11,439 matches
-
la parter, În fața unei uriașe oglinzi aurite, de unde vedeau lumea care intra și ieșea. Ne așezaserăm de doar câteva minute când o puștoaică - nu putea să aibă mai mult de șaptesprezece ani - ni s-a alăturat la masă. Oksana era iubita lui Gerski - iubită fiind un termen destul de larg la Moscova, de vreme ce bărbații cei mai bogați preferă să aibă mereu alta În fiecare noapte. În ciuda tinereții sale, Oksana era o dură. Petrecuse două sezoane la Milano, făcând modelling, ceea ce o transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai era deloc ea Însăși. Eu, una, cred că s-ar mărita cu el, zău. Dacă nu ar fi logodit. M-am dat un pic Înapoi și am privit la pomul de Crăciun, Întrebând: Nu că arată drăguț? — Este minunat, iubito. Parcă țin minte că spuneai că Lauren nu vrea să se mai mărite niciodată. Tipul ăsta, știu și eu, e altfel. Dar Îți spun eu, că dacă el ar fi fost pe spate după ea și ar fi fost brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să se Îndrăgostească reușesc să facă acest lucru foarte bine singuri-singurei, fără ajutor. Dar el pare să fie foarte drăguț. Cine este? am Întrebat. —Este În oraș doar pentru câteva ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre fiica ei. Știi, Sylvie, te rog să-ți Încurajezi prietena să se recăsătorească. Nu sunt sigură că pot, date fiind circumstanțele. Soții te pun să faci chestii cum ar fi schiatul, glumii eu. Soții sunt Îngrozitori, nu-i așa, iubito? spuse Hunter, sărutându-mi mâna cu afecțiune. Toată lumea râse. Glezna mea fusese atât de inflamată din cauza căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând ședințe de fizioterapie la stațiunea balneoclimaterică Les Fermes de Marie. Mai devreme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebui să o Încurajez pe Lauren să se căsătorească. Nu exista altă modalitate de a obține această stare de bine. Ce-ar fi să deschidem acum cadourile? am spus eu, chiar Înainte de cină. Abia aștept să-mi văd cadouașul. —Of, iubito, mi-e teamă că darul meu pentru tine este foarte modest, așa că nu te entuziasma prea tare. Era tare dulce felul În care Hunter se prefăcea că nu se deranjase prea mult. Muream de nerăbdare să-mi văd colierul. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În fața lui avea o cutiuță pătrată, Împachetată cu hârtie strălucitoare roșie și cu o fundă argintie. Ooo, cu siguranță avea exact dimensiunile unei bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă port obișnuit. — Ce adorabil, iubito, zise Hunter, când văzu fotografia. Mă sărută pe buze. Sunt foarte mișcat. Și acum ia deschide-l pe ăsta. Mi-a Înmânat micuțul pachet. Mi s-a părut că el părea nerăbdător. Ăsta era un lucru bun. Cu siguranță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am băut cât ai zice pește. Așa tristă cum eram, nu am putut totuși să nu observ ce atmosferă plăcută era În local: fast strălucitor, dar intim, o ușurare binevenită față de vremea de ianuarie geros de afară. Te simți bine, iubito? Întrebă Hunter, simțindu-mi starea imediat. De fapt, adevărul e că... nu mă simt prea bine, am răspuns eu, cu ochii lăsati În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar trebui să comandăm mai Întâi? Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Post, lăsat acolo de cineva, pe o masă Învecinată. Deschise la „Pagina 6“ și ne-am strâns toate grămadă deasupra foii de ziar. Sub un titlu mic, care titra „Care soț... ?“ erau cuvintele „...dăruiește aceeași bijuterie scumpă și soției, și iubitelor?“ —Iubite! am explodat eu. N-are doar una? O, Doamne. —Sylvie, tu trebuie să fii cea care părăsește, spuse Lauren. Să nu-i permiți să te părăsească el pe tine. E mai bine să fii tu cea care părăsește, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să tot fi fost ora 4 - Hunter m-a prins, În cele din urmă, la telefon. Îi răspunsesem din greșeală la telefonul mobil, iar când i-am auzit vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ai făcut așa ceva! Nu i-am dat eu Sophiei colierul ăla. Pot să-ți explic... —Încă Îl poartă. Vocea mea se ridică pe măsură ce furia mea creștea. — Gata cu explicațiile. Știu ce pui la cale. Mă minți de luni În șir... Iubito, nu este ceea ce crezi tu... — Hai, lasă-mă În pace, Hunter, nu am chef de asta. Îmi auzeam cuvintele ieșind din ce În ce mai repede, de parcă s-ar fi putut să nu-mi ajungă timpul să le spun pe toate: N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin. Dacă mă gândeam bine, adevărul era că Hunter nu-și Încălca promisiunile. În cele din urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
urmă, am spus doar: Niciodată, iubitule. Hunter păru ușurat și Își ridică mâna ca să mă mângâie pe obraz. Apoi zise: —Nu suport ideea că ai văzut-o pe Sophia purtând colierul acela superb. O să-ți iau ceva și mai frumos, iubito. —De fapt, Îmi place la nebunie... —Ei, ghinion, pentru că tocmai am comandat ceva atât de extraordinar, că n-o să-ți vină să crezi. M-am topit mai repede decât o Înghețată Într-o zi fierbinte de 4 Iulie. Brusc, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-ți spun atunci. De fapt, o să-l cunoști. Și mai bine! am zis. Dar sper că nu e o lună de miere cu toți amicii tăi de la facultate, bine? Hunter veni mai aproape. Cu buzele aproape de urechea mea, șopti flirtând: —Iubito, nu te-am văzut de câteva zile, ce-ar fi să mergem acasă și să... știi tu ce? E luni, ce zici să muncim... i-am Întors-o, protestând ușor. Dar... Hunter arăta atât de drăguț. Avea Înfățișarea aceea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu aveau cum să fie prieteni, că nici măcar nu se cunoșteau, din câte știam eu. M-am uitat Întrebător la Hunter. — Stai nițel, voi doi vă cunoașteți? l-am Întrebat, suspicioasă. Hunter avea pe chip un zâmbet răutăcios de nedescris. —Iubito, am ceva amuzant să-ți spun. Hunter mă privi și Îmi făcu cu ochiul. Giles este prietenul ăla vechi din facultate de care Îți tot spuneam. —CEEE!!! am țipat eu. —Cei mai buni prieteni, adăugă Lauren cu un rânjet. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că ai spus nu, am remarcat, cu ciudă. Asta se Întâmpla În perioada de apogeu a paranoiei mele legate de Sophia. Mi-am amintit cum mă gândeam că Hunter se Întâlnește cu ea. Era evident că interpretasem complet greșit situația. Iubito, era mult prea târziu. Se cunoscuseră deja la Moscova. Tare Îmi e că Giles și cu mine am tot țesut intrigi luni Întregi până În momentul acela, zise Hunter. Dacă ea ar fi venit cu noi În seara aceea, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nici o cauză aparentă a morții, zic. Nash învârte degetul prin sosul de ceapă și zice: — Ăla-i blocu’ tău? Păi da, am mai zis o dată. Ținând-o în continuare de păr pe gagică, tipul cu favoriți zice la telefon: — Nu, iubito, zice, chiar acum sunt la doctor și se pare că situația nu e prea roz. Gagica închide ochii. Își arcuiește gâtul pe spate și-și netezește părul din mâna lui. Și tipul cu favoriți zice: — Nu, se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu mine, zice. Mona strânge din dinți și-l privește cu o figură fermă, zicând: — Mi-ai aruncat cartea de artizanat indigen. Cartea aia era foarte importantă pentru mine, zice. Unii încă mai cred că puterea stă în cunoaștere. — Coacăză, iubita mea, zice Stridie, mângâindu-i părul, care i se lipește de mâna însângerată. Îi dă o buclă după ureche și-i zice: Cartea aia era un rahat. — Bine, zice Mona, trăgându-se înapoi, cu brațele încrucișate pe piept. Și Stridie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Khayyam se scrie cu doi igrec corectează ea numele. Tu, probabil l-ai scris cum apare în traducerea versurilor lui Esenin. Și pentru că-l vede pe Mihai oprit din prepararea nes-ului, descumpănit, adaugă, nu fără o ușoară nuanță ironică: "Iubito, vrei un cîntec pe care niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea ta surprinsă i-o întoarce Cristina, trăgînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rupă legăturile slabe care o împiedicau să fie propulsată pe orbita orgasmică. Creștetul capului ei izbea ritmic lambriul. Vibratorul izbea ritmic pereții vaginului. Degetul mare al lui Beverley îi masa ritmic perineul. Dan izbea și el în ușa casei. — Deschide, iubito, striga el, mi-am pierdut cheia. Îl pierduse și pe Gary, undeva în John Logie Baird de pe Fortune Green Road. Însă la Bald-Faced Stag din East Finchley îl găsise pe Derek; acesta era un metodist căzut în păcat, membru fervent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Doogie Howser MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
zădărea cu bețe câinii de prin curți, nu lingușea pe nimeni, își reclama drepturile în fața adulților de câte ori se simțea păcălită sau ignorată. A emigrat în Germania în 1978, iar când a venit în prima vizită (împreună cu fostul soț și cu iubita lui nemțoaică), a produs o mică furtună. Pe aleea Băiuț, printre Dacii 1100 și 1300, Skodițe, Trabanturi, Fiaturi 650 și 800, Moskviciuri, Wartburguri și Pobede, a parcat un BMW uriaș, cărămiziu, cu număr de Frankfurt. Timp de câteva zile am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și să blesteme, încât mă temeam (eu, nu și tata) că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea în care un gâscan bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât cu I.P.A. Aluminiul Slatina), a aruncat o bară de fier înspre teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreodată. Atunci cînd am pornit În lume În noaptea aia eram, În ciuda inteligenței mele, un individ destul de banal. CÎnd m-am Întors acasă, pornisem deja pe drumul transformării mele Într-un pervers și un ciudat. CAPITOLUL 4 În lumea din afara iubitei mele librării, era o luptă crîncenă pe viață și pe moarte, În care te lua dracu’ dacă rămîneai În spate. Toate vietățile de acolo erau hotărîte, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, să ne facă de petrecanie. Șansele noastre de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]