1,350 matches
-
dans le miroir ?" „Te-ai văzut în oglindă?”, " Nous nous sommes écrit" „Ne-am scris (unul altuia)”, " Où vous vous êtes rencontrés ?" „Unde v-ați întâlnit?”, "Ils se șont envoyé des messages" „Și-au trimis mesaje”. În construcția de propoziție interogativa cu subiectul după predicat, pronumele personal subiect conjunct (în afara lui "je") devine accentuat, deoarece ajunge să fie ultima silaba a grupului verbal cuvânt prozodic: "Comprends-tu ?" „Înțelegi?” Între formă pozitivă a verbului la imperativ și complementele sale, topica este tot inversă
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
propoziție subiectivă constituie subiectul aparent al propoziției principale: d) Urmat de un pronume relativ simplu, formează alt pronume relativ. Funcția acestuia depinde de elementul secund: "Ce qui" și "ce que" funcționează și în calitate de conjuncții care introduc în vorbirea indirectă propoziția interogativa referitoare la subiectul inanimat, respectiv la complementul direct inanimat: "Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”, " Îl me demande ce que je veux" „Mă întreabă ce vreau”. e) În registrul elevat poate înlocui pronumele "cela" sau "ceci
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
C’est très grave. Tu aș pensé à ça ?" „E foarte grav. Te-ai gândit la asta?”, "Je peux te dire ça : Jules ne reviendra jamais" „Pot să-ți spun asta: Jules nu se va întoarce niciodată”. Trei dintre pronumele interogative sunt invariabile: "Qui" se referă numai la persoane și cuvintele acordate cu acest pronume sunt totdeauna la masculin singular. "Que" (totdeauna fără prepoziție) vizează complementul direct inanimat în propoziție interogativa cu subiectul după predicat: "Que voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
asta: Jules nu se va întoarce niciodată”. Trei dintre pronumele interogative sunt invariabile: "Qui" se referă numai la persoane și cuvintele acordate cu acest pronume sunt totdeauna la masculin singular. "Que" (totdeauna fără prepoziție) vizează complementul direct inanimat în propoziție interogativa cu subiectul după predicat: "Que voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea cu topica subiect + predicat se folosește expresia interogativa "qu’est-ce que": "Qu’est-ce que vous voulez ?" "Quoi" vizează tot inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu cuvântul la care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
persoane și cuvintele acordate cu acest pronume sunt totdeauna la masculin singular. "Que" (totdeauna fără prepoziție) vizează complementul direct inanimat în propoziție interogativa cu subiectul după predicat: "Que voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea cu topica subiect + predicat se folosește expresia interogativa "qu’est-ce que": "Qu’est-ce que vous voulez ?" "Quoi" vizează tot inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu cuvântul la care se referă: Fiecare din pronumele interogative poate fi și relativ, în afară de "quel(le)(s)", dar mai sunt încă
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
vizează complementul direct inanimat în propoziție interogativa cu subiectul după predicat: "Que voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea cu topica subiect + predicat se folosește expresia interogativa "qu’est-ce que": "Qu’est-ce que vous voulez ?" "Quoi" vizează tot inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu cuvântul la care se referă: Fiecare din pronumele interogative poate fi și relativ, în afară de "quel(le)(s)", dar mai sunt încă două pronume relative simple. Pronumele de folosit depinde de cuvântul din propoziția principala la care se
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea cu topica subiect + predicat se folosește expresia interogativa "qu’est-ce que": "Qu’est-ce que vous voulez ?" "Quoi" vizează tot inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu cuvântul la care se referă: Fiecare din pronumele interogative poate fi și relativ, în afară de "quel(le)(s)", dar mai sunt încă două pronume relative simple. Pronumele de folosit depinde de cuvântul din propoziția principala la care se referă și de funcția pe care o are pronumele în propoziția atributiva
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cuvinte între care există o relație sintactica, dacă acesta este un grup substantival, caracteristic pentru limba franceză este faptul că în acestă poate fi folosit un singur determinant abstract dintre articole (nehotărât, hotărât, partitiv) sau dintre adjectivele posesiv, demonstrativ și interogativ. Numai determinantul numeral și anumite adjective nehotărâte pot fi folosite împreună cu un articol. Este de asemenea o chestiune complexă cea a cazurilor când substantivul se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
să facă”. Cu "voilà" poate fi scos în evidență și subiectul unui predicat nominal: "Le hasard est la clé de l’évolution" „Întâmplarea este cheia evoluției” → "Le hasard, voilà la clé de l'évolution" „Întâmplarea, iată cheia evoluției”. Specificul propoziției interogative franceze este că întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o a patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui vient
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în cazul unora există și o a patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui vient ?" și "Qui est-ce qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există două cazuri: De menționat cele două forme ale cuvântului interogativ în funcție de locul său și faptul că construcția cu cuvântul interogativ la sfarsitul propoziției este specifică registului familiar. Întrebările referitoare la numele predicativ sunt de mai multe feluri, în funcție de scopul întrebării, de ce fel de cuvânt exprimă această parte de propoziție și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui vient ?" și "Qui est-ce qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există două cazuri: De menționat cele două forme ale cuvântului interogativ în funcție de locul său și faptul că construcția cu cuvântul interogativ la sfarsitul propoziției este specifică registului familiar. Întrebările referitoare la numele predicativ sunt de mai multe feluri, în funcție de scopul întrebării, de ce fel de cuvânt exprimă această parte de propoziție și de ce fel de cuvânt exprimă subiectul întrebării: Întrebarea referitoare la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
est-ce que tu veux ?", "Que veux-tu ?" și "Tu veux quoi ?" „Ce vrei?” Întrebările referitoare la complementul indirect și la cele circumstanțiale au patru variante, fie că este vorba de persoana, inanimat, timp, loc, mod etc.: La atribut se referă adjectivul interogativ "quel/quelle/quels/quelles ... ?". Acesta are sensul „ce fel de ...?” atunci cand întrebarea are ca scop aflarea însușirii substantivului pe care il preceda, si sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
atribut se referă adjectivul interogativ "quel/quelle/quels/quelles ... ?". Acesta are sensul „ce fel de ...?” atunci cand întrebarea are ca scop aflarea însușirii substantivului pe care il preceda, si sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și pronume cu sensul „care?”, „ce?”, deci țintind numai identificarea (vezi mai sus întrebarea referitoare la numele predicativ inanimat, cănd subiectul întrebării este exprimat prin substantiv). Cuvântul interogativ care cere
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și pronume cu sensul „care?”, „ce?”, deci țintind numai identificarea (vezi mai sus întrebarea referitoare la numele predicativ inanimat, cănd subiectul întrebării este exprimat prin substantiv). Cuvântul interogativ care cere numai identificarea este pronumele "lequel/laquelle/lesquels/lequelles" care poate avea aceleași funcții sintactice că pronumele în general, iar întrebarea pe care o introduce poate avea și ea mai multe variante. Exemple: Întrebarea referitoare la cantitate este introdusă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
aceleași funcții sintactice că pronumele în general, iar întrebarea pe care o introduce poate avea și ea mai multe variante. Exemple: Întrebarea referitoare la cantitate este introdusă prin cuvântul "combien" „cât, -ta, -ți, -te”, considerat adverb. Cand funcționează că pronume interogativ, sintactic poate fi: "Combien + de" funcționează că determinant interogativ. Grupul substantival pe care il formează cu substantivul pe care il precede poate avea toate funcțiile pe care le are pronumele. Exemple: Propoziția negativă canonica se construiește cu două cuvinte de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
pe care o introduce poate avea și ea mai multe variante. Exemple: Întrebarea referitoare la cantitate este introdusă prin cuvântul "combien" „cât, -ta, -ți, -te”, considerat adverb. Cand funcționează că pronume interogativ, sintactic poate fi: "Combien + de" funcționează că determinant interogativ. Grupul substantival pe care il formează cu substantivul pe care il precede poate avea toate funcțiile pe care le are pronumele. Exemple: Propoziția negativă canonica se construiește cu două cuvinte de negație. Dintre acestea primul, "ne", stă totdeauna înaintea predicatului
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cred că e posibil”), însă dacă exprimă și nesiguranță, atunci folosește subjonctivul: "Je ne crois pas que ce soit possible" „Nu cred să fie posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala, dar poate fi și înaintea acesteia. În acest caz este
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
celui trecut. În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle fût là", respectiv "J’étais content qu’elle eût été là". În vorbirea indirectă, propoziția enunțiativa și cea interogativa devin completive directe. Propoziția enunțiativa indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "que": "Îl déclare qu’îl l’aidera" „(El) declară că îl va ajuta”. Specific în franceză standard pentru propoziția interogativa indirectă este faptul că este corectă numai topica subiect
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
été là". În vorbirea indirectă, propoziția enunțiativa și cea interogativa devin completive directe. Propoziția enunțiativa indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "que": "Îl déclare qu’îl l’aidera" „(El) declară că îl va ajuta”. Specific în franceză standard pentru propoziția interogativa indirectă este faptul că este corectă numai topica subiect + predicat și că nu este corectă construcția cu "est-ce qui/que", deși aceasta se folosește în registrul familiar. Întrebarea totală indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "și": "Elle me demande și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cu "est-ce qui/que", deși aceasta se folosește în registrul familiar. Întrebarea totală indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "și": "Elle me demande și j’irai" „(Ea) mă întreabă dacă voi merge”. Întrebarea parțială indirectă începe în general cu cuvântul interogativ al întrebării directe corespunzătoare: Constituie excepții întrebarea referitoare la subiectul inanimat ("Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”) și cea referitoare la complementul direct inanimat: "Je ne comprends pas ce que tu veux" „Nu înțeleg ce vrei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
desfigurau imaginea pictată, Kutuzov, generalul de geniu, și țarul Alexandru. Deasupra acestei lumi furnicând de dispute și personaje minore se impun liderii majori ai conflictului asemeni unor sperietori fantomatice. Și totodată, din nou, intervine poezia stranie a unui element enigmatic, interogativ, un glob imens - globul pământesc? - ce coboară și se ridică indicând astfel extensia războiului și consecințele sale planetare. Aceasta îmi e ipoteza pe fond de temeri actuale: globul poate fi deformat, sacrificat... de nerecunoscut! Matej Puc, Jure Henigman, Viktorija Bencik
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
prefața volumului profesorul Paul Dragoș Aligică. DC News prezintă un extras din volumul semnat de Adrian Papahagi: Aceste rânduri nesofisticate au fost scrise în ultimii ani, în toiul implicării politice, nu în tihna bibliotecii. Ele au un ton programatic, nu interogativ, și ca atare nu se adresează cu precădere intelectualilor, ci tuturor oamenilor liberi exasperați de poncifele corectitudinii politice și cărora le pasă de soarta cetății." Întrebările cărții sunt: "Care poate fi, cu alte cuvinte, înțelegerea creștină a acțiunii politice într-
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
pictând târgurile și străduțele Iașului interbelic și portretul avea să fie elaborat prin aceeași prismă. Modelele sale sunt fie țărani, oameni simpli, tătari din Dobrogea sau prietenii apropiați, toți fiind zugrăviți într-o manieră puțin gravă, pătrunzător și parcă mereu interogativă. În contextul în care, la 1929-1933, Dimitrescu conducea lumea artistică ieșeană (rector al Universității de Arte, director al Asociației generale a artiștilor și nu în ultimul rând, membru al celebrului Grup al celor Patru), contactul cu Teodorenii este lesne de
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]