KorAP: Find »[drukola/base=invazie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...347 >

8,656 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

spațiu imens, delimitat de Oceanul Pacific și Dunăre" (Victor Spinei). Nici un alt eveniment din istoria medievală nu a lăsat o impresie atât de copleșitoare asupra contemporanilor și nu a avut urmări atât de însemnate asupra popoarelor din răsăritul Europei, precum marea invazie din 1241. Ascensiunea explozivă mongolă, pornită din inima Asiei, la începutul secolului al XIII-lea, a dus la constituirea într-un timp scurt, mai puțin de jumătate de secol, a celui mai mare imperiu din istorie (cu o suprafață de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
încă din primii ani de domnie, el a reluat rapid și cu toată vigoarea ofensiva și a consolidat pozițiile deținute în Persia și China. În anii 1230-1231, oștile mongole au zdrobit definitiv Horezmul, refăcut parțial sub Djalal ed-din, după prima invazie și apoi au supus Mesopotamia (Irakul) și Transcaucazia. În următorii ani, mongolii au înfrânt puterea turcilor selgiucizi, în bătălia de la Kose Dagh (1243), în urma căreia, sultanatul de Iconium și Armenia Mică s-au recunoscut vasale ale statului mongol, ce se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mobilitate, disciplină în luptă, asalturi prin surprindere și regrupări rapide, întoarceri și învăluiri. În felul acesta au acționat ele în Bulgaria de pe Volga, în Cumania și Rusia. Campania mongolă din 1241 asupra Europei centrale avea ca obiectiv cucerirea Ungariei, iar invazia în Polonia și Moravia avea menirea de a le împiedica să ajute această țară. Mongolii au urmărit să cucerească Ungaria, cel mai însemnat regat din Europa centrală, deoarece aceasta, prin poziția sa geografică, prin fertilitatea și abundența pășunilor, ca și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o nouă campanie pentru a cuceri restul Europei, dar mongolii n-au riscat.19 În concluzie, campania militară de mare anvergură din 1236-1242 a avut drept urmare extinderea amplă a sferei de dominație a mongolilor spre apus. Teritoriile afectate de marea invazie mongolă nu au avut aceeași soartă (statut): ținuturile de câmpie de pe Volga inferioară și mijlocie și din spațiul ponto-caspic (dintre Marea Neagră și Marea Caspică) au fost efectiv ocupate și înglobate în Imperiul mongol, iar alte teritorii au devenit tributare și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
răsăriteană și în ținuturile românești a fost năvălirea mongolo-tătară din 1241. Ne vom referi aici doar la acțiunile corpurilor armate mongole pătrunse pe teritoriile locuite de români, deoarece năvălirea și dominația lor au avut consecințe însemnate asupra istoriei noastre. Marea invazie mongolă a afectat din plin toate teritoriile românești a căror stăpânire era atât o sursă de pradă cât și bază de atac asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul, trupe mongole s-au apropiat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din teritoriile extra-carpatice, în 1240-1241, după supunerea Cumaniei și Rusiei, deci înaintea pătrunderii în Ungaria, avem informații neclare, contradictorii. Rogerius, în Carmen miserabile, susține că "în mod deliberat, mongolii nu s-au atins de zonele învecinate Ungariei, pentru ca la declanșarea invaziei plănuite să poată găsi aici hrană și nutreț pentru cai". Dar tot el afirmă, într-un alt pasaj, că "în vremea Crăciunului (decembrie 1240) a venit zvonul despre prădăciunile tătarilor la granițele Ungariei învecinate cu Rusia". Aceste informații trebuie luate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
adică din nordul Moldovei, în frunte cu Kadan, fiul marelui han Ogodai. Cronicarul persan Rasid ad-Din îl menționează alături de Kadan și pe Buri. În nordul Bucovinei s-au descoperit urme de distrugeri și incendieri în unele așezări întărite, provenite din invazia mongolilor. După ce au traversat Carpații Răsăriteni, Kadan și Buri au înaintat în Transilvania, pe valea Someșului Mare până la Rodna, oraș locuit de sași care exploatau minele de argint din zonă. Întâmpinați de sașii înarmați, mongolii au simulat mai întâi o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Carpați, în Muntenia și Oltenia; se pare că ei n-au trecut pe la Curtea de Argeș, care se profila atunci ca un centru însemnat zonal, iar reședința voievodală și biserica existentă aici, la mijlocul secolului al XIII-lea, au rămas nevătămate de invazie (DIR C, I, p. 346). O parte a cetelor mongole, care au traversat Muntenia și Oltenia, au intrat în Ungaria prin ținutul Severinului, după cum reiese din corespondența papei Inocențiu IV cu regele Bela IV din 1250. Din corpul mongol ce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de sedentarizare și creștinare a turanicilor nomazi s-au produs doar sub presiunea unor factori externi, în urma izgonirii lor din pășunile bogate de către alți nomazi sau refugierii în statele creștine vecine (de pildă, cumanii s-au retras în Ungaria). Înainte de invazia mongolă, în teritoriile nord-dunărene nu se înregistraseră forme de viață sedentară, urme arheologice (morminte) lipsesc. Natura raporturilor dintre români și turanici s-a modificat, în secolul al XIII-lea, când echilibrul de forțe era schimbat în defavoarea nomazilor. Dintre ei, cumanii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
formele economice și sociale ale localnicilor și să coopereze cu ei pe plan militar împotriva unor dușmani comuni-simbioza cu ei avea ca nucleu principal cristalizările (structurile) politice autohtone, ca și în sudul Dunării. Grupurile nomade, rămase în teritoriile extra-carpatice, după invazia din 1241, puțin numeroase, au fost absorbite cu timpul de elementele locale, integrare ce a contribuit la consolidarea clasei suprapuse (aristocrației) românești, cum a fost cazul cumanilor. În sensul acesta, nu este întâmplător faptul că vechea onomastică boierească cuprindea elemente

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu au reușit să cucerească orașul (recuperat de bizantini abia în 1261), iar în 1241, țarul bulgar a murit. În timp ce, la sud de Dunăre, catolici și ortodocși se înfruntau pentru supremație, asupra întregii creștinătăți s-a abătut urgia păgână, marea invazie mongolă din 1241, care a dus la o nouă situație în această arie europeană.3 Dar confruntarea dintre cele două lumi nu s-a limitat doar la spațiul sud-dunărean, întrucât papa Inocențiu III și urmașii săi, Honoriu III și Grigore

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
supremația Romei și să se integreze în unitatea catolică-el făcea aluzie la soarta Constantinopolului pentru cei care ar persista în schismă. Demersul papal nu a avut rezultatul sperat, iar avansul catolicismului în teritoriile răsăritene a fost anevoios. Dar șocul primei invazii mongole în teritoriile rusești, în 1223, ca și succesele cruciatei, între 1211-1227, în aria de dominație cumană, la sud și est de Carpați, au dus, în noile condiții dramatice, la o apropiere de Roma printre cnejii ruși. Cu vădită satisfacție

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Inocențiu, papa Honoriu III, în scrisoarea de răspuns adresată, la începutul lui 1227, "tuturor regilor (cnejilor) Rusiei". Aceștia își exprimaseră dorința de a se lepăda de "erorile" derivate din aderența la Biserica răsăriteană ("schismatică"), pricina nenorocirilor abătute asupra lor prin invazia mongolă, considera papa. În 1231, se constată contacte între Roma și cnezatele Vladimir și Suzdal, pentru ca, în anii următori, să-și facă apariția și ierarhia ecleziastică latină în teritoriile ruse apusene, prin numirea de către papa Grigore IX a unui "episcop

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
întemeierea Moldovei, în 1359. Este o secvență temporală caracterizată de apăsătoarea prezență a mongolilor în spațiul românesc, care au impus locuitorilor de la Dunăre și Carpați o serie de obligații tributare și care, prin dominația lor, au întârziat apariția statului medieval. Invazia mongolă a șocat lumea creștină, atât în răsărit cât și în apus. Pentru apuseni, după invadarea teritoriilor ungare și poloneze, problema mongolă se punea în mod acut. Organizarea unei riposte generale față de primejdia mongolă a venit din partea papalității, decisă să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cât și în apus. Pentru apuseni, după invadarea teritoriilor ungare și poloneze, problema mongolă se punea în mod acut. Organizarea unei riposte generale față de primejdia mongolă a venit din partea papalității, decisă să recupereze terenul pierdut în răsăritul Europei în urma marii invazii și să exploreze extinderea influenței ei în chiar lumea mongolă, pentru a o atrage în orbita ei religioasă și a o folosi împotriva islamului. Organizarea apărării Europei și explorarea lumii mongole s-au desfășurat în paralel, după 1241. O politică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cnezatul Haliciului a încheiat o alianță cu Hoarda de Aur. Papalitatea, în paralel cu organizarea apărării antimongole, a inițiat o acțiune diplomatică în lumea mongolă, aflată în plină ofensivă după 1241. După ce-am urmărit reacția lumii apusene față de marea invazie, să vedem ce se întâmpla, după 1241, în inima puterii mongole. Moartea marelui han Ogodai, în decembrie 1241, lăsa un gol de putere în centrul imensului imperiu mongol ce se întindea de la Pacific la Dunăre. Succesiunea lui Ogodai se anunța

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alegerea ca mare han a lui Mongke (1251-1259), expansiunea mongolă a fost reluată. Hotărârea reînnoită a mongolilor de a supune "lumea întreagă" îngrijora Europa, creștinătatea, dar moartea prematură a lui Mongke, în septembrie 1259, a salvat lumea de o nouă invazie. A urmat o nouă criză dinastică în urma căreia uriașul stat mongol, cu aspirații universale, s-a destrămat în mai multe hanate (state), care se luptau între ele.6 Am văzut că imperiul mongol datorită dimensiunilor sale nu putea fi condus

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mai multe hanate (state), care se luptau între ele.6 Am văzut că imperiul mongol datorită dimensiunilor sale nu putea fi condus din centrul său, de la Karakorum, încât, în mai puțin de un sfert de secol, s-a destrămat. Marea invazie din 1236-1241 a avut drept consecință principală și imediată constituirea unui nou stat (ulus) mongol de tip nomad în răsăritul Europei, cu centrul pe Volga, numit Hoarda de Aur (Ulus-Djuci), care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunăre până la răsăritul Soarelui, iar fiecare căpetenie cunoaște marginile pășunilor sale". Istoricul Victor Spinei subliniază că soarta teritoriilor ocupate de mongoli, în campania din 1236-1242, a fost diferită, în funcție de considerentele economice și militare ale statului mongol. Cele mai afectate de invazie au fost stepele nord-pontice, situate între Marea Neagră și Marea Caspică, cunoscute sub numele de Deșt-i Kâpciak, unde și-au stabilit sălașele triburile nomade ale mongolilor și unde a luat naștere Hoarda de Aur. Aceste teritorii îi atrăgeau pe cuceritori

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al marelui cneaz Aleksandr Nevski. Cnezatele ruse apusene Halici și Vladimir au fost silite să se supună și ele mongolilor, în ciuda vecinătății și a relațiilor cu Apusul. În 1245, cneazul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă sunt cei din nordul Dunării sau din sudul ei, din statul Asăneștilor. Dar faptul că, în 1247, anul Diplomei Ioaniților, la numai câțiva ani de la invazie, Cumania nu mai era în stare de dependență față de regatul Ungariei și nici teritoriul Episcopiei cumanilor, ocupate de tătari, ne arată adevăratul statut al acestor regiuni sud-estice. Deoarece întreaga Cumanie fusese revendicată de tătari, iar Episcopia cucerită, în urma luptelor cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și dominația tributară. Aceste dificultăți de a o controla, i-au determinat pe tătari să adopte o politică complexă și subtilă, dar Ungaria a rămas un regat creștin liber, sub tutela papalității, care a ajutat-o să se refacă după invazia distrugătoare din 1241. Dintre teritoriile supuse dominației mongole, cnezatele rusești se aflau într-o situație mult mai dificilă, comparativ cu regiunile de la Dunărea de Jos, cu toate că nu fuseseră efectiv ocupate de Hoarda de Aur. Pe lângă un tribut împovărător periodic și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar altul sub domnia lui Mongka Temur (1266-1280). Până la sfârșitul secolului al XIII-lea, tributul era colectat de perceptori mongoli, cu sprijinul acelor baskaci (colaboratori) ruși, ulterior obligația tributului revenea căpeteniilor locale. Au devenit tributare mongolilor și regiunile neafectate de invazie, precum cnezatul Novgorodului. Supravegherea și controlul direct al căpeteniilor politice din țările supuse erau exercitate de amintiții baskaci, care aveau la dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea șederii baskacilor și cetelor lor. De reținut că astfel de toponime nu se întâlnesc în regiunile ce aparțineau efectiv Hoardei de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă invazie, a inițiat demersuri diplomatice pe lângă papă și suveranii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă invazie, a inițiat demersuri diplomatice pe lângă papă și suveranii Apusului, pentru organizarea unei cruciade antimongole. În absența unui sprijin concret, regele a urmărit o apropiere de Rusia apuseană-Halici-Wolhynia, unde domnea atunci cneazul Daniil Romanovici. După 1245, s-a încheiat o înțelegere

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]