1,453 matches
-
atâtea? Dacă nu se poate împăca ușor cu o mică dezamăgire, ce fel de înlocuitor de mamă va fi pentru Lucy? Ultimul lucru de care are nevoie fetița e o burgheză nevrozată care să o cicălească tot timpul cu pretenții iritate și imposibile. Tom nici n-a închis telefonul, dar eu am decis deja că Soluția Burlington cade. Șterg numele Pamelei de pe listă și mă autonumesc tutore temporar al lui Lucy. Sunt mai pregătit să mă ocup de Lucy decât Pamela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Audrey Fitzsimmons. Audrey poartă ochelari, ni se spune, dar e cea mai puternică din clasa a patra. Nu numai că le bate la skanderberg pe toate celelalte fete, dar e mai puternică și decât toți băieții. În cele din urmă, iritați, renunțăm, însă nu înainte ca Lucy să-mi amintească de cei cincizeci de dolari pe care i-am promis când reîncepe să vorbească. — N-am spus așa ceva, zic. — Ba ai spus, mă contrazice ea. Alaltăieri la cină. Când te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în condițiile în care lipsesc și căile de comunicare publică, iar „angajatorul” nu-ți solicită așa ceva. Rezultatul este astfel unul previzibil : o totală neînțelegere reciprocă. „Ce-a căutat barometrul în cultură ?”, se vor întreba, intrigați, dacă nu de-a dreptul iritați, culturalii. „Ce se ascunde în spatele acestor date, pentru cine ați lucrat ?”, vor întreba, suspicioși, politicii. Pe de altă parte, sociologii vor gîndi în sinea lor : treaba lor dacă nu pricep... Prezentarea barometrului ne poate oferi un exemplu benign - dar care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În perioada asta era de câte două-trei ori pe zi la ziarul franțuzilor. Asta de când cu uciderea în duel a domnului Lahovary, directorul gazetei, de către „căpățânosul ăla de Filipescu“, directorul Epocei. Așa că numai de duel nu-i ardea domnului polițist, iritat cum era de ancheta care bătea pasul pe loc și de vocile din presă care-l persecutau tot mai tare. Ajunsese să nu-i mai suporte pe gazetari: când făcea lucruri bune nu-l băgau în seamă, dar, îndată ce nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Lahovary era exact de vârsta mea și când îmi amintesc ce om dintr-o bucată și plin de voie bună era, îmi doresc din suflet ca Filipescu să fie condamnat. Dar de ce? se înflăcără Pavel, cu vocea un pic mai iritată și mai tare decât de-obicei. Oare n-ai dreptul să trimiți martori când ești ponegrit într-o gazetă? Nu-l apăr pe Filipescu, dar în cazul de față era onoarea lui în joc, Lahovary e cel care l-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care a scris lumea asta (aici Pavel ridică degetul spre cer și apoi îl coborî spre pământ) iubește sfârșiturile fericite, și că totul e bine când se sfârșește cu bine. Totul e bine când se sfârșește cu moarte? îl întrerupse iritat doctorul Margulis. — Așa ar trebui să credem, nu? replică Pavel abia auzit, dar fără să se tulbure. Iată un bun sfârșit de roman. Totul e bine când se sfârșește cu moarte. Și cred că ceea ce a fost este ce va
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
afle în treabă, neștiind că scopul ascuns al acelei adunări era de ai intimida pe săteni și de a opri cu orice preț construirea noii biserici, văzându-și fostul coleg și camaradul de oaste la loc de cinste în prezidiu, iritat că nimeni nu se înscrie la cuvânt și din dorința de a ieși cât mai repede la lumină din acest cazan în care clocoteau mocnit atâtea nemulțumiri, a ridicat mâna cu scopul de a clarifica situația celui discutat și a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai meargă înainte cu lectura, preferă - pentru întâia oară - să se prezinte la școală fără tema pentru acasă făcută, decât să continue corvoada, citind mai departe. „Cartea asta-i o prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sfinte... Aproape că nu te mai recunosc deloc. Spune-mi drept și să nu mă minți: tu mai crezi în Dumnezeu sau nu? Zi, ca să aflu și eu! - Auzi, ia nu mă lua așa, bine?, se răsti tânărul imediat, vădit iritat. Chiar nu-ți permit asta, să știi! Ei bine, uite că întrebarea ce mi-ai pus o mi se pare una chiar foarte intimă, și nimeni n-are autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și coada vacii cu ștampila Primăriei, măi nevastă? N-are nimica - făcu doamna Finica cu intenția de a zori încheierea discuției. Hai, domnule coleg în atelier, să mai povestim puțin, așa ca-ntre bărbați - zise domnul Bogdan mai mult decât iritat. Apoi, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimica, după ce mă privi și mai binevoitor (părea că voia să mă atragă, după disputa cu adversarul, de partea lui și să fie sigur de acest lucru), își întoarse capul spre Finica rostind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
partea cealaltă a „pământului pustiu“ din Tikdabra. Dar asta e în afara granițelor noastre! protestă colonelul. O să se interpreteze ca invadare a unei țări vecine... — Lăsați aceste probleme pe seama ministrului Afacerilor Externe și îngrijiți-vă să-mi îndepliniți ordinele. Se întrerupse iritat, pentru că cineva bătuse la ușă. Aceasta se deschise și un om de serviciu șușoti ceva la urechea secretarului Anuhar-el-Mojkri, ce rămăsese tăcut tot timpul întrunirii și al cărui chip se schimbă în mod vizibil. Făcu un gest afirmativ, închise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În mod vizibil captată să navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui. — Chaucer, spuse el, Chaucer... Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie la focul care duduia. — Ei, ce este? Întrebă maiorul iritat, ca un dascăl deranjat În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule, și dorește să veniți la telefon În biroul șefului de gară. — Telefonul nostru nu funcționează? Întrebă maiorul, lăsând cartea din mână și Încercând, fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu! spuse vocea. Mă refeream, evident, la masa de prânz. — S-au liniștit lucrurile la Belgrad? Întrebă inflexibil maiorul Petkovici. — Somn adânc, răspunse vocea. — Pot să vă mai pun o Întrebare? Maiorul Petkovici chemă „Alo. Alo. Alo!“, pe un ton iritat, apoi trânti receptorul În furcă. — Unde-i omul ăla? Vino cu mine! Și, urmat iarăși de Ninici și de câinele lui, dădu buzna În frigul de afară, traversă liniile și postul de gardă și trânti ușa de la birou În urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o chestiune de onoare. Ezitarea lui fusese infinitezimală: — Tipul a lăsat-o pe fiica mea - cum spuneți voi? - cu burta la gură. Își Înăbuși cu greu râsul când se gândi la Herr Kolber, mic și uscat, și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bețiv? Ce treabă avem noi? Dar dacă este un om în necaz? Trecem așa, ca pe lîngă un cîine? Nu te supăra, avem vreo vină noi? Sigur că avem. Sîntem sau nu sîntem oameni? Tînărul nu prea găsește argumente, devine iritat și aproape țipă: Hai înapoi să vedem. Dacă am dreptate, mergi din nou la mine și stai pînă dimineața? Dar dacă am eu dreptate? Păi, vom avea de lucru puțin, nu? Tinerii se întorc cu pas vioi și îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ea. Oricum, am s-o vînd, să nu le rămînă nimic. Ție ți-a rămas, totuși, ceva de la părinți. Tu ce le lași? Blestemele mele, asta le las. Ăia sînt copii? se amestecă baba în vorbă. Dar ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îmi ajunge doar un ochi vînăt. A naibii Roxana asta, poetesa! Și aista ca și aceala Claudia stătea cu ochii în tavan și asculta sfîrîitul monoton al prosperului burlac, om de afaceri, Viorel. Pe măsură ce trecea timpul, femeia devenea tot mai iritată și își făcea sînge rău din nimic. S-a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avion? Și încă mai sînt. Nu te-am văzut. Am fi putut sta de vorbă... N-ai pierdut mare lucru. Cred că nu te-ai plictisit. Mitică se întoarce spre fată și continuă: Ne-am cunoscut la aeroport. Fata devine iritată și completează: Acum șase ani. La Londra. Nu prelungesc discuția și merg în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o masă oficială erau universitari de seamă și un francez, proprietarul restaurantului. S-a vorbit doar în franceză, mulți înghițindu-și limba cu furculition cu tot. Vă rog să vorbiți în românește că și francezul o rupe binișor, intervin puțin iritat. Mai exersăm și noi un pic, dom' primar. Dar cel puțin 6 persoane nu știu franceza, încerc un solid argument. Înțelegem perfect, intervine unul din cei șase. Observam masa puțin enervat. Cei șase erau ochi și urechi, adică mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sub pământ. Trebuie să împachetăm toate astea și să fim pe drum într-o jumătate de oră. Trecu în revistă camera, calculând în gând coordonatele temporale, distanțele, logistica. Privirea ei mată trecu peste mine o dată, de două ori și apoi, iritată, reveni la normal. — Eric, spuse ea. Ce tot stai acolo ca o mătură. Mișcarea. 5.14 dimineața și roțile jeepului galben huruiau pe drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la schimbul verighetelor. Pastorul luă mâinile soților Într-ale sale, cu capul plecat, Într-o stare de concentrare impresionantă; liniștea din templu era absolută. Apoi Își Înălță capul și, cu o voce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa. RECEPȚIONERUL: Aha. Deci flotant. La mine scrie caporal, dar probabil că dosarul n-a fost actualizat (Întinzându-i un card de acces pentru lifturile galbene). Mergi matale la etajul patru, biroul Sesizări, ghișeul trei. Următorul! De la etajul patru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viguros decât suplu. Gesturile bruște, ca o detentă. Iar conversația ei nu strălucea între necunoscuți, știa prea bine. Nu dezlegau, prin urmare, cum ar fi dorit, cauzele mai adânci, poate complicate, ale interesului cu care o așteptase stăpânul casei. Nemulțumiți, iritați chiar, se vedea. Gazda se bucura, deci, între ei, de un prestigiu nedisputat. Nemulțumiți, da ; nu într-atât de nerăbdători, însă, a-și lămuri rostul și greutatea acestei noi apariții, încât necunos cuta să se simtă datoare a se dezvălui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]