4,886 matches
-
de carieră literară sub auspiciile marxismului și ale ideologiei comuniste oficiale, Crohmălniceanu revine asupra acestor poziții de tinerețe, devenind un sprijinitor puternic al tinerilor de la cenaclul „Junimea”, un spațiu, în fond, de libertate intelectuală și critică și adesea de subminare ironică și umoristică a discursului oficial. Cu ampla lui sinteză Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale, el devine unul dintre cei mai importanți istorici literari români postbelici. Amintiri deghizate (Editura Humanitas, 2012) este, așa cum spune Ioana Pârvulescu - „ultima venită
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
toate felurile, fiind tulburat peste măsură de Revoluția din Ungaria din 1956, cu ocazia căreia a devastat redacția ziarului de orientare comunistă „Adevărul”. Reputația lui Carmiggelt se datorează în special verticalității sale ideologice, dar și simțului ascuțit de observație, stilului ironic - dar niciodată răutăcios sau cinic -, umorului de situație și disciplinei cu care și-a susținut rubrica, Kronkel, din 1946 până în ultimul an de viață. Printre numeroasele premii care i-au fost decernate se numără și P.C. Hooftprijs, cea mai înaltă
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
al ei se află dincolo de orice dubiu. Interesant, din viața celor doi bărbați aflați pe drumuri justițiare absentează femeile. Cogburn este divorțat din vremuri imemoriale, pe La Boeuf pare să nu-l aștepte nimeni. Dacă discută despre femei, Cogburn o face ironic și autoironic, La Boeuf nu are pe lista de subiecte de conversație ceva similar. Discuțiile se poartă în jurul bărbăției, al armelor, al capacității bărbatului de a domina un adversar sau de a rezista vicisitudinilor unei naturi inospitaliere. Duelurile verbale de
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă a bunei dispoziții ironice. S-a afirmat că Budai-Deleanu ar fi un „democrat prin convingere și necesitate” (Ovidiu Pecican), că acesta „apără egalitatea naturală a oamenilor ca un discipol fidel al enciclopediștilor” (Paul Cornea). Fără a nega unele infiltrații iluministe în meditația scriitorului, să
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Eliot în poemul The Waste Land. Îi pomenim pe toți acești englezi pentru că acțiunea se desfășoară în Anglia și pentru că uneori din film răzbate ceva din ceremonialul Tea Party al unei atmosfere victoriene pe care unele personaje o reclamă vădit ironic. Ironic nu din perspectiva lor, ci a povestitorului, recte a regizorului. Doamna Crystal joacă rolul Sibilei și face judecăți de predicție cu privire la personajele din anturajul unei alte respectabile doamne, Helena (Gemma Jones), sexagenară divorțată de soțul ei, Alfie (Anthony Hopkins
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
inceptivă - ficțiunea recuză orice relație a sa cu realitatea concretă, își ajunge sieși, locuiește un spațiu construit anume și mobilat pe măsură. O balansare inspirată între inceptiv și exceptiv la Nichita Danilov, cel din Ambasadorul invizibil. Interceptivii lucrează declarat parodic, ironic, parabolic; nu ignoră regulile altora, ci le interceptează și le exploatează pe cont propriu cu o vervă molipsitoare și cu o mică vână tragică, dezîncântată, în fundal - sunt postmodernii, intertextualiștii, fragmentaliștii. Polifonia existențială/ scripturală îi excită și joacă dezinvolt voci
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
memoriei care sare de la una la alta, scurtcircuitează tradiționalul traseu autobiografic al Bildungs-ului. Iată-l pe copilul Brodski, care anticipează cu o replică viitorul său poetic. Ironiile și autoironiile curg, din fiecare clipă a vieții țâșnește un parcă un rictus ironic, un fel de a face complice cu ochiul. Tatăl, fost militar, un pensionar nesemnificativ, își sfătuiește fiul ca după ce a obținut Premiul Nobel să se apuce totuși de o meserie serioasă, să intre în armată ca să aibă o pensie bună
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
amintirii își conține poezia, dar nu cea solemnă, ci una biografist-minimalistă, însuflețită de o ironie afectuoasă. Rusia lui 1917, cea din timpul blocadei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cea postbelică și epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul animației, desenului, fotografiei, filmului de epocă. Toate aceste debriuri, souvenire alcătuiesc nu un destin, ci un poem. Capacitatea poeziei de a însufleți lucrurile, de a da deodată consistență lumii
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am putea spune că Remus Lunceanu este, pentru Rebreanu, o ipoteză lamentabilă (dacă nu detestabilă) despre sine, tot așa cum Titu Herdelea este o ipoteză ironică. Lucian Raicu dezvoltă această interpretare, în toate articulațiile și nuanțele ei: „Tot așa cum un alter-ego, mai nevertebrat decât autenticul Rebreanu, este Titu Herdelea, cel din Ion, dar mai cu seamă cel din Gorila: publicist mediocru, acomodant, adaptabil, împăciuitor, cam în
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
filozofeze pur în limitele în care înțelege să se așeze. E și un anume soi de visare, o retragere din fața realității într-un punct din care ea poate fi văzută fără contururi inutile, cum se întâmplă în hărți sau în ironicele grafice (ne permitem această observație din perspectiva unui timp consumat aproape paralel cu cel al artistului!), dar care lasă să se înțeleagă efortul unei imaginații plastice fascinată de idee. Mi-a venit în gând un vers al lui Nichita Stănescu
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
reașeze melancolia unde îi este locul, ca într-o sărbătoare a reamintirii. L-am suspectat pe Horia Bernea de lipsă de ironie, dar, cu riscul de a mă repeta, ce pot fi acele grafice sau autoportretele sale, decât o perspectivă ironică asupra timpului însuși din acea vreme, dar și a sa? Liniile frânte crispează chipul artistului într-o disperată nevoie de recunoaștere, de regăsire a frumuseții pe care o întâlnim în fotografii. Această discrepanță, dacă nu e tulburătoare, e în orice
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
care acum îi preocupă pe toți și care reprezintă în același timp tema principală și specială a muncii noastre științifice. - Ce veți face - întrebai deodată -, dacă o să vă ceară părerea onestă despre expunerea lui diletantă? Profesolul D. zâmbi pe jumătate ironic, pe jumătate gânditor. Tăcu. În cele din urmă văzui pe chipul lui semne de tulburare, sprâncenele îi tresăreau nervos... și nu-și găsea cuvintele, dar răspuns n-am primit. Sunetul unei sonerii, unul cu totul obișnuit, nu deosebit de tare. Nu
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
Odată cu intrarea lui în camera de oaspeți, Tolstoi se transformă într-un conte desăvârșit. Felul lui politicos, aproape nepăsător-condescendent, de a da mâna cu o mișcare largă a brațului, privirea scurtă, analizând nemilos, pătrunzătoare, în același timp oficială și ușor ironică, îndulcită de râsul bătrânesc, emoționant de nobil al gurii sale fără dinți - toate acestea erau atât de expresive și complet aristocratice în stilul venerabil al vechilor saloane rusești ale epocii lui Nicolae I. Îndată după primele minute de răceală formală
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
de aproximativ 300.000 de locuitori, înseamnă că unul din 3 citeau gazeta. Dacă luăm în seamă și familiile, unde un exemplar ajunge la mai multe persoane, se poate constata impactul primejdios al presei. Caragiale face de câteva ori trimitere ironică la tiraje și e posibil ca cifrele să fie umflate, cum e totul în gazetărie. Jurnaliștii de la Universul își consolidează și ei prestigiul prin articole pro domo: „Pe zi ce trece, cu cât popoarele se civilizează, nevoia citirii gazetelor se
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
ca și apariția fiuluimaimuță, avatarul cu aspect de maimuță este recuperabil din fotografiile cu tineri thailandezi cu fețe surâzătoare, dar înarmați până în dinți. În acest viitor aluziv, prezența non-umană a lui Boonmee reflectă angoasa și inaderența prin contrast. Prin ermetism ironic, regizorul se plasează la granița oricărei existențe cu istoria, fantomele defuncților coexistă cu fantomele istoriei. Ambele triburi spectrale bântuie în filmul său, iar o altă secvență aparentă inocentă devine semnificativă în acest sens. Jen și cu fiica sa se uită
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
sau ca fraze inițiatice, dar care invită la meditație. Boonmee se resemnează cu kharma sa, moartea prematură, așa cum afirmă, este și consecința de a fi ucis deopotrivă prea mulți comuniști și prea mulți gândaci! Afirmația ar fi în mod deschis ironică sau sarcastică, dar, în contextul unei religii care acordă preeminență vieții indiferent de forma pe care o ia în ciclul lung al reîncarnărilor, ea dobândește un plus de subtilitate, ceea ce nu transformă câtuși de puțin filmul într-un pamflet politic
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
venit de imortali, Umbrit de cedri-eterii, florat de amarante Și unde se dezvoltă virtuțile florali.” (Anatolida, I, 1). Cu proza lui Heliade s-a întîmplat un fenomen simetric celui din poezie: după o primă perioadă de observație socială, de schițe ironice realizate într-o limbă populară, are loc și aici o „epurare neologică” progresivă; ea nu atinge proporțiile din registrul poetic, dar schimbă radical configurația registrului prozastic. În copilărie și adolescență, viitorul scriitor s-a aflat în proximitatea limbajului regional și
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
de vreun obstacol: „Regimul de la Damasc poate trece liniștit cu tancurile peste protestatari” (Gândul, 8.05.2011); „Locul în care câștigi liniștit 3000 de euro pe lună” (9am.ro, 16.07.2009) etc. Exemplele de mai sus indică o conotație ironică destul de răspândită: această utilizare a adverbului liniștit tocmai prin parțiala sa inadecvare semantică - presupune o atitudine vag depreciativă. Ironia nu este însă obligatorie: liniștit poate fi doar glumeț și colocvial, de pildă într-o autoprezentare publicitară: „Vindem liniștit 5-6 alimentatoare
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
serie nouă, tomul V, Litera L, liluzulă, 2008), uzul adverbial al cuvântului liniștit este ilustrat de numeroase citate, în care domină prin frecvență asocierea cu verbul a dormi. Această asociere - destul de stabilă - a căpătat în ultimii ani o nouă valoare ironică și parodică, datorită unui slogan publicitar: „Dormi liniștit când FNI lucrează pentru tine!”. În lumina faptelor, somnul liniștit al păgubiților Fondului Național de Investiții a căpătat valențe involuntar comice, iar asigurarea publicitară a fost recitită în cheie de-a dreptul
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
Cățel liniștit, caut cămin liniștit” (adoptiicaini.ro); „vilă în zonă liniștită” (vanzari-case.eu) etc. Nu întâmplător, liniștea a pătruns și în urări: (Un) Crăciun liniștit!, (Un) Paște liniștit! și, desigur, Somn liniștit!. Nici aceste formule nu sunt ferite de devieri ironice, ca în urarea: „Zbor liniștit! Pilotul dumneavoastră doarme” (realitatea. net, 7.04.2011).
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
astăzi folosit și în contexte pozitive. S-ar putea face, pornind de la acest exemplu, speculații despre mentalități și atitudini (despre lipsa de rușine sau ideologia îndrăznelii); mai curând, e vorba de coexistența unei folosiri clar peiorative și a uneia (auto)ironice. Există totuși cel puțin un domeniu în care tupeul este sincer interpretat ca un atribut pozitiv: în stilul suburban al unei zone largi de versificație, a textelor, involuntar hilare, de rap („ de borfaș”) sau de manele: „Ești neasemuită, dulceață inedită
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
Covrig Roxana Britanicii se tem de un aflux al românilor și bulgarilor, după ridicarea restricțiilor de muncă, la sfârșitul anului. Ei consideră că cetățenii români și bulgari le vor invada țara. Au găsit ca măsură o campanie publicitară negativă, ironică. Românii nu au stat cu mâinile în sân și au ripostat la temerile britanice printr-o campanie publicitară: "Vă este frică de imigrație? Atunci duceți-vă și trăiți în România". Mihai Gongu, directorul de creație al campaniei, a declarat pentru
The Independent: Vă este frică de imigrație? Duceți-vă și trăiți în România by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56923_a_58248]
-
Când scrii despre Tzara că „nu i-am negat și nu-i neg alte calități, inclusiv aceea de excepțional funcționar la ghișeul de public relation al propriei imagini. Ceea ce dovedește o remarcabilă intuiție privind «șpilurile» acestei brave new world” exprimarea ironică aduce (ironic) la suprafață tot buchetul de prejudecăți pe care-l resping. „Ghișeul de public relation” al lui Tzara nu lucrează prea bine dacă au dreptate iluștrii critici pe care-i citezi... ca să nu mai vorbim de cele „șpiluri.” Și
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
au evaporat. Rămâne, în urma lor, numai un orizont neted de la un capăt la altul. Câteva dintre definițiile cu aparență doctă (p. 39) sunt de luat în seamă pentru restul cărții. Unele, de o radicalitate înspăimântă toare, altele pur și simplu ironice. Semnificativ, dintre ele lipsește tocmai poezia: „bupropion - dopamină, noradrenalină/ dragoste - oxitocină, vasopresină (plăcere, încredere, imunitate)/ cafeină - energie, ritual, vertebrarea dimineții/ gimnastică - flotări, genuflexiuni (endorfină, tonus, narcisism)/ hrană - proteine, fibre, carbohidrați (energie, plăcere, supraviețuire)/ ceai - energie, ritual, nevroză/ muncă - bani/ hrană
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
invoca orbirea. Acest detaliu etimologic ne permite să legăm expresia a da cu tifla de o altă intrare de dicționar: în Dicționarul limbii române (Tomul VII, partea a 2-a, Litera O, 1960) există o formă oarba, definită ca „exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș”. Sursele sunt din secolul al XIX-lea: Iordache Golescu și teatrul lui Alecsandri („Gloata strigă: «Oarba!»”; „Strigau în urma lor: «La oarba!... la oarba...»”). Expresia a da cu oarba (înregistrată de
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]