1,743 matches
-
sunt și voi mai rămâne Încă) Înaintea femeii iubite, confidenta și depozitara entuziasmelor mele prea naive. Simpla ei prezență feminină (chiar când nu era cazul să-și scoată, cum știa ea să-și scoată, furoul și ciorapii) mărturisesc că mă intimida, chiar după mai mulți ani Împreună, și chiar astăzi [mă intimidează] amintirea ei mult plivită de buruienile care nu scutesc nici cea mai mândră grădină. Un școlar prost, ca Iosif din Biblie, fiul lui Iacov și al Rașelei, despre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
depozitara entuziasmelor mele prea naive. Simpla ei prezență feminină (chiar când nu era cazul să-și scoată, cum știa ea să-și scoată, furoul și ciorapii) mărturisesc că mă intimida, chiar după mai mulți ani Împreună, și chiar astăzi [mă intimidează] amintirea ei mult plivită de buruienile care nu scutesc nici cea mai mândră grădină. Un școlar prost, ca Iosif din Biblie, fiul lui Iacov și al Rașelei, despre care spune cartea cea sfântă (Facerea, 39) că dregătoreasa Putifar Îl tră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
probabil, o tară comună a acestei familii nefericite) În cearcă o salvare eroică, dar dincolo de căile comune tuturor oa menilor prea comuni, dând buzna, ziua nămiaza-mare, Într-o zărăfie de pe Strada Doamnei, cu revolverul Întins; Însă banche rul nu se intimidă și tânărul, simțin du-se pierdut, Întoarse revol verul spre el, după ce avu grijă să-și verse pe față conținutul unei sticluțe cu vitriol, cu gândul ca să nu fie recunoscut În cazul, prevăzut, al eșecului tentativei sale nebunești. Dar culmea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bucureșteană. Intervenise, probabil, și doamna Eugenia În rezolvarea cazului. Dialogul a revenit la domeniul literar și ilustrul om de știință Octav Onicescu Își amintea: „Ion Minulescu a scos o revistă, Insula, Împreună cu Nae Ionescu și cu Beldie. Nae Ionescu Îl intimida pe Minulescu. Nae Ionescu era un tip extra ordinar. Avea o personalitate foarte puternică. El impunea și printr-o privire pătrunzătoare. Imediat ce a venit de la studii din Ger mania, a fost numit profesor de limba germană la Liceul de la Mănăstirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Fonk și Antoine de Saint-Exupéry. Despre acesta din urmă, doamna Drăgescu își amintește acum, în 2008: "Era un bărbat foarte timid. La conferința pe care a ținut-o la Atheneul Român, n-a ridicat o clipă ochii, ca să nu se intimideze văzând publicul. I-am păstrat o amintire deosebită". O amintire aparte îi va păstra și Smarandei Brăescu, celebra noastră parașutistă care a doborât recordul mondial absolut la săritura cu parașuta când, în 1932, la Sacramento (SUA) sare de la 7233 de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
a adulților, nu pot s-o sufăr, sper, Doamne ajută, să nu mă transform niciodată într-un adult, m-aș simți îngrozitor!... Nea Tomiță nu se dumirește cine suntem și ce vrem la ora asta târzie, de ce facem atâta tărăboi. Intimidat de înfățișarea lui complet diferită de mutrele cel mai adesea banale ale locuitorilor orășelului nostru, Mircea caută să explice cu glas pierdut: Nea Tomiță, sunt io, Mircea, băiatu lu dom Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
necăjit din pricina ghetei rupte la săniuș, mi-am luat inima în dinți și i-am bătut la poartă împreună cu prietenii mei, cerându-i ajutorul. Hotărât lucru, domnul Tomiță reprezintă pentru mine un personaj fabulos, cumva înspăimântător, sigur misterios, care mă intimidează și îmi trebuie o mare doză de curaj ca să abordez un asemenea ins legendar ca și cum ar fi un ins oarecare. Mai ales că, după ce asistasem la profeția domnului Toma de anul trecut, la defilarea de 23 August, eu și prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca martor de un procuror de drept comun, care voia să-l găsească vinovat pe Pr. Iosif Chelaru, fost paroh de Săbăoani, de evaziune fiscală în legătură cu reparațiile și pictura bisericii ce le-a efectuat în acea localitate. Căutând să mă intimideze ca să declar cum dorea tov. Procuror, i-am spus că dacă mă pune ca martor pentru Pr. Chelaru, îl voi dovedi nevinovat, ba mai mult, că la acele cheltuieli am contribuit și noi preoții vicari din salariile aferente nouă pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eram prea sănătos, că n-am avut griji prea mari și n-am fost bolnav niciodată - am amuțit. Fetița mă trase ușor spre ieșire, străbăturăm sălile curate, deloc populate și în pragul policlinicii mă întrebă, cu o grijă care mă intimidă, dacă poate fi adevărat ce a zis doctorița: cum se poate ca unui om sănătos să-i fie rău fiindcă e sănătos? Am mângâiat-o tandru cu EKG-ul pe obraz și după aceea mi l-am pus, ostentativ, la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decis, să reinstaureze ceea ce a apus o dată pentru totdeauna.“ („Democrația la proba realităților contemporane“, Scînteia, 4 iunie 1989) VELEA Nicolae, prozator „Acum, astăzi, când înfăptuirile, realitățile noastre politice și sociale au devenit sentiment național, hârtia albă din față nu mai intimidează, merită, cheamă și impune lesne momentul fertil al inspirației. Conturul energetic și cu relief demn al istoriei noastre a pulsat și pulsează statornic în rima și ritmul scrisului nostru, iar înregistrarea atentă și minuțioasă a eforturilor unanime și calde cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ceaușescu ce vroiau ei, nu-i sălta nimeni. Băieții puteau să fumeze pe stradă. Puteau fi nesimțiți. Puteau să stea cu spatele, dacă nu le plăcea ceva. Puteau să facă pe proștii. Puteau să râdă tare, sardonic, ha-ha-ho. Puteau să intimideze doar ridicându-se în picioare. Puteau să rămână mai mult în oraș, puteau pierde ultimul autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții aveau șanse mai mari
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
clase era foarte frig și mă jucam cât puteam de discret cu monedele metalice. Aveam 27 de lei de câte un leu și-mi plăcea să-i clincănesc din când în când. Îmi dădeam seama că inspectorul voia să mă intimideze și eram hotărâtă să-l ignor. Dar, imediat ce-a sunat clopoțelul, omul s-a ridicat ca un arc, a trecut la catedră și a-nceput să le vorbească elevilor, ca și cum n-aș fi fost de față: — Lecția aceasta a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
jucată în continuare fără să fie modificată. V-ar fi primit, tovarășe Vlădeanu, continuă să se precipite secretara, aranjîndu-și ochelarii, dar, vă dați seama, așteaptă niște telefoane... Altfel, v-ar primi... Surîd larg, copilărește, privind-o lung pe secretară care, intimidată de privirea mea, rămîne cu mîna la ochelari. Nu-i nimic, rîd eu încet. Spuneți-i tovarășului Amariei, continuu, devenind grav, că peste cîteva luni, tovarășul care-i va lua locul o să mă primească... Secretara face ochii mari, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l văd pe Tăticonț. Dar vai, n-am cum; poate că totuși se va întâmpla foarte repede. Să trecem peste asta. [...] Nu mai am vești de la prietenii tăi. Doar Sandu, pe care Lina l a scos azi pe ușă afară, intimidându-l cu fiul ei; se așezase pe lada cuierului, zicând că m-a întâlnit pe stradă și că i-am spus să vină să mă aștepte în birou. Și-apoi, de mai bine de zece zile îmi dă telefoane, fie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-o vadă și să fie examinate de un specialist; fata a fost curajoasă, când cu dureroasa și cruda invadare a casei - la un moment dat erau 25 sau 30 de inși răspândiți prin casă, cotrobăind peste tot, încercând să intimideze și să terorizeze. Marți seara, 6 decembrie [1949] Aseară m-am întors la ora 11, dulcea mea, iubita mea, steaua mea din depărtări, mica mea prietenă, preascumpă și preaiubită. Nu prea mai am elan. Mi-am pierdut bravura, sunt istovită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acestuia, simt că mă ia, pentru prima oară, mă cuprinde o stare de nervozitate. Toată lumea a tăcut și întreaga adunare se strânge în jurul nostru, privindu-ne. Două sute de ochi care îmi aruncă simultan Privirea Manhattan. Sforțându-mă să nu mă intimidez, caut în mulțime chipurile celor pe care îi cunosc; chipuri care îmi aparțin. Însă, cu excepția lui Michael, nu mai e nici unul. Zâmbesc, dar am un gol în suflet. Unde sunt prietenii mei? Știu că Erin și Christina sunt probabil pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
studenții legionari au instigat la luptă împotriva evreilor, au amenințat că devastează prăvăliile evreilor printr-o acțiune de amploare la care vor participa și alți studenți din Iași în ziua de 26 aprilie 1933. Populația evreiască din Dorohoi a fost intimidată de amenințările legionarilor, ca urmare, evreii au închis prăvăliile de teama unor devastări. Comunitatea evreilor din Dorohoi a cerut sprijinul Poliției Dorohoi, exprimând îngrijorarea pentru avutul și viața evreilor din oraș. În aceste condiții, autoritățile locale au impus măsuri de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
tolerant, nu a îngăduit acțiuni violente, de proporții. De asemenea, șeful Poliției Dorohoi, ing.Munteanu a luat măsuri de ordine, prin mobilizarea agenților de poliție pe străzile orașului. Doar șeful legionarilor din județ, Andrei Macoviciuc a încurajat câțiva tineri să intimideze populația evreiască din oraș. În acest context au avut loc acte de violență ale legionarilor împotriva evreilor: au fost devastate și jefuite numeroase prăvălii și locuințe ale evreilor, mulți evrei au fost bătuți și amenințați de legionari. Activitatea economică a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
adică nu sînt docil etc. Cauza atitudinii sale ține de caracterul lui, despre care Al. Dima se pronunța că e foarte lunecos, de habotnic și mare egoist. Văzînd că am anunțate două cărți s-a dat la mine ca să mă intimideze, să-mi creeze presă proastă ca atunci cînd va veni momentul să se rezolve situația cursului Marii clasici să aibă argumente: nu mă supun dispozițiilor sale, sînt obraznic etc. întotdeauna m-am amăgit să cred că acest Const. Ciopraga e
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
toare. Dar și cu mine domnul Rabin trebuie s) fie prudent. În ceea ce m) privește, am oroare s) irosesc timpul oamenilor care sunt ocupați și au multe probleme. Îmi amintesc o anecdot) despre Lyndon Johnson - unui ziarist, pe care Il intimidase și care abia Ing)ima câte ceva, emoționat, presedintele i-ar fi spus: „Ce Întrebare de rahat mai e și asta, că s) i-o pui conduc)torului celei mai puternice națiuni din lume?”. Cât de bine Îl Înțeleg pe Samuel
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Acolo s-a născut tata. Această strămutare În Ungaria a produs multe frustrări Întregii familii, din cauza atmosferei naționaliste meschine, care se manifestă din păcate peste tot la fel. De câte ori a refuzat judecătorul Șerban, bunicul meu, să devină ungur, nelăsându-se intimidat de presiunile la care era supus, nu știu. Nici de câte ori mi-a spus Papago (căci așa Îl poreclisem pe tata, și mulți din prietenii lui au preluat bucuros porecla): „Orice, dar cu o unguroaică să nu aud că te Însori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
De la care, cu nespusă mirare, îmi este dat să aflu, după 20 de ani, că în vremea studenției noastre ea se temuse un pic de mine, găsindu-mă tăios și sarcastic. Dumnezeule! Va să zică, și eu, timidul de altădată, puteam să intimidez pe alții! La asta chiar că nu mă gândisem până atunci, ca și cum timiditatea ar fi fost monopolul meu exclusiv. Se dovedea însă - iată - că nu era, că lucrurile stăteau altfel decât îmi închipuisem eu, că relația cu celălalt se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noaptea nichitiană scăldată în șampanie și muzică, ne-am luat inima în dinți și ne-am dus în vizită la d-na Doina Ciurea. Ca s-o rugăm să ne împrumute acel disc. Binevoitoare, d-na Doina Ciurea, care ne intimida grozav, ni l-a dat. Era însă prea târziu. Între timp, Nichita continuase să stoarcă din el acea muzică divină, încât acum discul era complet uzat. Nu se mai putea face nimic. L-am înapoiat cu sentimentul că îmi scăpase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
conducere din Biserica „Adolf Fredrik”. O cunosc pe soția sa, Dagmar, o personalitate. S-ar putea spune că ne simpatizăm foarte mult. Dar acum Rune vrea să-mi arate că e vorba de mai mult decât simpatie, și asta mă intimidează și mă pune într-o jenă fără nume. I-am arătat aspiratorul și mi-am scos mănușile, invitându-l în casă. S-a scuzat, evident, dar toată ființa lui vorbea parcă de o iubire „nepermisă” după legile stricte în care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tinere, însă îndepărtată, ireală, pierdută în negurile amintirii." Cei mai mulți foloseau împortivă-mi o altă noțiune, care prin falsificare a luat, în critică, un înțeles peiorativ. Afirmau că judecățile mele sunt "subiective". Atât de vehementă devenise această acuzare, încît și prietenii erau intimidați și convinși, iar unul din ei mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]