1,829 matches
-
Vânători, situată la poalele cetății, la apa Ozanei, o făcea și pe ghidul. Numai că omul nu se juca. El citise ceva cărți de istorie și știa destule despre obiectivul care îi asigura un loc de muncă. Fiind el și isteț, implicit și șugubăț, acel om ne-a povestit o întâmplare mai deosebită. Venise să viziteze cetatea o delegație de turci. - După ce le-am povestit eu o mulțime de lucruri din câte le știam, aveam, nu știu cum să vă spun, un fel
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
televiziune și vestea, care nu poate să nu încânte urechile unui autor, că prima tranșă a tirajului era deja epuizată. La Budapesta, traducătorul n-a catadicsit să vină să mă întâlnească. Aici, la Ljubljana, Aleš Mustar, un bărbat tânăr și isteț, vorbind la perfecție româna (a studiat-o în România, unde și-a dat doctoratul cu prof. Eugen Simion) a avut amabilitatea să mă însoțească peste tot, să mă ajute să înțeleg locurile și oamenii. Am vizitat și peștera din Polujna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ăștia, începătorii într-ale meseriei: vreți să vă dați rapid toate gradele, s-ajungeți pe culme și, gata, să opriți motoarele” “De unde știți dumneavoastră atât de precis ce avem noi de gând să facem” Pentru că vă văd cel puțin la fel de isteți ca noi, odinioară” “Deci, istețimea asta ar însemna, după dumneavoastră” “Tovarășu’ profesor, eu nu vă permit să...” “Nici eu nu v-am permis, dar ați spus că n-aveți nevoie de îngăduința mea” “Asta-i culmea, domnule! Ajungem acum să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu eeste o meserie pur și simplu, ci o vocație spirituală, un har duhovnicesc). Posibil că da, însă nu mă sfătuiește. Cum așa? Să nu mă supăr, dânsul are o părere tare bună despre mine, sunt bun la carte și isteț la minte, sunt curat la suflet, însă, cu toate acestea, nu mă sfătuiește pentru preoție. De ce? În primul rând că, dacă o meserie nu-ți stă tot timpul la suflet, n-ai chemare pentru ea, n-are rost să te
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
neamul. Bîjgoaica cea bătrână, adică bunică-sa, bîjgoaica cea tânără - sau aia mică - maică-sa. Taică-său a murit de foarte tânăr. Aprindere de plămâni. Titi abia dacă și-l mai amintește. Satul, însă, și-l aduce bine aminte: chipeș, isteț și bun de gură, harnic și cuminte, dar, mai ales, meșter la glume. Pe patul de moarte a prezis că o să se ia după el un om mare. La câteva zile după înmormântarea sa, a trecut în lumea umbrelor tătucul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o lipitoare, dar cu care Dascălu pleca la crâșmă aproape zilnic - cum au aflat mai târziu -, făcându-și-l, încă neclar pentru ce anume, apropiat. Ileana Roman, plutind cu capul semeț printre ceilalți, râzând strident, și amantul ei, Iuliu Sofronie: isteț, plin de vervă și de idei și om de lume, de care nu se putea despărți, oricât începuse să se convingă de singurătatea în care avea să-și ducă anii de mai târziu. Sorin Șerban, economistul cu brioșă pronunțată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să scrie despre toate astea, nu pentru celebritate. Celebritatea e dăunătoare, îți răpește timpul, te îndeamnă la lene și rutină. Soția lui ar fi trebuit să știe și să înțeleagă gândurile astea. O imagina ca pe o femeie aproape perfectă, isteață și spirituală. Ioana Sandi se apropia de imaginea pe care și-o crease el. Îi lipseau încă multe, dar își spunea că merită să fie iubită și că într-o zi se va trezi îndrăgostit până peste cap de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o transă și nu mai înțelegea nimic... Și într-o zi, era la masa lui de lucru, își amintește asta foarte bine, l-a întrebat dacă n-ar vrea să-i prezinte o colegă de-a ei, înaltă, blondă, subțire, isteață foc, cu siguranță exact genul lui și părea tristă când îi spunea asta și mai târziu văzuse că umpluse o foaie întreagă cu numele acelei fete, Ingrid, Ingrid, Ingrid de o sută de ori și undeva într-un colț Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În rîu. Dar Basie se uita la ele cu vădit respect, de parcă anii petrecuți ca steward pe Cathay-American Line Îl Învățaseră adevărata valoare a acestor corăbii eșuate. În mod limpede, era bucuros că se asociase cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un băiat care apreciază o casă bună. Oricine poate să-și aleagă părinții, dar să fii isteț și să vezi dincolo de asta... — Basie... Frank Îi Întrerupse reveria. Se opriseră sub copaci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
corăbii eșuate. În mod limpede, era bucuros că se asociase cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un băiat care apreciază o casă bună. Oricine poate să-și aleagă părinții, dar să fii isteț și să vezi dincolo de asta... — Basie... Frank Îi Întrerupse reveria. Se opriseră sub copaci, la vreo două sute de metri de intrarea pe aleea casei unde locuia Jim. — Bine, Frank. Basie deschise ușa și coborî În stradă. Nu erau patrule japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un negustor chinez sosi la poarta lagărului, Însoțit de trei hamali. Cărau vase de ceramică pline cu vin de orez, atîrnate pe juguri de bambus ținute În spate. Jim urmări schimbul de bunuri desfășurîndu-se În fața casei paznicilor. Locotenentul Price fusese isteț și Închisese ușa spre dulapul cu comoara din biroul comandantului. Cartușe de Lucky Strike și o singură parașută fură schimbate pe vasele cu vin. După ce negustorul plecă, urmat de hamali, cu balotul de mătase roșie, englezii fură curînd beți. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar eu m-am detașat din filmul lor și sunetele s-au estompat, iar pe mine toată carnea s-a înfiorat de evidentă ce era realitatea, Prințesa semăna exact cu bunica mea, la buze, linia nasului, fața rotundă, plinuță, zâmbetul isteț din ochi și verva și ea toată îmi părea bunica mea, mi-au explodat celulele pe toată pielea, ochii mi s-au desprins de corp, au zburat și au panoramat ființa cea nouă cu dublă identitate, Mihai zice, cam nasol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
unei femei. Abia când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Însă altcineva a fost într-adevăr tras pe sfoară. Și n-aș vrea să mă aflu prin preajma aceluia când își va da seama de asta. Și, dacă îmi mai îngăduiți, cred că prințul acela armean, le banquier Mannouci, e băiat isteț. A șters-o la timp! Ledoulx se opri și își privi crunt valetul. Nu pentru că n-ar fi fost de acord, ci pentru că nu putea să nu fie de acord. Cum de nu se gândise el, consulul, la asta? Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl strecura printre două uluci ca să ajungă la o cățelușă, așa, pe măsura lui. Mignona, chiar dacă nu se ridica la pretențiile unui nobil maltez, îi satisfăcea totuși, cu brio, cel mai arzător dintre actele sale canine, coitul. Ah, ce valet isteț! Și cât de bine le potrivise pe toate în reședința consulului! La anumite ore, el și Julien se postau la picioarele scării. Dacă domnul consul încerca să urce spre dormitor, micuțul Bichon, stimulat discret de valet, începea să latre vehement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochii i se umplură cu lacrimi și spuse: — Albu’ ăla zice că se roagă pentru mulatrii și șobolanii din toată lumea. — Șobolani? Ăău! V-ați ales acolo cu unu’ care nu-i întreg la minte sută la sută. — Ba-i tare isteț, protestă omul. E și credincios. Ș-a-nălțat o cruce chiar la el în birou. — Cum? — Spune: „Voi, oameni buni, ați fi mai fericiți în Evu’ Mediu. Voi ar trebui să faceți rost de un tun și săgeți, s-aruncați o bomb-atomică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
portar adevărat din vechiu’ sud. Inviți oamenii înăuntru. Înțelegi? Vreau să văd localu’ plin pentru amica ta și papagalu’ ei. — Pe dracu’! Eu plec din baru’ ăsta-mpuțit. O să ai tu pe scenă o Scarla O’Horror cu vulturu’ ei isteț, da’ n-ai să mai ai pe deasupra ș-un rob în fața porții. — Poliția o să primească un anumit raport. — Poate-o să mai primească unu’ și despre orfani. Nu prea cred. Jones știa că acesta este adevărul. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunat-o pe Santa și i-am spus să-l caute pe Angelo la secție și să-i spună să se ducă să vadă ce învârtești tu pe St. Peter Street. Te-am auzit când ai dat adresa taximetristului. Ce isteață! Mă gândeam că mergi să te-ntâlnești cu o șleahtă de comuniști. N-am avut dreptate. Angelo a spus că te-a văzut cu niște tipi deocheați. — Cu alte cuvinte, ai pus să mă urmărească, țipă Ignatius. Tu, propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l, e aici în ziar. — Serios? Adu-mi încoace ziarul. Totdeauna m-am întrebat ce-o mai fi cu tânărul acela idealist. Poate a căpătat vreun premiu civic. — Acum câteva zile spuneai că e un psihopat. Dacă a fost destul de isteț încât să ne facă să mergem la Mandeville ca doi netoți, nu-i chiar așa de psihopat. Până și un individ ca idealistul ăsta poate să-și bată joc de tine. Domnul Levy privi cele două femei, pasărea și portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
slujba În pericol. Roșeața ei trecu de la culoarea căpșunei la cea a sfeclei. — Eu... scuze. O lăsă să fiarbă În liniște până numără la zece, Înjurând În sinea sa. Sperase ca de data asta s-o impresioneze cu replica lui isteață sau cu raționamentul lui deductiv. S-o facă să vadă ce tip extraordinar era el. Genul de tip cu care să se culce de două ori. Nu era inclus În plan să-i facă morală. Poate să uite de morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu se schimbase deloc. Trăsăturile din pricina cărora suferise - morocăneala, tendința de a poza, lenevia, plăcerea de a face pe prostul - erau privite acum drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe, leșinată.“ CALM ÎNCĂ — Fantomele sunt nemaipomenit de cretine, a zis Alec. Sunt Încete la minte. Oricând pot fi mai isteț decât o fantomă. — Cum? l-a Întrebat Tom. — Păi, depinde de cadru. Să luăm, de exemplu, un dormitor. Dacă ești cât de cât discret, o fantomă nu te poate surprinde În dormitor. — Zi mai departe. Să presupunem că ai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
le disprețuiește - răutate incipientă, Înfumurare, lașitate, predispoziția spre Înșelătorii mărunte. O dată a spus Într-o cameră plină de prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar grăbit, și are o surprinzătoare ușurință În mânuirea verbului, de care se folosește strict ca să compună răvașe de amor. E departe de a fi un personaj model. Există lungi perioade când Își urăște cordial familia. Este cu totul neprincipială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puternică lumina pe care o proiectezi asupra problemei, cu cât e mai răsunător scandalul creat, cu atât mai mulți oameni vor cumpăra publicația și cu atât mai bine vei fi plătit. Tu, Tom d’Invilliers, un Shelley ratat, nestatornic, schimbător, isteț, lipsit de scrupule, reprezinți conștiința critică a rasei. Nu, nu protesta, știu despre ce vorbesc! La colegiu recenzam și eu cărți. Consideram că e o distracție rară să mă refer la cel mai recent efort onest și conștient de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
promisiunea neîmplinită a primăverii, un șarlatan ce Înlocuiește nopțile calde și calme la care visez În aprilie. E un anotimp trist, de viață fără creștere... Vara nu are o zi. - Patru iulie, a propus În glumă Amory. - Nu face pe istețul! a protestat ea, șfichiuindu-l cu privirea. - Păi, ce anume ar putea materializa promisiunea primăverii? Ea a meditat un moment. - O, presupun că Raiul ar materializa-o dacă ar exista, a răspuns În cele din urmă. Un fel de Rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]