2,622 matches
-
exclusiv din musculatură striată); în porțiunea toracală superioară a esofagului (alcătuită din musculatură netedă și striată) tranzitul durează aproximativ 2 secunde; iar în porțiunea inferioară a esofagului (alcătuit numai din fibre musculare netede) tranzitul durează 3 secunde. Este un timp involuntar. Astfel, se descriu trei tipuri de unde de contracție esofagiană: Undele primare (unde propulsive principale) iau naștere sub sfincterul superior al esofagului atunci când are loc înghițirea alimentelor sau a salivei. Propulsia bolului alimentar de-a lungul faringelui până în esofagul superior determină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
la punte și determină contracția mușchilor care coboară mandibula. Coborârea mandibulei inițiază un nou reflex miotatic de ridicare. Triturarea alimentelor și impregnarea lor cu salivă conduce la formarea bolului alimentar. 2.2. Deglutiția Deglutiția reprezintă ansamblul fenomenelor mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
exclusiv din musculatură striată); în porțiunea toracală superioară a esofagului (alcătuită din musculatură netedă și striată) tranzitul durează aproximativ 2 secunde; iar în porțiunea inferioară a esofagului (alcătuit numai din fibre musculare netede) tranzitul durează 3 secunde. Este un timp involuntar. Astfel, se descriu trei tipuri de unde de contracție esofagiană: Undele primare (unde propulsive principale) iau naștere sub sfincterul superior al esofagului atunci când are loc înghițirea alimentelor sau a salivei. Propulsia bolului alimentar de-a lungul faringelui până în esofagul superior determină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Detaliile sunt consemnate cu răceală, însă tocmai brevitatea de proces verbal le imprimă o notă de muzicalitate subtilă: "Răbufni de pământ, la picioarele mele, scăldat în sânge, cu capul zdrobit". Naratorul nu uită să ne prezinte testamentul olograf al sinucigașului involuntar, încheiat cu o solicitare simplă, dar care, în virtutea desfășurării acțiunii, capătă contururi premonitorii: "[v]ioara să mi se puie supt căpătâi". Delavrancea a mai scris o proză separată, intitulată Din memoriile Trubadurului, însă a doua nuvelă (iarăși 2-ul fatidic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
materia epic-descriptivă împrumută ceva din tușele distopice în care se înfățișează istoria, astfel încât naratorul alunecă, de cel puțin două ori, în evocări vii ale apocalipticului, respectiv cruzimii. În definitiv, este perfect plauzibil ca intuiția lui Eugen Negrici, legată de "expresivitatea involuntară"69 și de transformarea ineluctabilă a unui text conceput inițial ca document non-artistic într-unul cu valențe beletristice, să funcționeze și în acest caz. Oricum ar sta lucrurile, aparent slab ofertantul, din punct de vedere beletristic, Letopiseț costinian ne oferă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Șt. Delavrancea. Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1975. Mille, C. "Barbu Ștefănescu Delavrancea". Delavrancea. Ediție îngrijită, prefață, tabel cronologic și bibliografie de Al. Săndulescu. București: Ed. Eminescu, 1975. 33-36. Negoițescu, I. Istoria literaturii române (1800-1945). Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2002. Negrici, Eugen. Expresivitatea involuntară. București: Ed. Cartea Românească, 1977. Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin. București: Ed. Du Style, 1998. Negruzzi, Constantin. Opere. 3 vol. Ediție critică, studiu introductiv, note și variante de Liviu Leonte. București: Ed. Minerva, 1974-1986. Niculescu, Al.
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la punte și determină contracția mușchilor care coboară mandibula. Coborârea mandibulei inițiază un nou reflex miotatic de ridicare. Triturarea alimentelor și impregnarea lor cu salivă conduce la formarea bolului alimentar. 2.2. Deglutiția Deglutiția reprezintă ansamblul fenomenelor mecanice voluntare sau involuntare prin care conținutul din cavitatea bucală este împins prin faringe și esofag în stomac. Acest act complex se derulează prin punerea în acțiune, într-o secvență predeterminată, a unui număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
exclusiv din musculatură striată); în porțiunea toracală superioară a esofagului (alcătuită din musculatură netedă și striată) tranzitul durează aproximativ 2 secunde; iar în porțiunea inferioară a esofagului (alcătuit numai din fibre musculare netede) tranzitul durează 3 secunde. Este un timp involuntar. Astfel, se descriu trei tipuri de unde de contracție esofagiană: Undele primare (unde propulsive principale) iau naștere sub sfincterul superior al esofagului atunci când are loc înghițirea alimentelor sau a salivei. Propulsia bolului alimentar de-a lungul faringelui până în esofagul superior determină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
poveste. Un caz interesant, la care voi reveni pe larg mai jos, este „trăirea (Erlebnis) șocului“ la Baudelaire, ora șul devenind vizibil ca spațiu saturat de tensiuni. Șocul presu pune, după cum clarifică Benjamin pe urmele lui Freud și Bergson, retragerea involuntară a subiectului din calea stimulilor, această retragere fiind urmată de resituarea sa în orizontul memoriei colective: în mod corelativ, prin „experiența“ șocului, obiectul iese din timp, pentru a fi scufundat în durată. „Miza“ expe rien ței care survine în urma șocului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a epocii marcate de tehnologia modernă. Însă pentru aceasta e nevoie de o translație: prin Proust și Freud, pentru a ajunge, în sfârșit, la Baudelaire. Arno Münster demonstrează că înlocuirea conceptului lui Bergson de memorie pură cu cel de memorie involuntară al lui Proust are o dublă motivație. Pe de o parte, este vorba de asu marea dimensiunii istorice, colective a memoriei ca tradiție din punctul de vedere al gândirii iudaice. Conceptul metafizic al memoriei, la Bergson, nu putea să genereze
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trăirea șocului (Chockerlebnis), element esen țial al esteticii lui Baudelaire, poate fi analizată în relație cu conceptul de experiență (Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu obiecte insignifiante (o prăjitură sau un creion) și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu obiecte insignifiante (o prăjitură sau un creion) și nu conține informații despre tre cut, ci mai degrabă „urmele“ persistente ale acestuia. Câteva elemente descriu conținutul acestei forme de memorie: pe de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Trăirea ia naștere în mă sura în care conștiința „parează“ impresiile care amenință su biectul: șocurile. Apărarea de șoc este originea trăirii și, din acest punct de vedere, ea se diferențiază în mod radical de expe riență, de te zaurizarea involuntară a evenimentelor în memorie (Gedächtnis). Trăirea ține de circumscrierea spațială și temporală a evenimentelor, de „fixarea“ lor în memoria voluntară; ele sunt clarificate de conștiință, sortate și ierarhizate. Experiența, dimpotrivă, este, sub aspectul conținutului, incertă, nelocalizabilă. Ea este însă infinit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu ca sumă de impresii, ci ca o construcție de stări de lucruri. În ultimă instanță, deosebirea este aceea dintre percepția unui eveniment prin datele sale imediate și povestirea sa, prin modul în care el se recompune continuu în memoria involuntară, colectivă. Poezia lui Baudelaire, arată Benjamin, este una a șocului. Tocmai în acest fapt constă și caracterul ei problematic: „wie lyrische Dichtung in einer Erfahrung fundiert sein könnte, der das Chockerlebnis zur Norm geworden ist.“ Benjamin ana lizează modul în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al visului: odată ce lucrurile își pierd „valoarea de întrebuințare“, ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus în câmpul percepției, lucrul deschide o lume trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra unei rememorări prezente. Memoria involuntară, colectivă intervine iar în descrierea mecanismului cunoașterii la Benjamin, de data aceasta prin actualizarea unui trecut în percepția fulgerătoare a prezentului. Cheiurile Senei, exemplu reluat în multe locuri de Benjamin, trimit direct la timpul trecut al tramvaielor trase de cai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Splitter) timpului mesianic care o compun. Momentul restaurativ al creației, regăsirea plenitudinii inițiale a lumii ca actualizare totală a potențialităților ontologice aparține aici memoriei (Eingedenken) prin recuperarea, în prezent (Jetztzeit), a potențialităților „tradiției“. În această constituire a timpului istoric, memoria involuntară nu este doar un instrument aflat la bunul plac al istoricului materialist; ea definește chiar modul de a fi al unei astfel de temporalități. Astfel, memoria este numele pe care îl capătă imaginea dialectică, din perspectiva subiectivității ei: „Indem die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al unei astfel de temporalități. Astfel, memoria este numele pe care îl capătă imaginea dialectică, din perspectiva subiectivității ei: „Indem die Vergangenheit sich zum Augenblick - zum dialektischen Bilde - zusammenzieht, geht sie in die unwillkürliche Erinnerung der Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și Baudelaire, nu poate fi gândit doar din perspectiva unui scenariu gnoseologic. El conține o dimensiune teologică importantă, în măsura în care aparține unei „umanități mântuite“ (erlösten Menschheit), prin care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi gândit doar din perspectiva unui scenariu gnoseologic. El conține o dimensiune teologică importantă, în măsura în care aparține unei „umanități mântuite“ (erlösten Menschheit), prin care poten țialitățile trecutului își află actualizarea. Ideea de „istorie universală“ este varianta degradată, ideolo gică a memoriei involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ideolo gică a memoriei involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
iese din cadrele gândirii mitice pentru a intra în cele ale discursului teologic: prezentul este împlinirea unei profeții a trecutului: „Es gibt einen Begriff der Gegenwart, nach dem sie den (intentionalen) Gegenstand einer Prophetie darstellt.“ Astfel înțeles, conceptul de „memorie involuntară“ ajunge să numească actul mesianic prin excelență, al salvării trecutului în clipa prezentă a unei „primejdii“. Memoria involuntară se întregește prin actualizarea potențialităților evenimentelor trecute, însă nu ca intenție asumată a prezentului, ci în urma chemării profetice a tradiției. Nici tezaurizarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a trecutului: „Es gibt einen Begriff der Gegenwart, nach dem sie den (intentionalen) Gegenstand einer Prophetie darstellt.“ Astfel înțeles, conceptul de „memorie involuntară“ ajunge să numească actul mesianic prin excelență, al salvării trecutului în clipa prezentă a unei „primejdii“. Memoria involuntară se întregește prin actualizarea potențialităților evenimentelor trecute, însă nu ca intenție asumată a prezentului, ci în urma chemării profetice a tradiției. Nici tezaurizarea trecutului, nici „depășirea“ revoluționară a acestuia nu corespund înțelesului pe care Benjamin îl dă conceptului de „memorie“. În
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
este, în aceste locuri ale modernității extreme, sursa privirii care dislocă formulele împietrite ale străzii, ale mărfurilor sau ale mulțimii și le sesizează pe toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban. Preistoria și post istoria modernității se întâlnesc, dialectic, în gestul acestei rescrieri. În fine, încă o precizare. La începutul lui Berliner Chronik, Benjamin enumeră personajele care i-au
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale Deutschen Jugendbewegung, casele prietenilor colorează spațiul urban, fără a-l transforma într o fantasmă individuală. Înrudirile dintre locuri și clădiri diferite sunt „auten tificate“, au permanența pe care experiența urbană o asi gură prin raportarea lor la memoria colectivă, involuntară. Un alt „ghid“, de data aceasta stihial, îi revelează copilului Walter metafizica spațiului urban, ontologia lui slabă, despre care am vorbit deja mai sus: „Das merkwürdigste aber aller Straßenbilder aus meiner frühen Kindheit [...] ist - das muß um 1900 gewesen sein
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conceptul orașului, ea face posibilă, în mod privilegiat, experiența urbană. Memoria - rememorarea locurilor - sau descifrarea scriiturii urbane care oferă clădirilor, străzilor, oamenilor un chip sunt ispite ale acestui labirint, încercări și, în același timp, Ariadne. În felul acesta, memoria colectivă, involuntară poate să survină doar în momentul în care traseele urmate nu sunt predeterminate, intenționale. Evenimentul pur al întâlnirii cu un loc, cel care creează între acesta din urmă și trecător o relație de fami lia ri tate, o recunoaștere „reciprocă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prudenței totdeauna deștepte, înaltei dibăcii politice a regelui Carol I" iar în 1906 încredințează lui Missir sincerele sale elogii pentru "strălucitele progrese ale națiunii române, pe toate terenurile vieții politice, sub înțeleapta domnie de patruzeci de ani a lui Carol-cel-Mare". Involuntara și sinistra expresivitate a acestui limbaj de lemn atît de cunoscut generației mele l-ar putea propune pe Caragiale ca un exemplu de protocronist dacă ne raportăm la Carol al II-lea și Ceaușescu și, mai ales, dacă aducem în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]