4,844 matches
-
din Moldova de Sus. Cu sau fără voia autorului, sunt, toate, cărți ezoterice, ale căror tâlcuri profunde rămân, aproape exclusiv, la îndemâna inițiaților. Așadar, spirite înguste, puțin cultivate, ignobile, ne-iubitoare de spirit românesc -, FERIȚI-VĂ! Cărțile scrise de Dorin Uritescu, intuindu-vă ignoranța, vă pot fi atât de nocive, letale chiar, încât vă ...mușcă, vă ...mănâncă (,,Săriți că ne mănâncă pe toți!” - era strigătul ultim dintr-o butadă...). Dorin Uritescu infuzează operelor sale - fie ele din domeniul istoriei literare, criticii și
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
comentând faptele: - Te-ai pus rău cu Tohi! a evaluat speriat situația un coleg din apropiere. Ți-ai dat foc la valiză!... - L-ai enervat!... a constatat indignată și o colegă căreia îi venea rândul la răspuns. Abia atunci am intuit cât de pripit procedasem. Trebuia să renunț la acel tren afurisit, și la încă unul, dacă ar fi fost necesar, numai să răspund solicitării profesorului. Regretele de atunci mă mai încearcă și acum. Sau, poate, îmi făceam griji degeaba. De ce
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
zilnic un ritual cu aprins de lumânări (am uitat care erau exact regulile) ca să determin spiritele să îl facă să mă ia de nevastă. Iar eu mi-am spus: ,, Ce lumânări? Mai dau foc și la casă. Eu trebuie să intuiesc omul.” Chiar și târziu în viața noastră de cuplu, când trebuia să merg la congrese prin lume, Nic îmi spunea: ,, Când mă uit pe cer și văd un avion, mă gândesc cu tristețe, când va trebui să te duc din
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
exprimând scurgerea timpului în picuri albaștri de suflet, alternanțele sisifice ale ciclurilor vieții, iminența sfârșitului dar și chemarea la judecată, spre dobândirea nemuririi. Rimele iscusite conferă arome clasice microdioramelor lirice de o frumusețe evidentă, iar acolo unde rima lipsește, se intuiește prin ritm și cantabilitate. Prin suplețea cuvântului, atent selectat, insinuând trăiri ce emană romantism, prin detaliile fin inserate în versul, prozodia și stilul alternativ al arhitecturii poetice, Apostu Panaitache Vultureanu este, fără rezerve, una dintre vocile importante ale poeziei românești
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci, dimpotrivă, Îi răspunse la salut cu o politețe accentuată. — Iar acesta este Iacopo Torriti, roman. Ultimul care ni s-a adăugat, geometru și arhitect. — Și matematician, se grăbi să adauge omul, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
odată cu comentariile lor la Aristotel. Atunci când ai noștri, Încărcați cu armurile lor, au ajuns pentru Întâia oară pe țărmurile Asiei, au semănat spaima și zăpăceala printre acei fii ai Satanei, care i-au crezut invulnerabili. Dar mințile lor perfide au intuit În curând că În platoșele creștine exista un punct slab, cu rezultatele pe care ți le poți Închipui, și pentru care ai avut parte de o mostră chiar adineaori. În ciuda beteșugului său, Baldo izbutește, cu această priză, să dovedească oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante dădu să plece dar, ajuns În dreptul ușii, se opri, chemat de glasul strident al lui Acquasparta. — Ni s-a relatat despre dansatoarea care se produce În taverna cruciatului. Se pare că te interesează, iar cunoscându-te e lesne de intuit genul de pasiune care te Împinge către târfa aceea. Dar să nu te lași În voia iluziilor dumitale de poet: acea femeie e primejdioasă, un vas de preacurvie mereu gata să dea pe dinafară. Poetul coborî treptele fără măcar să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o scoată la capăt cu o răscoală fără să deranjeze un prior. Dar ceva din privirea omului Îl făcu să intuiască cât de gravă era situația. Poate că ar fi făcut bine să nu subestimeze primejdia. Dacă ciocnirea dintre Albi și Negri ar fi explodat Înainte ca dispoziția de surghiun a căpeteniilor facțiunilor să fi dat vreun rezultat, toată Florența ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și greutatea pe piciorul drept, plasat ușor În față, și se pregăti să administreze lovitura de picior ghibelină. Celălalt, intuindu-i mișcarea, Își schimbă tactica pe neașteptate: ridică brațele până În dreptul pieptului arătându-i palmele și se opri, dându-i parcă de Înțeles că era Încă momentul cuvintelor. Priorul acceptă răgazul tacit ce i se oferea. La rândul său, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
convergea privirea. Acesta era secretul pe care meșterul din Como Încercase să Îl reveleze prin opera sa. Un alt continent, dincolo de ocean. Pământul aurului? Privirea lui Dante se deplasă pe brățările Antiliei, cu inscripțiile lor indescifrabile. Femeia păru să Îi intuiască gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad. — Ia-l. E al dumitale, dacă accepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stânga doar pentru că mi-a venit În minte sloganul intelectualității socialiste franceze de pe la jumătatea secolului trecut: inima e la stânga. Pe partea cu buzunarul, după cum adăugase cineva, mai târziu, cu cinism capitalist. Nu mi-a trebuit foarte mult timp pentru a intui topografia de ansamblu a etajului unde eram plasat. A fost dificil doar până când am sesizat că lungul coridor care, din cauza semiîntunericului și a emoției, probabil, Îmi păruse drept și nesfârșit era, În realitate, doar nesfârșit, nu și drept. O curbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trebuie să-i fiu recunoscător... - Cu singurul argument imbatabil În astfel de cazuri: acela că ne puteți fi de folos mai mult viu decât mort. Punct ochit, punct lovit - asta vrusesem să aud: că au nevoie de mine. Bănuiam sau intuiam asta, dar o certitudine e cu totul altceva. De acum, totul, sau aproape totul, se reducea la inteligenta gestionare a situației. Numai să mă țină nervii! - Sper că voi avea curând ocazia să-i mulțumesc personal pentru... - Doctorul Wagner ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de mii de ani, pentru că divulgarea lui ar fi atras și poate atrage asupra lumii consecințe ireparabile. Mai direct spus, ar fi echivalat cu un act suicidar la scară planetară. În Centru se purtaseră până În ultima clipă discuții contradictorii: a intuit sau nu profesorul Adam Adam mecanismul pseudoaccidentelor care tulbură periodic cursul istoriei? Deși majoritatea membrilor Consiliului Înclina spre un răspuns negativ, s-a decis că nu trebuie riscat. Primejdia era mult prea mare, iar urmările neintervenției ar fi fost catastrofale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a arătat prea generos cu detaliile, În sensul că a schimbat vorba brusc, ca-n proverbul etrusc. Noroc că nu toată lumea de pe-acolo suferea de secretomanie cronică, așa că mi-a trebuit puțin timp să am confirmarea a ceea ce intuisem deja: existența unei vaste rețele de agenți plasați pretutindeni unde se Întâmpla ceva semnificativ - ONU, Uniunea Europeană, OTAN, Grupul celor 8, GATT, OPEC, Vatican, Mossad, KGB, NASA, Silicon Valley și alte locații similare. Rapoartele lor se adăugau fluxului informațional curent, Întregindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și eu În buclucașul studiu despre pseudoaccidentele istoriei. Acum Începeam să-i Înțeleg oarecum pe centromani: coincidențele erau frapante și, cu un pic de imaginație, puteau trimite destul de ușor cu gândul la presupunerea că cineva din afară - În speță, eu - intuise adevăratele motive pentru care unele Întâmplări dobândeau subit un curs inexplicabil. În aparență, cel puțin. Orgoliul profesional Îmi era satisfăcut, dar numai pe jumătate. Sesizasem fenomenul, Însă rațiunile lui Îmi scăpau. De ce intervenea Centrul numai atunci când În fața umanității se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la care au și recurs, nu o dată. Materialismul dialectic? Și el putea fi Îmbogățit În aceeași manieră creatoare, n-ar fi fost prima oară. De ce totuși nu s-a produs mezalianța naturală comunism-creștinism? Exclud posibilitatea ca nimeni să nu fi intuit uriașele ei consecințe benefice. Și atunci? Cum se explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prin câte trecuse În cei mai bine de 40 de ani de când nu se văzuseră. În privința prezentului, se arăta ceva mai reținut, chiar puțin temător, după cum i se păruse lui Sebastian. Avea impresia că Îl pândește o primejdie, Însă nu intuia dincotro venea. În seara dinaintea plecării, a devenit brusc vorbăreț și i-a detaliat povestea abatelui Saunière și a comorii sale, spunându-i că Îl are În față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-mi spuneau nimic. Majoritatea o alcătuiau Însă personalități de pantheon, de top mondial, dacă preferi, marii clasici ai fiecărei ramuri și crenguțe ale spiritului uman, ca să comit eu o palidă metaforă arboricolă. Neavând foarte mult timp la dispoziție și neintuind nici un criteriu după care textele erau așezate Într-un loc sau altul, a trebuit să mă mulțumesc cu o foiletare superficială a ceea ce Întâmplarea Îmi punea În mâna mai mult sau mai puțin inspirată care extrăgea din rafturi ciudatele dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uneori riscam excesiv, nu-mi lipsea nici puterea de analiză În jocul combinatoriu, În schimb, mă trăda sistematic acel simț al pericolului fără de care, În șah, nu poți aspira la depășirea liniei de mediocritate care desparte Îndemânarea de talent. Nu intuiam, cum să spun?, senzorial potențialul pericol care germina În neutralitatea unor mișcări cuminți, aparent pasive, și mă trezeam surprins În poziții dificile datorate nu adâncimii și subtilității jocului adversarului (la reluare, amenințarea se Întrezărea de la o poștă, nu era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vă mai plictisesc... în sănătatea dumneavoastră! Episodul 91 îN CARE, CONSIDERÂND CĂ DISCUȚIA DINTRE IOVĂNUȚ ȘI DESPINA DEVINE PREVIZIBILĂ, NE VOM MUTA ATENȚIA ASUPRA CELOR VORBITE DE METODIU ȘI VISTIERNICUL XIMACHI, DIN CAUZE PE CARE DACĂ CETITORIUL NU LE VA INTUI IMEDIAT, CU SIGURANȚĂ LE VA RECUNOAȘTE MAI TÂRZIU, ȘI îN CARE, DE ASEMENEA, DATORITĂ UNOR îMPREJURĂRI DE NATURĂ OBIECTIVĂ ȘI ALTORA DE NATURĂ SUBIECTIVĂ, SUNTEM SILIȚI A RECUNOAȘTE CĂ, DEȘI AVEM PLANUL LUI, NU PUTEM SCRIE SIMPLU ACEST EPISOD, MOTIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cugetă, și dacă nu cugetă, nu există; iar dacă nu există, cum poate să se mai îndoiască de existența lui Dumnezeu? Zbignew se gândea, ca tot omu’ înaintea căsătoriei, la dacă nu face o greșeală, iar Malgorzata nu gândea, ci intuia că așa e. Și-n toată această adunătură de cugetări, singur Metodiu știa că o gândire fără exprimare este ca un sat de munte fără clopotniță: nu ști dacă mai trăiește cineva acolo. De aceea zise: — Socot că nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Grigorie al XV-lea - deși nu cred că aceste minunate vorbe să le fi avut în minte atunci. Nu, cu siguranță că nu înduram tot felul de înjosiri cu gândul de a ajunge cândva ceea ce sunt. Era la mijloc altceva; intuiam un lucru pe care, - îndrăznesc să spun - puțini îl intuiau atunci și tot mai puțini îl vor intui de-acum înainte. Anume, ce minunat, ce înălțător este până la urmă să te umilești. Să te târăști pur și simplu în fața mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbe să le fi avut în minte atunci. Nu, cu siguranță că nu înduram tot felul de înjosiri cu gândul de a ajunge cândva ceea ce sunt. Era la mijloc altceva; intuiam un lucru pe care, - îndrăznesc să spun - puțini îl intuiau atunci și tot mai puțini îl vor intui de-acum înainte. Anume, ce minunat, ce înălțător este până la urmă să te umilești. Să te târăști pur și simplu în fața mai marilor tăi, să fii un vierme, o mașină de încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu, cu siguranță că nu înduram tot felul de înjosiri cu gândul de a ajunge cândva ceea ce sunt. Era la mijloc altceva; intuiam un lucru pe care, - îndrăznesc să spun - puțini îl intuiau atunci și tot mai puțini îl vor intui de-acum înainte. Anume, ce minunat, ce înălțător este până la urmă să te umilești. Să te târăști pur și simplu în fața mai marilor tăi, să fii un vierme, o mașină de încuviințat, să fii mereu îndoit cu trupul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și rămaseră în așteptare, cu privirea ațintită în punctul de unde ar fi trebuit să apară cei ce plecaseră să aducă apă de la îndepărtatul puț Sidi-Kaufa. Dar n-au apărut decât vulturii. De unde veneau sau ce simț ciudat le îngăduia să intuiască faptul că în acel colț pierdut din Sahara urma să se dezlănțuie o tragedie, era un mister pe care nici cei mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]