unei lipse de pudoare insuportabile. Mereu dorința de a spune: „Ei haideți, domnule, ce purtare! Veniți-vă în fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
accepta în lumea dumitale. „Draga mea Sigrid, tu ești cea care mă accepți în lumea ta”, mă gândii. Când ea plecă, mă simții frustrat că nu o pot însoți în camerele ei. „Cuplurile astea care dorm în camere separate sunt insuportabile”, îmi spusei. Dar Sigrid nu știa că eu eram de-acum înainte soțul ei, lucrurile nu trebuiau bruscate. M-am culcat, fermecat de ziua aceea. Ce făcusem? Citisem un roman excelent, dormisem, băusem dom-pérignon și clos-vougeot; mâncasem într-o companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
într-ale notelor muzicale. Trebui să reîncep să apăs pe taste, cu aerul unui debil mintal care a descoperit un joc nou. Brusc, telefonul sună. Panicat, n-am știut ce atitudine să adopt. Sfârșii prin a ridica receptorul pentru ca sunetul insuportabil să înceteze. Era Sigrid. -Scuză-mă, Olaf. Ai noutăți despre soțul meu? -Nu. Am făcut bine că am ridicat receptorul? -Cum dorești. Ești la dumneata acasă. Nu știa cât era de adevărat. -Am sunat de mai multe ori, dar era mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu merge așa cum vreau eu. Am nevoie de cineva care să mențină ordinea în treburile de birou și să impulsioneze din nou sectorul macaralelor. Atunci am făcut o greșeală. În camera de zi se lăsase o tăcere grea, ce devenea insuportabilă prin ceea ce nu fusese rostit, prin ceea ce creștea între Hackler și părinții mei, devenind un zid format din sentimente rănite, compact și de netrecut. Îmi era greu și să respir, intrasem în panică, o panică la fel cu aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Doar ți-a spus cu gura lui că ești un vânzător bun, afacerea cu macaralele nu-i mai funcționează ca înainte. Tu ești o concurență extrem de inconfortabilă pentru el. În W. însă se amplifica un uruit, un freamăt, un tunet insuportabil. Și la fel ca atunci când bunicul anunțase că le-a cumpărat fiilor lui, W. și O., o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, urmând ca ei să-și părăsească vechile posturi și să-și schimbe locuința, la fel ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
printre aburii rachiului, știți voi cît am întors eu pe toate fețele toate variantele posibile și imposibile ale Revoluției? Numai la deznodămîntul ăsta nu m-aș fi gîndit nici mort, trebuie să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cărei limbă n-o cunosc. Nu prea mai am curiozități, iar nu tocmai recenta vizită pe care am făcut-o la Paris (În mai) m-a Întărit În convingerea că, la vârsta mea, pe care o simt ca pe o insuportabilă apăsare, nu mai pot vizita decât prieteni. Am fost la Paris, dar n-am fost acolo. La Bernard, la Sonia, la Mircea - da. La Paris - nu, Îl voi vizita pe Îndelete În altă viață. Să trecem peste o lungă perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Wichner de la Literatur Haus din Berlin, am primit știrea năprasnică a morții Poetei. Înmărmurit, regăseam greu nefirescul firesc al zilei. Îl priveam, năuc, pe Ernest și vroiam să schimb cât mai repede vorba, să trecem la altceva, Într-atât de insuportabilă era imaginea lui Madi, moartă, În cada de baie. „Petrecuse cu niște prieteni, ascultase muzică și vecinii care târziu, către ziuă, au considerat că e de-ajuns, au bătut În ușă până au spart-o și, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
medicilor va fi tot restul scurtei sale vieți. În 1928, la 19 ani, coloana vertebrală atacată de morbul lui Pot va face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali, ci și contemplarea imobilelor În care incomparabila sa aventură spirituală și-a aflat refugiu creator ne reamintesc, În Musil, destinul convulsiv, dar biruitor al artei, În confruntarea cu ostilitatea, adesea insuportabilă, a conjuncturii. Un mesaj totuși Încurajator, În această postumă și durabilă compensație... Berlin, 18 martie 1987 (Textul a apărut, sub titlul „Locuri care ne reamintesc de Musil”, În România literară, nr. 16/16 aprilie 1987) Note la un text de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În spatele profanului Zid al Plângerii socialiste se afla capitala Republicii Democrate Germane („Germania de Est”), proclamându-se, solemn, metropola primului stat german al muncitorilor și țăranilor, tutelat de marile portrete ale lui Marx și Engels, dascălii sacralizați ai Utopiei, devenită insuportabila realitate de care izbutisem, În cele din urmă, să mă Îndepărtez. De partea ceastălaltă, Stadionul Olimpiadei naziste din 1936 și clădirea Reichstagului evocau o tragedie simetrică și opusă. În Berlinul Occidental, dialogau cu altă istorie, postbelică, a dramei europene, marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
proces, mult mai insidios, al schimbării, se desfășoară, cel În care ființa umană devine „altceva”, anume... celălalt, infernul sartrian. Mesajul narațiunii ține de această percepție a „celuilalt”, de felul cum rutina se poate brusc schimba, celălalt devenind, pe neașteptate, ceva insuportabil și Întruchipând, astfel, o șocantă declarație publică asupra inumanității omului față de om. Chestiunea centrală ar putea fi, eventual, căutată și În Întrebarea: fusese, oare, această „metamorfoză” o reală schimbare sau nu era vorba, de fapt, decât de un același veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
va citi un Proust african. Primise amenințări, se pare, nu se mai simțea acasă În orașul a cărui glorie literară fusese vreme de decenii. Chiar dacă ceea ce invocase drept motive ale separării (moartea prea multor prieteni din Chicago, fantomele tot mai insuportabile ale trecutului) erau reale, chiar dacă neplăcerile din ultima perioadă nu atinseseră tensiuni extreme, părea greu de crezut că nu contribuiseră și ele la acutizarea Înstrăinării. * În sumarul unui volum recent - adunând introducerile publice care au prefațat prezența lectorilor invitați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ungaria din cauza limbii și am tresărit când, parcă pentru a-mi calma amintirile și a-mi risipi Îndoielile, a mărturisit, spre uluirea mea, că tocmai acum, la bătrânețe, s-ar putea s-o facă, Într-atât situația i se părea insuportabilă. Să părăsească, adică, locul În care și-a petrecut Întreaga viață și și-a scris cărțile. * Această lapidară evocare mi-a fost prilejuită, cum se poate deduce, de afectuosul text al criticului Ion Simuț („Nobelul pentru un scriitor evreu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-se oricui și nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]