1,605 matches
-
unui nucleu pentru o nouă armată în jurul forțelor kurde și vechi membri ai armatei lui Sadam Husein. Înainte de invazue, George W. Bush, președintele Statelor Unit, a promis o tranziție rapidă a puterii către un guvern democratic, începând printr-o constituție irakiană. De asemenea a subliniat că invazia Irakului nu a constat în o ocupare a acestuia, ci într-o "eliberare". În mai 2003, a spus că guvernul democratic irakian va fi stabilit "cât mai rapid posibil". În noiembrie 2003, funcționarii americani
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
tranziție rapidă a puterii către un guvern democratic, începând printr-o constituție irakiană. De asemenea a subliniat că invazia Irakului nu a constat în o ocupare a acestuia, ci într-o "eliberare". În mai 2003, a spus că guvernul democratic irakian va fi stabilit "cât mai rapid posibil". În noiembrie 2003, funcționarii americani au anunțat planul de colocare a unei autorități politice în Irak. Statele Unite a prezentat planuri pentru menținerea autorității militare, se creează chiar și o nouă armată irakiană. Autoritatea
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
democratic irakian va fi stabilit "cât mai rapid posibil". În noiembrie 2003, funcționarii americani au anunțat planul de colocare a unei autorități politice în Irak. Statele Unite a prezentat planuri pentru menținerea autorității militare, se creează chiar și o nouă armată irakiană. Autoritatea Provizorie a Coaliției a împărțit Irakul după anumite chestiuni administrative, în trei zone de securitate: o zonă de nord formată din regiunile Mosul-Kirkuk, o zonă centrală formată din regiunile Bagdad-Tikrit și o zonă de sud formată din regiunile Basora-Nasiriya
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
în Irak. Președintele american a creat, în consecință, o comisie destinată să investigheze dacă informațiile CIA justificau intervenția în Irak. Pe 13 decembrie 2003, Sadam Husein a fost capturat de forțele americane și kurdo-irakiene. Recent, descoperirea torturilor aplicate prizonierilor independiști irakieni din închisoarea Abu Ghraib, și probabil și din alte penitenciare, a stricat imaginea forțelor ocupante, fiind puse la îndoială todeauna mai mult scopurile cât și mijloacele acestoara. Indignarea crește și respingerea de către locuitori a invadatorilor este tot mai evidentă, alimentată
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
în favoarea rezoluției prezentate pentru acordarea puterii de guvernare a Irakului și utilizarea resurselor de petrol coaliției care participă la recontrucția țării, în special SUA și Marea Britanie. Rezoluția 1483 a terminat aproape 13 ani de sancțiuni economice, impuse inițial după invazia irakiană a Kuweitului în 1990. Rezoluția aprobă trimiterea de către secretarul general al ONU, Kofi Annan, a unui reprezentant special care să lucreze cu administratorii americani și britanică în reconstrucție, ajutor umanitar și crearea noului guvern. Rezoluția a creat un nou program
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
semene mai mult cu cinci grupuri diferite care acționează mai mult ca organizații teroriste, decât ca niște gherile." O parte din strategia de rezistență consistă în sabotarea echipamentelor trupelor ocupante. Statele Unite au avut intenția de a reconstrui repede infrastuctura petrolieră irakiană pentru ca producția, acum în mâinile contractanților americani, să revină la nivelele dinaintea războiului (obiectiv ascuns evident al invaziei), dar distrugerea sondelor a dat o lovitură mare acestei inițiative. Conducta petroliferă din nord, care se continuă până în Turcia, a fost obiect
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
a transporta petrolul în afara țării pe această rută, iar de asemenea pe 23 iunie a fost distrusă o conductă importantă care aproviziona Siria și Libanul. Prin aceste atacuri s-a micșorat capacitatea de transport de petrol a Statelor Unite, în nordul irakian. În sund, un atac din 22 iunie a distrus cea mai importantă conductă de petrol pentru transportul petrolului la rafinăriile din Bagdad. În plus, jaful generalizat a suspendat reactivarea producției în giganticul depozit de petrol de la Rumaila. Între grupurile care
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
petrol de la Rumaila. Între grupurile care au revendicat atacurile contra ocupației de către coaliție și sabotajele se află Frontul Național Irakian al fidelilor lui Sadam, Partidul Șerpilor și Regresul. Ca mijloc de presiune pentru ca SUA și aliații lor să abandoneze teritoriul irakian, la 8 aprilie 2004 a început o campanie spontană de sechestrări a cetățenilor națiunilor invadatoare, soldată cu reținerea a trei japonezi, opt sud-coreeni și doi israelieni arabi. La sfârșitul acelei lunii, cifra prizonierilor a crescut la 40, lucru care a
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
japonezi, opt sud-coreeni și doi israelieni arabi. La sfârșitul acelei lunii, cifra prizonierilor a crescut la 40, lucru care a determinat țările coaliției să ceară cetățenilor civili să abandoneze Irakul. Trupele filipineze chiar, s-au retras cu totul de pe teritoriul irakian după ce au negociat cu un grupare din rezistența eliberarea cetățenilor săi. De atunci, securitatea țării este din ce în ce mai precară. Sectoarele șiite, de la care invadatorii se așteptau la sprijin, s-au ridicat împotriva coaliției conduși fiind de clericul Muqtada al-Sadr și s-
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
apărare puternică în fața acestuia, obligând armata americană să ceară o mediere din partea autoritățiilor religioase pentru a obține retragere acestora, precum și desemnarea vechilor militari din regimul lui Sadam Husein pentru asigurarea securității orașului, schimbându-și politica inițială față de membrii vechii armate irakiene și a militanților din Partidul Baath.
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
la alți clienți de export. În timpul celor 25 de ani în serviciu, avionul Șu-25 a participat la acțiuni împreună cu numeroase forțe aeriene. A fost mult implicat în războiul sovietic din Afganistan, zburând în misiune de contrainsurgență împotriva mujahedinilor. Forță Aeriană Irakiană a folosit avioane Șu-25 împotriva Iranului în timpul războiului dintre Iran și Irak din 1980-1988. Majoritatea dintre avioane au fost distruse sau refugiate în Iran în Războiul din Golf din 1991. Zece ani mai tarziu, Forța Aeriană Macedoneană au folosit avioane
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
cu Puterile Axei. Germanii au răspuns rapid cererilor de la Bagdad și au trimis ajutor militar înzonă prin Siria. Ca urmare, trupele indiene au invadat Irakul în aprilie și au ajuns la Bagdad și baza RAF de la Habbaniyah în mai. Armata irakiană a atacat baza Habbaniyah, dar a fost rapid înfrântă, iar Rashid Ali a fost nevoit să fugă din țară. Britanicii i-au forțat pe irakieni să declare război Axei în 1942. Forțele britanice au rămas în Irak pentru a proteja
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
spre cartierele evreiești Shapira, Florentin și spre strada Herzl din Tel Aviv. În februarie 1948 apărarea arabă la Yaffa cuprindea în principal membri ai așa - numitei Armate de Eliberare arabe conduși de irakianul Abdul Wahhab al Sheihk, apoi de căpitanul irakian Abdel Nadjm al Din și de localnicul Michail Al 'Issa ,la care se adăugau circa 50 de mujahiddun musulmani din foste unități SS din Bosnia sub comanda lui Hadj Murad și un număr dintre coloniștii germani. În primele luni ale
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
kurdă: كوردستان, însemnând "Pământul kurzilor"; antic: "Corduene", vechi: "Koordistan", "Curdistan", "Kurdia", și Kurdă: "Kurdewarî") este numele unei regiuni geografice și culturale din Orientul Mijlociu, locuită cu preponderență de kurzi. ul cuprinde părți largi din estul Turciei (Kurdistanul Turc), nordul Irakului (Kurdistanul Irakian), nord-vestul Iranului (Kurdistanul Iranian) și părți mai mici din Azerbaijan (Kurdistan Uyezd), nordul Siriei (Rojava) și din Armenia.. Regiunea este delimitată aproximativ de munții Zagros și de culmile estice al munților Taurus. Din punct de vedere politic, Kurdistanul Irakian este
Kurdistan () [Corola-website/Science/306863_a_308192]
-
Kurdistanul Irakian), nord-vestul Iranului (Kurdistanul Iranian) și părți mai mici din Azerbaijan (Kurdistan Uyezd), nordul Siriei (Rojava) și din Armenia.. Regiunea este delimitată aproximativ de munții Zagros și de culmile estice al munților Taurus. Din punct de vedere politic, Kurdistanul Irakian este singura regiune kurdă care și-a câștigat recunoașterea oficială internațională ca entitate federală autonomă. Kurzii din Iran sunt de asemenea recunoscuți oficial ca minoritate, deși pe teritoriul iranian nu există nicio entitate autonomă kurdă. Apele și munții Kurdistanului sunt
Kurdistan () [Corola-website/Science/306863_a_308192]
-
miliarde de barili, reprezentând a șasea rezervă ca număr din lume. Extracția rezervelor a început în 2007. Regimul din Irak controlează rezervele din Mosul și Kirkuk, regiuni considerate de guvernul kurdistanian ca aparținând de teritoriul lor. În Kurdistan investesc guvernul irakian, guvernul turc și alți 40 de investitori străini. Integrarea în Turcia a regiunilor majoritare de kurzi a fost disprețuită de către kurzi, și a creat un conflict pe termen lung cu mii de vieți pierdute. Au fost create multe rebeliuni kurde
Kurdistan () [Corola-website/Science/306863_a_308192]
-
Huseyin Celik, a declarat că Turcia observă cum situația din Irak „este din ce în ce mai rea și se pare că acesta va fi divizat”. În iulie 2014, Statele Unite și-au prezentat dezacordul față și s-au împotrivit proiectului anunțat de președintele Kurdistanului irakian privind organizarea unui referendum pe tema independenței regiunii autonome.
Kurdistan () [Corola-website/Science/306863_a_308192]
-
dorieni, druzi egipteni, elvețieni, englezi, eschimoși, estonieni, etiopieni, etrusci, evenci, evrei, ewe falași, felaci, fenicieni, finlandezi, flămânzi, francezi, franci, frisoni, filisteni gali, georgieni, gepizi, germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini, letoni, levantini, libanezi, libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri, mayași
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
Începând cu anii 60, ani în care Iranul s-a afirmat ca mare putere zonală, concomitant cu slăbirea Irakului datorită tulburărilor interne, tratativele au fost reluate, după ce Iranul a abrogat tratatul din 1937, exercitând în același timp presiuni asupra regimului irakian prin sprijinul acordat rebelilor kurzi din nordul țării. Un nou acord a fost încheiat în 1975, numit Protocolul de la Alger, prin care granița dintre cele două țări era stabilită de talvegul cursului Shatt al-Arab, pe toată lungimea lui, acord acceptat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
agresiune împotriva Iranului, datorită suportului acordat separatiștilor din Khuzestan, străveche provincie persană, cărora Irakul le promisese public asistență în vederea eliberării “Arabestanului”. Conform celor declarate de guvernatorul general al provinciei, Amiralul Aḥmad Madani, Irakul furniza arme rebelilor. În repetate rânduri, trupe irakiene atacaseră orașe de graniță, în special orașele kurde din nord-vestul Iranului (iunie 1979), apoi au atacat Șăleḥăbăd în sud, unde au omorât mai multe persoane. De asemenea au avut loc numerase ciocniri în zona de frontieră între unități iraniene și
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
prin confluența a trei râuri, Tigru, Eufrat și Kărun, în lungime de cca. 200 km, din care cca. 80 de km formează granița dintre cele două țări. Shatt al-Arab are o mare importanță economică pentru ambele țări. Basra, singurul port irakian, se găsește 72 km în amonte. Ambele țări au importante instalații petroliere de ambele părți ale râului. În afară de această dispută istorică, Irakul a emis pretenții absurde asupra a trei insule din apropierea Strâmtorii Ormuz, Abu Musă și cele două insule Tonb
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
dispută istorică, Irakul a emis pretenții absurde asupra a trei insule din apropierea Strâmtorii Ormuz, Abu Musă și cele două insule Tonb, cea mare și cea mică. Cele trei insule, de mare importanță strategică, se găsesc la mare distanță de teritoriul irakian, așa că pretențiile asupra acestora erau absurde. Aceste insule iraniene fuseseră ocupate de britanici și administrate în folosul lor de șeici locali, Abu Musă de șeicul din Sharjah, iar celelalte două de șeicul Raʾs al-Khaymah, ambele foste protectorate britanice dorind să
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
că majoritatea populației Irakului este șiită, în timp ce clasa politică conducătoare este sunită. De altfel, relațiile dintre cele două țări începuseră să se deterioreze începând cu 1979, odată cu izbucnirea revoluției islamice în Iran, percepută ca un pericol la adresa stabilității regimului secular irakian. În fine, tulburările post-revoluționare din Iran, epurarea pe criterii politice a cadrelor de vârf ale armatei, fuga masivă a elitelor intelectuale și conducătoare din Iran, au constituit pentru Saddam Hussein o oportunitate nesperată pentru declanșarea războiului. Înainte de revoluția islamică, sub
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
irakiene au reușit să ocupe orașul Khorramshahr. Asediat, orașul Abadan rezista cu succes însă. După 24 octombrie, irakienii au schimbat strategia, războiul devenind unul static, fără confruntări directe, limitându-se doar la apărarea teritoriului cucerit și bombardarea pozițiilor adverse. Atacul irakian, deși beneficiase oarecum de elementul surpriză s-a împotmolit după numai o lună, deși irakienii dispuneau de forțe superioare numeric și din punct de vedere al echipării, beneficiind și de forțe aeriene superioare. Aceasta s-a datorat pe de o
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
al echipării, beneficiind și de forțe aeriene superioare. Aceasta s-a datorat pe de o parte dârzeniei opuse de forțele iraniene, compuse din gărzi revoluționare, trupe regulate, forțe de poliție și voluntari, și pe de altă parte incompetenței conducerii militare irakiene. Trupele irakiene erau slab antrenate și incapabile să mânuiască eficient armamentul din dotare. Ofițerii ce le conduceau fuseseră promovați pe baza loialității față de Saddam Hussein și regimul său. Nici armata iraniană nu stătea mai bine din acest punct de vedere
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]