1,973 matches
-
concursul binevoitor al fiului și ginerelui său. La Tecuci, 1920. Colonelul trăda tot spiritul stirpei, importanța excesivă dată relațiilor, exagerarea lucrurilor mărunte: premii școlare, decorații, avansări. Toate acestea erau consemnate cu o naivă mândrie în memoriul genealogic. Colonelul făcuse o ispravă eroică, pentru care garnizoana îl propusese la decorare. Hârtia în chestie era transcrisă în întregime: G. Călinescu "Nr. 5721 19... septembrie în 5 zile Garnizoana Tecuci către Divizia V-a Loco Cu onoare se înaintează suplica comercianților de giuvaericale H.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acolo; pentru priceperea acestora se cer poate elemente mai culte, pe cari adesea și din nefericire nici colegiile superioare nu ni le dau. Dar în mahalaua lui, în orașul lui, pe ulița lui chiar, omul să nu poată să judece isprăvile primăriei, să fie pus sub epitropie, să aleagă prin delegațiune, iată ceea ce nu înțelegem, nu zicem din partea oricui, căci am înțelege-o de la guvern autoritar, absolutist, care vrea să le facă oamenilor bine cu de-a sila, n-o înțelegem
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mogoșoaiei, de curând rebotezat Calea Victoriei - dar nimeni nu-i zicea încă pe noul nume - sub privirile holbate ale târgoveților. Fercheși, cu mustățile bine răsucite și unse cu unt, strânși ca niște viespi în mundirele lor vișinii, pompierii, de ale căror isprăvi de la '48 încă se vorbea, erau adorații damelor și puțini erau cei care nu aveau trei-patru amante dintre junele abia reîntoarse din Rusia, încărcate de blănuri, ruble și giuvaeruri, dar și de viții destule. Din când în când, cîte-o nevastă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi prevestit firea întunecată și ascunsa, făcuse deja o mulțime de ticăloșii care amarau viața maicii lui și, de departe, a uitatului, încețoșatului său părinte. Neândoios, umbra tatălui său, suptă lacom de Dunăre, se întorsese în sufletul fiului. Prima ispravă a lui Miron, încă un țânc ce abia putea să-ngaime trei vorbe, s-a petrecut când, făcând într-o zi ochi înainte de revărsatul zorilor, o văzuse pe mamă-sa luminând odaia cu mătasea multicoloră a aripilor. Se făcuse atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și omoruri nevinovate, căci să sucești gâtul unui pui de găină sau să vâri cuțitul într-un seamăn al tău e pentru ei același lucru, nu cu mult mai însemnat decât tușitul sau strănutul. Căpitanul Badislav era destul de amărât de isprăvile unicului său fecior, și poate s-ar fi bucurat să știe că acea după-amiază de vară în care se răcorea la grădina otelului Dacia, în compania celor două dame, avea să-l scutească de a mai cunoaște viitoarele mârșăvii ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a doua mamă, Mircea nu prea o iubea pe tovarășa Dogaru. Mai întîi, el se cam temea de foarfece de când mama lui țipase la el când găsise trei metri de elastic pentru chiloți tăiați mărunt-mărunt, ca să nu mai vorbim de isprava cu fusta, din Floreasca. Iar învățătoarea nu putea fi imaginată fără o foarfecă-n mină. În prima zi a fiecărui trimestru îi ridica pe băieți în picioare și le-nfigea degetele-n păr. Cui îi trecea părul de degetele ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
evenimentele de acum un deceniu. În plus, am căutat de sute de ori... Abatele și quinții nu sunt printre ei. Probabil că nici nu ar putea supraviețui acolo. Durdrin clătină din cap: - Dacă măcar jumătate din câte am auzit despre isprăvile quinților este adevărat, atunci te asigur că ei ar putea trăi oriunde există aer și apă. Probabil însă că ai dreptate și că nu se ascund chiar pe Kyrall. Însă dacă nu a fost vorba despre o armă, dacă nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care să fi ațâțat meduzele? Era o posibilitate. La urma-urmei, operatorii aceia care îi erau ostili pe față tocmai fiindcă știau că nu îi poate atinge transmiteau instantaneu gânduri la mii de ani lumină. Probabil ca, pentru ei, o asemenea ispravă ar fi fost joacă de copii. Așa cum stătea întins pe fundul bărcii, întinse o mână și mângâie piciorul Oksanei. Ce noroc că se descurca atât de bine cu laserul! Instinctiv, privi la dispozitivul care îi atârna femeii legat neglijent de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
soldații reușiseră să o apropie destul de mult de vinul făcut din struguri. - Ești trist. Sau preocupat..., continuă împăratul pe același ton sprințar. N'Gai Loon cumpăni un moment dacă nu ar fi fost nevoie să îi spună lui Bella despre isprăvile de luptă ale lui Zuul. Știa că împăratul îl suspectează că are ceva împotriva creaturii aceleia caraghioase și că, oricum, chiar dacă ar fi văzut cu ochii lui dematerializarea lui Zuul, n-ar fi putut face nimic. Nu aveau cum să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Univers. Plonja apoi în amintirile lui Rimio de Vassur. Parcurse repede o copilărie chinuită, trăi emoția întîlnirii cu un bătrân care îi promise inițierea în tainele purtării războiului perfect, se feri de lipsa totală a emoțiilor care făcea ca amintirile isprăvilor militare ale quintului să pară precum un deșert pustiitor și se opri în fața zidului imens dincolo de care Vassur părea să dorească să-și ascundă amintirile din Abație. Își croi cu greu drum și revăzu ghemul bizar de sentimente pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
multe din însușirile sale și în primul rând dragostea de muncă, indiferent că era fizică sau intelectuală și tenacitatea de a-și atinge scopul propus. Relatările sale despre copilăria și tinerețea sa din urbea sa natală Huși erau condimentate cu: isprăvile haiducului Pantelimon ce opera pe calea ferată îngustă (la acea datăă Huși - Crasna, aventurile galante ale soțului verișoare sale Mălinescu - șef al lampagiilor din urbe și pățania participanților la un bâlci, în marginea orașului, când într-o seară, din timpul
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
mediocru. Asemenea bătaie și asemenea rușine nu am pățit decât o dată în viață. Atât eram de rușinat că am fost păcălit, încât nici celor de acasă nu le-am spus nimic. Târziu de tot, când crescusem mare, le-am povestit isprava băiatului și cucoanei inginerului. Întâmplarea a avut în ea și o parte de învățătură pentru că în mine numaidecât s-au trezit darurile strămoșilor și că, de câte ori au apărut, în viață, întâmplări de felul aceleia, niciodată nu am mai fost surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
întorceau în țară a doua zi și coborâm într-o barcă a vaporului cu un ofițer și doi lopătari. Pe tăcute, după câteva minute, suntem pe un chei și puțin după asta, în gară, la unsprezece fără zece, în vagoane. Isprava asta, a celor cu vaporul, după câteva luni, la Roma mi-a adus oarecari neplăceri cu cei de la chestură. Plecăm. A doua zi dimineața, descindem în gara Roma, luăm o trăsură, dăm birjarului adresa scrisă pe o bucățică de hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
e în întregime părerea celui ce o scrie. Au fost și din aceia dușmănoși ce au stat cu condeiul la drum ca să mă înțepe. Am purtat odată cu necunoscuți polemică, dar trebuie să spun că regret și mă rușinez acum pentru isprava ce am făcut răspunzând. Am avut un fel de repulsie pentru militari (nu am vroit sa fac serviciul militar) și pentru politicieni. Am fost un timid, un îngăduitor, lăsând de multe ori să treacă multe de la mine. Rareori am încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine o „persoană” foarte importantă; toate vietățile curții îl privesc curioase, unele chiar cu admirație. Oare ce duce el în gură? Se dau cu toții la o parte, făcându-i loc să treacă. Isprava lui nu le scapă nici copiilor. Ce-o fi având Motănel acolo? întreabă Sorin. Și, după ce vine mai aproape ca să se dumirească, le dă tututror celorlalți vestea: Țâncul e, de acum, motan mare, de-adevăratelea. Prinde și șoareci! Nu mă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din piersicile ei”. Capacitatea figurativă demonstrată de autor în asemenea secvențe este remarcabilă. Demne de menționat sunt și câteva proze cu subiect animalier ale volumului în care, pornind de la mărunte întâmplări domestice, autorul construiește scenarii interesante. Astfel, în Țâncul o ispravă a pisoiului adoptat de copii (vânarea primului șoarece) este relatată ca o istorie cu suspans: <<Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-l, Motănel îl și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci zgomot”>> „Puiu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo, vom traversa insulele până în Suedia. Păru tentată. Mă apucă tremuriciul. După ce cugetă, zise: -Prefer să rămânem și să ne ascundem. „De ispravă, mititica” mă gândii. -Sper să nu te dezamăgesc, adăugă ea, vreau să fiu aici când se va întoarce Olaf. Uitasem de el. -Nu-ți fie teamă: când va fi aici, te voi ascunde chiar și de el. Nu-mi era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mâncăm fără gemene spusese tatăl cu naduf. Ele s-au ghiftuit cu ouă de furat, le ajunge. Soția Îl privise cu luare aminte și uimită nu Îndrăznea să Întrebe mai mult. Așa care va să zică...ouă de furat? Apăi, pentru așa o ispravă chiar merită o bătaie....ce le Învăț eu și ce fac ele... Și-au luat plata fii fără grijă, de data asta au Întrecut măsura. Nu pot să ies pe stradă, că cineva mi se plânge de ele. Dau milităria
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
numai de voi. Apasă pe aceelerație tată... Noi ne ducem să dansăm. O luase de mână pe Andreea și plecaseră râzând amândoi de Încurcătura În care-i puseseră pe cei doi părinți și ștergând ketchupul cu șervețele. Se bucurau de isprava lor. Teia, crede-mă că nu am știut absolut nimic de ce puneau ei la cale dar, mărturisesc că nu duc lipsă de idei originale. Suntem oameni maturi și responsabili, ei Își doresc o familie adevărată... tu ce părere ai? Părerea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu-ncetul și memoria însă cam în pasul unui melc și cum lasă melcul urme alunecoase și lucii, astfel lăsa și el în urmă-i fraze lucii ca acestea: îl cunoșteam odată pe bunul Histrion, era un om prea de ispravă, acuma abia mi-aduc aminte. HIST[RIO] Nu-ți dete înainte de toate cel puțin locuință? FELICE Ba că chiar. în biurou [î]mi dădură a înțelege că: "N-ar fi tocmai bine ca [eu] să mă opresc prea mult, fiindcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și făcu ca să-mi pîrîiască, trosnind, osul spinării. Acum văzui că nu mai e de glumă! Așa mă spăriai încît scosei un țipăt, socotind că mi-au frânt mijlocul, gândii că m-au lăsat schilav. Dar frământătorul meu, mulțumit de isprava sa, lăsă această lucrare și se apucă de alta: începu să-mi strivească, să-mi frământe brațele, picioarele, mușchii, rănichii, cu o îndemînare de minune. Aceasta ținu ca un sfert de ceas și apoi mă lăsă. Acum mă simțeam și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
știa dinainte cu ce priviri avea să se uite taică-său mai întâi la cifre și pe urmă la el: — Nu faci nici două parale pentru întreprindere, îi spunea privirea aia lui W., fratele mai mare, și: Tu încetează odată cu isprăvile tale cu muieri, altfel..., iar asta era pentru O., fratele cel mijlociu. Și totuși, tata-mare, cu capul aplecat asupra dosarelor, privea printre coloanele de cifre un cu totul altfel de chip. Al său. Crezuse că fiii lui i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ăla din A.“, bunicul vostru, fără ajutorul căruia „Oha“ n-ar fi putut să facă ce plănuise din capul locului, adică să devină singurul proprietar al turnătoriei de fier și al fabricii de mașini-unelte, a râs când a auzit de isprava fiului său favorit. Da, așa trebuia făcut. Chestia asta nu era totdeauna o măsură corectă, dar în lumea afacerilor lucrurile strâmbe aduceau de multe ori succese mai multe și mai mari și chiar dacă uneori îi freca țăcălia mezinului, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la fabrica de șamotă din Azuga, navetă grea cu deșteptare la ora trei jumătate dimineața. Bunicului ăsta al meu i se părea facultatea un fel de izmeneală. Mă rog, mă consolez că genealogia mea conține și doi străbunici de toată isprava și două bunici la care chiar țin și despre care deja am scris până le-am epuizat evenimentele vieții, care oricum n-au fost așa de numeroase, un alt paradox fiind că ambele au rămas văduve de la 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în contact, ce mai, a fost prea tîrziu cînd copoii și-au dat seama că cineva le fură de sub nas autobuzul. Așa că iată-mă înapoi așa cum am promis
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]