1,375 matches
-
scîrbele ce-a avut cînd era în trup, dar cu toate acestea, dacă el este împovărat de păcate, se întristează și-și impută că și-a petrecut viața în negrijă, și că n-a servit pe Dumnezeu după puterea sa. Isprăvind vizitarea Raiului, a noua zi. după despărțirea sa de trup, Sufletul se urcă din nou la Dumnezeu pentru a I se închina. Pentru aceea Biserica are rînduială de a face a noua zi rugăciuni, pomană, milostenie, pentru repauzat. Cunoscînd starea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mea, arătînd că la satul Lupoaia, județ Mehedinți se află Sfîntă Biserică, zidită de piatră, care din Întîmplarea vremii trecute rezmerițe au rămas neisprăvită, lipsind Încă și o parte dintrînsa și nu are alt mijloc de chiverniseală spre a se isprăvi lucrul ce este lipsă și avînd lipsă cele trebuincioase pă toată ziua, făr decît fiind ca acolo unde iaste această sfîntă biserică, iaste un loc foarte depărtat de Documente privind istoria României, veacul al-XVI- lea, pag. 358, București 1970 alte
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Bre! bre! Așa lighioaie îndărătnică încă n-am văzut! Și Ianoș își tremura o ureche, făcând semne prietenului din cerdac" (Mihail Sadoveanu, Ianoș Năzdrăvan) (b) "Dară vulpea n-avea timp de vorbă. Rupea și înghițea ca de frica morții. După ce isprăvi, începu a-și linge mustățile și, întorcându-se spre arici, îi zise: Ce ziseși, ce ziseși, că nu auzii bine?" (Petre Ispirescu, Ariciul și vulpea) (c) " Iar în urmă-i, din tufișuri, / De prin tainice-ascunzișuri, / Se ivesc pe jumătate / Păsărele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
introduse: (a) "Iartă-mă, te rog, dragă. Ce spuneam? A, da. Cel mai caraghios lucru este că bine, bine, Marz, n-o să mai râd, dac-o să mă pot stăpâni ori de câte ori ziua mea de naștere cade într-o vineri, s-a isprăvit cu mine." (P. L. Travers, Mary Poppins) (b) "Ei, moșule, ce mai zici? adeveritu-s-au vorbele mele? Ce să mai zic, nepoate?! răspunse împăratul uimit. Ia, să am eu o slugă așa de vrednică și credincioasă ca Harap-Alb, aș
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a dăinuit mai bine de 500 de ani iar geska sau gesii, adică geții din Asia Mică era un alt nu-me pentru kaska dar și al cabirilor stabiliți în Canaan și mai în nord pe lîngă hitiți, după ce și-au isprăvit ,,treburile” prin Egipt. În scrierea emeș, terminația gesi(ge: nobil, pămînt + ti: neam, colectivitate) apare la multe nume de persoane și divinități avînd sensul de ,,neam ales” sau ,,pământ sfînt”. O scrisoare din timpul faraonului Ramses ll(1301-1235) către regele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Există un loc în Sciția, cei bătrîni o numeau Taurida, care nu este prea departe de pămîntul getic. Eu m-am născut acolo, și nu mă rușinez de patria mea. Poporul de acolo se închină surorii lui Apollo... După ce a isprăvit povestea (lui Oreste și a Ifigeniei), lăudară cu toții faptele și frumoasa bună credință. Nu-i de mirat cum chiar în această regiune, care nu este alta mai sălbatică, numele de prieten atinge sufletele cele mai barbare”.
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Domnica, născută Balotă. Este dat la școală în Pitești, dar nu termină aici gimnaziul, ci își continuă învățătura la Geneva, într-un colegiu catolic, apoi în Franța. Între studii și boemă epicurianul cam ezită, și așa se face că nu isprăvește nici medicina (la Montpellier), nici literele și dreptul (la Paris). Încă în Elveția compunea poezii, de factură modernistă, precum și nuvele, și ar fi colaborat la „Le Feu-Follet” și la „L’Echo de Genève et du Léman”. Descins pe malurile Senei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
o apucasem pe drumul din sat, când carul tău de aur s-a ivit în zare, asemenea unui vis minunat. Priveam cu uimire, întrebându-mă: Cine este Regele regilor? Speranțele mele au tresăltat de bucurie și mă gândeam: S-a isprăvit cu zilele negre! Și eram gata, așteptând pomenile nemaivăzut de bogate, ce aveau să curgă, ploaie, pretutindeni în țară. Carul s-a oprit în dreptul meu. Privirea ta a căzut asupra mea și ai coborât zâmbind. Am simțit că venise, în
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
a mea și încrederea în mine". Verdictul se lasă așteptat și G. Călinescu, luând tăcerea un răspuns, renunță la scris și "renunțarea aceea se cheamă critică". Conștiința vocației lui critice, afirmate și mai înainte, se cristalizează acum deplin. S-a isprăvit - zice el în Universul literar (1928): Din carnetul unui critic - e de neînlăturat - sunt critic. Aristarc mi-a zis: Ești critic. Am vrut să comunic emoțiunea unei strofe unui prieten poet, dar mi-a răspuns cu imputare: Cum? Mai scrii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu anticipezi (când nu planifici din timp)tc " Atunci când nu anticipezi (când nu planifici din timp)" „Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai Întâi și-și face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?” Evanghelia după Luca 14,28 Consultantul În afaceri Fritz Dressler spune că este ușor să prezici viitorul. Mai greu este să-ți dai seama de ceea ce se Întâmplă acum! Așa cum spune o zicătoare, e greu să-ți amintești că trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și frigul, ploaia, vîntul Îi grăbesc sfîrșitul. Sosirea Într-un oraș „pe un timp urît” și la o oră tîrzie de noapte constituie un dezastru. O cameră mică, rece și obscură reprezintă tot ce poate fi mai mizerabil. „S-a isprăvit, orașul este dinainte condamnat În ochii tăi!” - notează memorialistul. Soluția este evaziunea, fuga continuă, căutarea unui adăpost comod, cald. O soluție ce nu angajează totuși literatura. Literatura redevine o preocupare numai În sezonul hibernării. Aici poetul se retrage În „odaia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Evelinei. Din poeziile de tinerețe ale lui Bolintineanu criticul transcrie următoarea listă de nume: Lilia, Dilica, Aleiza, Dora, Tecla, Elia, Milia, Tilia, Zilia, Virginia, Amelia, Dilia, Binica, Flora, Lucia, Tedica, Helisa, Lusica, Ada, Adica... trăgînd de aici concluzia: „s-a isprăvit erotica orientală, În șalvari de mătase și papuci călcați...”, S-a dus, Într-adevăr, dar nu de tot, cel puțin În cazul lui Bolintineanu, căci În Florile Bosforului dăm peste numele cunoscute: Rabié, Esmé, Seili, Falmé etc. LÎngă papuci și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din domeniul psicologic și chiar sociologic". Rămâne de văzut în ce măsură textele acestea conving sau nu (și) ca literatură. 2.4. Spre alt tip de "roman", în căutarea epicului pur Într-o scrisoare din 28 iulie 1934, dată la care abia isprăvise primul roman din ciclul eminescian, Lovinescu mărturisea: "Pornit la 9 iulie, romanul meu și-a isprăvit traiectoria azi 28. [...] E un record. Are un început viu, de-a dreptul din miezul lucrurilor, și un sfârșit pregnant, adevărat sfârșit, nu așa cum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca literatură. 2.4. Spre alt tip de "roman", în căutarea epicului pur Într-o scrisoare din 28 iulie 1934, dată la care abia isprăvise primul roman din ciclul eminescian, Lovinescu mărturisea: "Pornit la 9 iulie, romanul meu și-a isprăvit traiectoria azi 28. [...] E un record. Are un început viu, de-a dreptul din miezul lucrurilor, și un sfârșit pregnant, adevărat sfârșit, nu așa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat din origine și dus până la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ține cont de "teoriile" lui relativist-psihologizante. Intenția abandonării modelului melodramatic a fost așadar evidentă, după cum reiese și din următorul fragment, cules dintr-o epistolă din aceeași epocă: "Cât despre romanul meu, am ajuns la p. 300 și nu s-a isprăvit nici partea întâia; sunt foarte mulțumit de ce am scris, cu toate rezervele asupra a ceea ce voi scrie; adică asupra romanului propriu-zis. Căci până acum sunt încă în retrospectiv. Pentru desfășurarea ulterioară sunt însă sumbru și pesimist. Nu știu pe unde
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
40 Lovinescu mărturisea (pe 10 sept. 1932) că a rescris ulterior romanul care, involuntar, într-o primă variantă, luase forma "ficțiunii romanțate": "După 2 luni de activitate intensă, împinsă în unele zile până la 14 ore de lucru pe zi. Am isprăvit romanul autobiografic Bizu scris, scris a doua oară, refăcut a treia oară pe jumătate" (E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. III, ed. cit., p. 205). Deși credea inițial în valoarea romanului, criticul se lasă în cele din urmă influențat de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-se cu poeții decadenței burgheze, și poate și cu vechile sale tentații, Deșliu aprinde cu cremene „iasca” meșterilor cu «plaivazul» sau astupă «marea trăncăneală» și «vorbăria pudratăă prea Îmbuibată, măcar că-i goală». Concluzia e aceea a unui adolescent hotărâtă să isprăvească și, cu o scurtătură nervoasă, să meragă Înainte: «Nici - o scofală, ducă-se dracului». Mișcările acestea bruște și impetuoase cu care Îndeamnă la ură de clasă, sunt Însă apte să Îmbrățișeze cu o tandrețe bărbătească masa muncitorilor. «Măi fraților, măi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mînă își agită solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor, cu o voce mormăitoare, în vreme ce Stubb, care se apropiase tiptil în urma lui, asculta tot ce spunea: Ă Măi, semenilor, poruncitu-mi-s-a să vă spun că trebuie să isprăviți cu gălăgia afurisită pe care-o faceți acolo. Auzitu-m-ați? încetați odată cu plescăiturile astea! Dom’ Stubb zice că vă puteți umple cît poftiți bărdăhanurile blestemate, dar, pentru Dumnezeu, încetați odată cu gălăgia asta! Ă Bucătare, îi tăie vorba Stubb, bătîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ajutor, dacă din întîmplare ea le-ar fi cerut s-o ajute; dar la praznicul de înmormîntare, dau buzna cu atîta pioșenie! O, cumplită lăcomie vulturească a lumii, de care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza în cei ce se-apropie de el. Cînd namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
diavolul, ieșindu-și din fire. Vreau sa mă folosesc de el.“ - „Ia-l“, i-a zis șeful și zău, Flask, diavolul i-a dat bietului John holera asiatică - înghit balena asta, dacă te mint! Dar ia seama! încă n-ați isprăvit treaba acolo? Hai, împingeți înainte cu toții, ca să tragem balena lîngă vas! Ă Parcă-mi amintesc și eu de-o poveste asemănătoare, zise Flask, în clipa cînd cele două ambarcațiuni începură în sfîrșit să înainteze încet cu prada lor, spre corabie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îi dădu a înțelege, în jargonul lui rudimentar, că n-avea habar de Balena Albă și abătînd numaidecît conversația spre bidonul de ulei, i se plînse că era nevoit să se culce în hamacul lui pe întuneric, întrucît i se isprăvise pînă și ultimul strop de adus din Bremen și încă nu putuse prinde nici măcar un singur pește-zburător pentru a umple golul; iar în încheiere îi spuse că vasul lui era într-adevăr ceea ce în limbajul vînătorilor de balene se cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
năpraznic. După ce și-a lăsat un picior în fălcile morții și-l obosește rău pe celălalt, ba mai și tocește picioarele de os, cu nemiluita! Hei, moș Funingine! dă-mi o mînă de ajutor cu șuruburile alea și hai să isprăvim odată, înainte ca îngerul învierii să sune din trîmbiță apelul tuturor picioarelor, adevărate sau calpe, așa cum berarii strîng butoaiele vechi, pentru a le umple din nou. Halal picior! Arată ca unul viu, pilit pîn-la os: pe piciorul ăsta o să stea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înapoi în hamac. Dar înainte de asta, Pip, care se tot învîrtise pe-acolo, veni lîngă Queequeg, cu tamburina într-o mînă și-i spuse, apucîndu-l de braț cu cealaltă mînă și scoțînd un suspin înăbușit: Ă Sărmane pribeag, n-o să isprăvești niciodată cu drumurile astea obositoare? încotro pornești acum? Dar dacă te va duce curentul spre Antilele acelea, a căror plajă dulce e bătută doar de nuferi, ai să-mi faci un mic servici? Caută-l pe un anume Pip, care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Parc-ar fi pumnii noștri de fier! Tii, cum mai apucă de zdravăn! Mă întreb, Flask, dacă lumea asta e ancorată pe undeva? dacă da, se leagănă la capătul unui cablu neobișnuit de lung. Hai, ciocnește și nodul ăla, ca să isprăvim odată! După acostare, coborîrea pe punte e lucrul cel mai plăcut. Fii bun și dă-mi jos poalele hainei. Mulțumesc. Lumea-și bate joc de poalele lungi, Flask, dar eu unul, socot că pe timp de furtună, în larg, trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
victimă a franțuzismului datorit lipsei de spirit critic a culturii muntenești. Dar, încă o dată, Muntenia și-a plătit tributul către românism prin lupta ei pentru crearea României moderne, ceea ce constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia: "ăMunteniiî se agită ca niște umbre chineze pe o scenă politică imaginară... Nebunia lor naivă îi depărtează din ce în ce mai mult de domeniul literaturii... Meschinele patimi zise politice, care au devenit o tristă monomanie dincolo de Milcov
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]