2,305 matches
-
ea invers, acum un an. Intrăm nu doar Într-un prezent, ci intrăm Într-un viitor, băi băiatule... viitorul, avem unul. Îți vine să crezi? Uneori mă gîndesc la povestea asta și nu-mi vine să cred, mi se pare ireal... Am scăpat de Ceaușescu, de comunism. Revoluția, apoi alegerile... Pur și simplu mă ia amețeala... Și acum mai e un pic și trecem prin Poarta de aur... Poți să Înțelegi ce-i dincolo de poarta aia? Paradisul. Un fel de. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lumină. — Mie nu-mi vorbești așa. Pentru că tu nu deții credința pură. Ea o are. — Dumneata o ai? — Eu sunt bătrân, bătrân... Nu-i adevărat... — Mântuirea e dincolo de timp. Ai observat fantomă aceea a lui George? — Da. De ce fantomă? — E ireal. Alcătuit din ectoplasmă. — Aș vrea să-l ajuți pe George. Toată lumea ar vrea să-l ajute pe George. Nu pot. Dacă mi-aș lăsa mâinile deasupra lui, dacă l-aș apuca de gât, n-aș ține între degete decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mă duc și eu să înot. Asta-i soluția tuturor problemelor în acest oraș binecuvântat. Diane își spuse: „George e atât de singur, s-a însingurat de toți. Poate că la asta se gândește părintele Bernard când spune că e ireal“. Se înfiora la gândul reîntoarcerii în propria ei solitudine. În vasta întindere a Băii Exterioare, unii înotau repede, dorindu-și să fie singuri, alții înotau atent, cu scopul de a-și descoperi prietenii, alții înotau sistematic, alții înotau lungime după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorbea pe vocea lui aspră și fermă prietenului său William Eastcote (Bill Șopârla): — Slavă Domnului că nu mai aveți muzică de flaut aici. — Da, unii poate și-ar mai fi dorit-o, dar ar fi creat o atmosferă cu totul ireală, or ce-i caracteristic pentru Băi e că sunt atât de reale, dacă înțelegi ce vreau să spun. — Înțeleg foarte bine. Singura persoană care se mai afla în acea „oală“, în afară de ei, se năpustise pe scări când îl recunoscuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult în viață? — De moarte. Moartea nu înseamnă nimic, dumneata n-ai cum să știi, te gândești probabil la suferință, vezi, continui să confunzi cele două noțiuni. — Mă rog - și dumneavoastră de ce vă temeți? — Să nu constat că moralitatea e ireală. — Dar nu asta gândeați - când spuneați că e un fenomen? — Un fenomen e ceva. Datoria e ceva, o barieră. Dar să constați că moralitatea nu-i doar una dintre ambiguitățile cu care te-ai învățat să trăiești - ci că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că e un fenomen? — Un fenomen e ceva. Datoria e ceva, o barieră. Dar să constați că moralitatea nu-i doar una dintre ambiguitățile cu care te-ai învățat să trăiești - ci că e nimic, un fals, că e absolut ireală! — Să constați că nu există bariere? Că ar putea exista un loc, un punct, unde moralitatea pur și simplu dispare, nu există... — Nu poate exista un astfel de loc. Coborau o pantă ierboasă, pe scurtătura care ducea spre vechea cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împlinească. Ar fi dorit s-o vadă pe Diane, dar simțea că mila ei sentimentală și stupiditatea ei or să-i stârnească dorința de a ucide. Uneori, pentru o clipă fugară, se gândea la Stella, ca la ceva remarcabil, dar ireal: curată, strălucitoare, făcută din metal. Se duse în Hare Lane și ciocăni la ușa lui John Robert; neprimind nici un răspuns, se așeză jos, pe marginea trotuarului. După un timp, câtiva oameni se opriră să se zgâiască la el, de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu sunt mama lui Hattie, nici sora ei, nu-i sunt nici măcar verișoară îndepărtată. Hattie nu se simte legată de mine prin nici un fel de rudenie și îi va veni foarte ușor, la un moment dat, să considere legătura noastră ireală, aparținând trecutului.“ Asemenea gânduri o mai frământaseră de multe ori pe Pearl, gânduri de perspectivă. Acum însă, când sosise momentul unei materializări, era atât de obosită de ele, încât nu le putea considera ca pe o problemă soluționabilă. Se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
presiunea unui curios amestec de amărăciune, teamă și bucurie. Bucurie? De ce naiba bucurie? Să fi fost numai pentru că era măgulit de asemenea extraordinară atenție? Își spunea întruna: „E nebun, nimic din ce mi-a spus nu are importanță, totul e ireal, nu m-am angajat la nimic“. Lăsă cârciuma în urmă, înaintă până în dreptul pasajului de nivel și rămase locului, privind la un tren care trecea. Apoi se întoarse. În drumul său de înapoiere spre Travancore Avenue, străbătu podul din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se nimerise tocmai el într-o situație atât de neplăcută, calculată cu atâta sadism? Trebuia să meargă mai departe, trebuia să vadă fata, deși asemenea perspectivă nu prezenta altă atracție pentru el decât aceea de a acționa în virtutea unui destin ireal. Nu mai încerca acum nici o „curiozitate romantică“, nici o ardoare de a răspunde unei provocări. Ceea ce simțea, în timp ce înota atât de retras și atât de nefericit sub cupola de aburi nu era decât un neastâmpăr, o dezgustătoare sete de aventuri erotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oferă forme. Arta europeană a plecat de la o realitate. Crezi că aparenta lipsă de formă a Americii este cea care ne frapează? Asta ar putea pricinui un transfer de imagine, ca să folosesc expresia ta. Ceea ce e lipsit de formă e ireal. Unora le place, acest lucru. Adică unii gândesc că ceea ce e lipsit de formă e mai real, mai puțin formalist, mai spontan, ca o grădină sălbatică sau ca cineva care-ți pică neinvitat la masă. Bună idee, răspunse John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne simțim americani? Tu te simți americană? — Nu. Dar sunt pe jumătate americană și apreciez acest lucru. Am pașaport american. Poate că nu e vina peisajului, ci a faptului că nu suntem americani; asta ne face să ne simțim noi ireali. Și când sunt două obiecte, unul real și unul ireal, preferăm să ne considerăm noi reali și să transferăm celuilalt obiect irealitatea. A te simți american e un lucru foarte special. E o performanță. E ceva atât de miraculos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe jumătate americană și apreciez acest lucru. Am pașaport american. Poate că nu e vina peisajului, ci a faptului că nu suntem americani; asta ne face să ne simțim noi ireali. Și când sunt două obiecte, unul real și unul ireal, preferăm să ne considerăm noi reali și să transferăm celuilalt obiect irealitatea. A te simți american e un lucru foarte special. E o performanță. E ceva atât de miraculos de solid, ca un adevăr demonstrat și verificat prin practică. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simți american e un lucru foarte special. E o performanță. E ceva atât de miraculos de solid, ca un adevăr demonstrat și verificat prin practică. Pe când a te simți englez nu-i același lucru. Așadar, până la urmă, noi suntem cei ireali. Nu, nu, nu, răspunse Hattie. Nu trebuie să răsuciți lucrurile în felul ăsta. America este ceva imaginar. California e imaginară. — Ah, California... Desigur, îmi plac Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ea! E ridicol. La urma urmei, am fost... fericită... în America. Se opri și apoi adăugă, îngândurată: Nu-i așa? Te simți englezoaică? O, nu, cum aș putea? Nu mă simt nimic - cu alte cuvinte, presupun că eu sunt ireală, indiferent ce aș fi. John Robert văzu o clipă în minte, ca într-o insipidă fotografie de nuntă, chipurile încordate, anxioase, ale lui Whit și Amy. Poate că, într-adevăr, îi dăduseră cândva o astfel de fotografie. „Aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi putut face ca lucrurile să stea cu totul altfel pentru ea, își spuse. Și, totuși, aș fi putut oare? Întotdeauna, tot ce am gândit, era prea târziu. Am părăsit-o în deșertul golaș al copilăriei, asta-i America ei ireală. Și acum, n-ar trebui recompensată? Dar nu de mine!“ Suferința lui, suspendată pentru un scurt interval, reveni acut. Apoi își reaminti de Tom McCaffrey. Uitase de misiunea, de planul, de soluția lui finală, de obiectul vizitei sale actuale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu vin roșu. Își aducea aminte că îl îmbrățișase pe Tom și apoi, nu după prea mult timp o luase în brațe pe Pearl. Era efectul băuturii, de obicei nu se purta astfel. Și totuși nu fusese nimic fals sau ireal. Pur și simplu transferase sărutul pe care nu i-l putuse da lui Tom către Pearl, care arăta atât de bisexual angelică cu profilul ei dur și totuși fragilă, grațioasă. Nu, acela a fost sărutul lui Pearl, nu al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puritatea și continuitatea talentului său. Firește, lui Emma îi era limpede că destinul îl menise să fie istoric; că nu încăpea nici o îndoială în această privință, o dovedeau simțământele lui când încerca, măcar pentru o frântură de clipă, să adopte ireala ipoteză de a renunța la istorie. El urma să fie, cu întregul său intelect, cu nervii, cu dorințele sale, cu întreaga lui energie, cu tot sufletul, un cărturar, un erudit. În calitate de bun istoric, va trebui să știe de toate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prostește, nebunește, neizbutind să înțeleagă că se găsea în fața unei prințese. „Dar e o prințesă falsă, își spuse singur. Eu mă aflu într-o stare de demență temporară. Probabil că așa e. Sunt niște demoni, amândoi, miraculoși și frumoși, dar ireali. Rozanov e un vrăjitor care m-a dus în palatul lui și mi-a arătat o fecioară. Dar era ceva creat de el, inventat, plăsmuit dintr-o substanță magică, menită să mă ademenească. Și ei au plecat lăsându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Buddha. În ce privește meditația, există două școli de gândire. Unii învățați cer să-ți golești mintea de orice gând. Alții îți îngăduie circuitul unor gânduri întâmplătoare, pe care trebuie să ți le îndepărtezi treptat din minte până când încep să-ți pară ireale. Părintele Bernard era adeptul ambelor curente, dar mai cu seamă al celui de-al doilea, pe care-l găsea mai ușor de înfăptuit, întrucât era mai ambiguu. Își lăsa uneori gândurile lumești să-i însoțească meditațiile, până într-acolo încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum m-am obișnuit cu gândul. E ca și cum am fi trăit în toți acești ani... în cele mai pașnice relații, alături unul de celălalt și... ah, da... fericiți, asta-i ce-am simțit când am discutat despre trecut. — Plăsmuiești lucruri ireale. Îți folosești inteligența. Dar nu ajunge numai inteligența. Și faptul că ești atât de inteligentă constituie... un handicap. Dar acum totul s-a sfârșit. Asta e o conversație între două fantome. — Eu nu sunt o fantomă. — Pentru mine ești. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
caracteristica modernității. În măsura în care putem stabili o alta între "etică" sau "deontologie" și socialitate. Ceea ce necesită, pentru a o spune cu o expresie împrumutată de la M. Scheler, luarea în serios a unei ordo amoris care îmbogățește funcționalitatea realului prin "luxul" propriu irealului. Oricât de șocant ar putea părea aceasta, fundamentele moralei universale: rațiunea, progresul, libertatea nu mai sunt ingredientele necesare în modurile de a fi contemporane. Rațiunea este relativizată prin imaginație, progresul este contrabalansat prin reîntoarcerea valorilor arhaice; cât despre libertate, aceasta
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bani și chiar obiecte de valoare. În timp ce colegii de clasă consumau în pauză laptele și cornul, Andrei ieșea din școală pentru a se întâlni cu alți băieți ce aveau preocupări asemănătoare. Gândurile lui zburau spre alte culmi, într-o lume ireală. Andrei avea nevoie de ajutor! Important este să fim alături de cei ce ajung în astfel de situații. Important este să-i motivăm să aleagă sănătatea în detrimentul drogurilor de orice natură! Dacă și tu cunoști un „Andrei”, susține-l! Împreună puteți
Alege înțelept, alege sănătatea!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Șuhan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1913]
-
sa somatică, oferind prioritate spiritului. Conduita sa religioasă se caracterizează prin: - „perceperea clară a lui Dumnezeu, a omului, a Bisericii și a reprezentanților ei, a vieții religioase și a vieții cotidiene” (altfel ar trăi într-o lume „construită” de el, ireală, așa cum este cea în care se află persoana imatură); - capacitatea de a avea o conștiință morală adecvată, prin care să perceapă clar valorile creștine și să reușească să delimiteze corect binele de rău; - trăirea corectă a libertății, astfel încât să poată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]